Simbolul a tot ce e rău in fotbalul modern: Kepa

Citesc deseori cateva comentarii la publicațiile care permit cititorilor sa le publice (moderate) sub articole. Uneori gasesc perle care sunt mai bune decât articolele în sine. Iată ce am găsit la un articol din Guardian despre finala Cupei Ligii.

Kepa will be gutted to lose his first game in charge, but it’s early days and this is a strong City team. (TwoTwenty)

Kepa is an absolute disgrace. Sarri will lose his job tomorrow because of his arrogance and disrespect. Willy would probably have saved Aguero’s penalty as well. Complete and utter shambles. To undermine the manager like that is simply unacceptable. And it was not just Kepa. The other players should’ve insisted that their goalie leave the field. Sarri should walk away with his head held high. A nest of vipers, not to mention a looming transfer ban and players, such as Pulisic, bought without his consent. There’s something seriously wrong at Chelsea Football Club. (Valdarez)

Congratulations Kepa on being everything wrong with modern football. By rights Chelsea should sack him but there’s too much money on the line. Absolute cretin. (tommy87)

Poor Sarri. Never nice being forced to put your Willy away. (nickyd)

Swansea câștigă Cupa Ligii

  • Swansea a câştigat aseară pe Wembley primul său trofeu din istoria de o sută de ani a echipei. A devenit prima echipă care marchează de cinci ori în finala Cupei Ligii şi prima echipă non-engleză de la Cardiff în 1927 care câştigă o cupă importantă.
  • meciul a curs în sens unic timp de 90 de minute. Swansea au fost pur şi simplu prea buni, prea tehnici şi prea rapizi pentru Bradford, care a fost obligată să se apere cu spatele la zid. Trupa lui Laudrup a controlat meciul cu maturitatea unei echipe care n-are gând să lase nimic la voia întâmplării.
  • cu un 4-4-2 rigid şi defensiv, Bradford a venit pe Wembley să se apere şi să pună probleme la faxe fixe. Nu i-a ieşit nici una nici cealaltă. Swansea a sufocat-o prin posesie şi pressing şi nu i-a cedat primul corner decât după o oră de joc. Leon Britton după meci: We did what we’ve always done – pass the football. Bradford nu a avut nici un şut şi n-a comis nici un fault în prima repriză.
  • după un sfert de oră Swansea i-a dat nadă ca să iasă din apărare şi a prins-o pe un contraatac fulgerător finalizat de Dyer. Michu a făcut 2-0 cu un şut neaşteptat la colţul lung din interiorul careului. La începutul reprizei secunde Dyer a făcut dubla după o fază superbă şi meciul era gata:
  • Dyer s-a făcut de râs ceva mai târziu, făcând o semi-criză de nervi când De Guzman a refuzat să-l lase să bată penalty-ul care i-ar fi adus hat-trick-ul. Dyer s-a revoltat şi s-a bosumflat ca un copil care nu vrea să se desprindă de Playstation după o zi întreagă de joacă. Laudrup şi-a asumat vina, spunând că n-a desemnat un executant pentru că echipa lui n-a avut un penalty tot sezonul. Oricum, egoismul lui Dyer a fost jenant.

  • cu doar zece ani în urmă Swansea evita retrogradarea din League Two în ultima etapă, cu o echipă din care făceau parte Leon Britton şi Gary Monk. Acum Swansea e poate cel mai sănătos club în Premier League, cu o contabilitate îngrijită şi un profit bunicel an de an, cu 20% din acţiuni deţinute de suporteri şi o filozofie de joc continentală care a evoluat de la Roberto Martinez la Brendan Rodgers şi Michael Laudrup.
  • danezul merită toată aprecierea nu doar pentru calmul şi inteligenţa cu care discută, dar şi pentru felul în care a făcut-o pe Swansea mai directă pe fază ofensivă. Unul dintre reproşurile voalate care i s-au adus lui Rodgers sezonul trecut e că Swansea păstra o posesie sterilă, departe de poarta adversă. Cu ajutorul lui Michu, Laudrup a corectat această problemă. Swansea şi-a creat deja în campionat tot atâtea şanse clare gol (38) cât în întreg sezonul precendent.
  • COYS avea dreptate. Chantul lui Swansea, Hymns and Arias, e unul din cele mai frumoase cântate în peluzele din Anglia. Versurile cântecului original sunt foarte misto.

Sursa foto: wonker

Leeds – Chelsea

Nu e tocmai Liga Campionilor, dar diseară de la 21:45 se joacă Leeds – Chelsea în Cupa Ligii, un derby care are în spate 50 de ani de resentimente.

