Eşecul lui Manchester City

Manchester City se află pe locul 4 în Premier League la 12 puncte distanţă de Chelsea, care are şi un meci în minus. Cum a ajuns aici o echipă care anul trecut era campioană? Bun, teoretic nu e nimic nou, City a mai fost în această situaţie: după ce au luat titlul în 2012, sezonul viitor au terminat pe doi la 11 puncte diferenţă de Manchester United. Dar echipa din sezonul trecut părea mult mai solidă şi Pellegrini un antrenor mai bun. Deci unde ar trebui căutată vina?

Pellegrini le-a adus un titlu, a câştigat Capital One Cup şi i-a dus pe cetăţeni pentru prima dată în optimile Champions League. Concluzia logică e că a fost un sezon reuşit, dar după cum funcţionează lucrurile în fotbal, e clar pentru toată lumea că poziţia lui e nesigură dacă termină pe patru şi e ca şi dat afară dacă se întâmpla cumva să nu termine în primele patru. Probabil prima opţiune ar fi fost Guardiola dar el nu e disponibil. Totuşi, Klopp tocmai a devenit liber din vară şi asta nu are cum să fie o veste bună pentru Pellegrini.

Deşi e mult mai uşor să scapi de antrenor, poate vina ar trebui căutată în altă parte. Doar opt jucători din lotul lui City au sub 29 de ani: Boyata, Jovetic, Mangala, Nasri, Aguero, Fernando, Bony şi Joe Hart. E foarte greu în condiţiile astea să faci performanţă şi să-ţi faci speranţe de viitor. În afara vârstei, cele mai mari probleme pe care le-a avut City sezonul acesta sunt Kompany şi Yaya Toure. Niciunul dintre ei nu joacă la acelaşi nivel ca în anii precedenţi şi asta se simte. Toţi antrenorii spun că o echipă nu stă într-un singur jucător şi probabil că aşa e, dar jocul lui City se confundă cu jocul lui Kompany, Toure, Silva sau Aguero. Primii doi dau senzaţia că nu mai sunt la fel de motivaţi şi atitudinea lor lasă de dorit (la Kompany accidentarea a avut cu siguranţă şi ea un rol) iar Aguero a înscris pe Old Trafford weekend-ul trecut primele lui goluri din 24 februarie.

Apărarea lui City stă într-un singur om care a fost cât de cât constant: Martin Demichelis. Pe stânga nici Clichy şi cu atât mai puţin rudimentarul Kolarov nu au convins, iar în centru Mangala a fost probabil cel mai mare flop al perioadei de transferuri. La mijloc, e greu de înţeles de ce Milner nu a fost folosit la închidere acolo unde a spus clar că se simte cel mai bine, mai ales în condiţiile în care Fernandinho chiar avea nevoie de un partener, Toure şi Fernando fiind dezamăgitori în acest sezon. Silva e un jucător world class şi e fără îndoială, alături de Aguero, cel care a ridicat cât de cât jocul lui City în acest sezon. Navas  este şi el o dezamăgire, în momentul în care faci acelaşi lucru meci de meci (cursă pe flanc şi apoi centrare) nu poţi să te aştepţi să mai surprinzi pe cineva. În atac străluceşte Aguero iar Bony rămâne în continuare un semn de întrebare. Dzeko şi Jovetic în general nu prind primul 11 şi nu ştiu în ce măsură ar putea fi consideraţi jucători de nivelul dorit la Manchester City.

Txiki Begiristain, directorul sportiv, a cheltuit 119 milioane de lire pentru 11 jucători. E greu de zis pe câte le-am putea încadra la capitolul „transferuri reuşite”. Probabil doar Demichelis şi Fernandinho.

Cred că ar fi ceva surprinzător şi pozitiv ca Pellegrini să nu fie dat afară şi să se încerce o reconstrucţie la nivel de lot şi poate, cine ştie, chiar la nivel administrativ. Sigur că şi antrenorul are partea lui de vină în orice eşec, dar Pellegrini nu mi se pare nici pe departe principalul vinovat pentru ce se întâmplă pe Etihad.

Cred că fanii lui City au motive de nemulţumire, mai ales din punctul de vedere al performanţelor la nivel european. Adică lipsa lor. E greu de înţeles cum un club care a investit atâţia bani nu a reuşit încă să aibă un impact. Pentru că acesta era obiectivul lui City. Nu spune nimeni că trebuia să câştige Champions League, dar ideea era să reuşească să facă parte din elita cluburilor mari. Cel mai mare semn că acest lucru nu s-a realizat este argumentul pentru lipsa performanţei europene: „Nu ne-am calificat, dar am jucat cu Barcelona doi ani la rând, ce puteam face?” Tocmai asta e. Ar trebui ca City să se bată măcar de la egal la egal cu cluburi precum Barcelona şi acest lucru nu se întâmplă.