Cel mai celebru episod rămâne rejucarea finalei de cupă din 1970, unul din cele mai violente meciuri din istoria fotbalului din Insulă. Partida s-a terminat cu 35 de faulturi în contul lui Chelsea şi 11 în contul lui Leeds, dar asta nu reflectă brutalitatea cu care s-a jucat, cât toleranţa arbitrului de la acea vreme. Daily Mail:

It can be vicious: witness the 1970 FA Cup final replay, when referee Eric Jennings let so much go that Hugh McIlvanney wrote: ‘At times, it appeared that Mr Jennings would give a free-kick only on production of a death certificate.’ There was one booking. David Elleray ‘re-refereed’ the game years later and said there should have been six reds and 20 yellows.

Dacă nu era de ajuns, mai e şi povestea cu Neil Warnock care nu uită şi nu-l iartă pe Rafa Benitez că n-a aliniat cel mai bun XI al lui Liverpool în utlima etapă a sezonului 2006/2007. Liverpool a pierdut 1-0 cu Fulham, care s-a salvat de la retrogradare în dauna lui Sheffield, echipa lui Warnock de atunci. Omul nu poate să priceapă de ce un antrenor şi-ar odihni echipa într-un meci fără miză, pentru finala Ligii Campionilor. Bitter much?

Sursa foto: _moonpie

Liverpool, Man United si Tottenham eliminate din Cupa Ligii

  • naivitatea jucătorilor folosiți în Cupa Ligii duce la scoruri care amintesc de fotbalul anilor ’30. Bașca că se joacă un pic altfel când ghilotina presiunii nu mai apasă la fel de greu. Mai o pasă proastă, mai un fault fără rost în careu… Toate se trag de la miza echivocă a unei competiții pe care nimeni nu știe cât de în serios să o ia.
  • așa se face că unii ajung s-o ia mult mai în serios decât ceilalți. Ca la o întâlnire la care el vine în bermude iar ea în fustă, Chelsea s-a străduit un pic cam mult. Di Matteo a păstrat cinci dintre titularii de duminică, Fergie doar unul. Dacă nu era de ajuns, la Chelsea au intrat Hazard, Oscar și Ramires. La Man Utd, Powell, Tunnicliffe și Macheda. Parafrazând acel clișeu tocit, chiar Di Matteo și-a dorit mai mult victoria.

  • punând lucrurile în context, nu e nici o mirare că Chelsea s-a calificat mai departe. De mirare e că au avut nevoie de prelungiri, pe care abia le-au prins după un penalty în minutul 94.


[cleeng_content id=”630721718″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • concluzii e greu să tragi pentru că s-a greșit mult, iar pe cei care au greșit (Wootton, Keane, Romeu sau Azpilicueta) n-o să-i vedem prea mult sezonul ăsta. Cum n-o să-l vedem nici pe Nani, judecând după declarația lui Ferguson de după meci, nemulțumit că portughezul a pierdut mingea care a dus la golul lui Chelsea din prelungiri. În schimb, lui Anderson trebuie să-i fi crescut acțiunile după trei pase decisive care au făcut din el omul meciului.
  • Spurs a înghesuit-o pe Norwich timp de 80 de minute dar a marcat o singură dată printr-un rar gol cu dreptul al lui Bale din afara careului. În ultimele zece minute, Norwich a întors rezultatul după două faze fixe bâlbâite de apărarea londonezilor. Dempsey putea să împingă meciul în prelungiri dar a ratat un penalty în minutul 90, șutând tare și jos, dar destul de central.
  • altă echipă care a luat Cupa Ligii în serios a fost Swansea, a cărei prima linie a bătut cu 3-1 rezevele lui Liverpool pe Anfield. Intrați la pauză, Gerrard și Suarez n-au putut să facă suficient că s-o țină pe Liverpool în lupta pentru păstrarea trofeului.
  • s-au tras deja meciurile din sferturi: Swansea – Middlesbrough, Norwich – Aston Villa, Bradford – Arsenal și capul de afiș Leeds – Chelsea. Actualul (pentru câtă vreme?) patron al lui Leeds, Ken Bates, e cel care a vândut-o pe Chelsea lui Abramovich după ce a fost patronul echipei timp de 21 de ani.

[/cleeng_content]

Sursa foto: mfhiatt.

Cel mai nebun meci al sezonului

La 0-4 fanii cântau “We want our Arsenal back”. După 90 de minute, la 4-4, Coquelin și Giroud își aruncau tricourile în peluză, crezând că meciul s-a terminat.

Arsenal bate în prelungiri după dubla lui Chamakh. You couldn’t make this up:

La prima vedere ai zice că e complet necaracteristic pentru Arsenal să întoarcă un meci în halul asta, pentru că te gândești la implozia cu Newcastle sau cu Spurs de acum două sezoane. Dar când tragi linie…

Sursa foto: cdmgbor