Cinci jucători subapreciaţi

Yaya Toure cară mingea cu o energie nebănuită la un dulap de fotbalist. Despre Cazorla n-o să aflăm niciodată dacă e stângaci sau dreptaci. Iar Van Persie vede culoare de şut unde n-ar fi trebuit să fie nici unul. Calitatea jocului lor e atât de pronunţată încât sunt priviţi unanim ca fiind printre cei mai buni din lume.

În acelaşi timp, alţii îşi fac treaba într-un mod remarcabil, dar trec pe sub radar pentru că joacă la echipe mici sau sunt prea bătrâni. Iată cinci nume care merită mai multă apreciere:

Asmir Begovic – într-un sezon în care numele mari au dezamăgit, bosniacul a reuşit să atragă atenţia lui Manchester United şi Liverpool prin evoluţiile solide în poarta lui Stoke. Begovic (44) a scos mai multe mingi decât Hart (27) şi a făcut o singur eroare faţă de trei ale lui Cech. Nu ştiu dacă va pleca chiar din ianuarie, dar nici nu mă aştept să mai mai rămână prea mult sub comanda lui Pulis.

Angel Rangel – când Roberto Martinez l-a adus la Swansea în 2007, Rangel avea deja 24 de ani, juca fotbal semi-profesionist pentru o echipă de liga a treia din Spania şi câştiga în jur de 30 de mii de euro pe an. Acum e al doilea fundaş dreapta pe fază ofensivă din Premier League, după Glen Johnson. Spaniolul e tehnic, pasează îngrijit şi apare frecvent la finalizare, calităţi care s-au văzut cel mai bine în meciul cu Arsenal, în care nu numai că l-a anulat pe Podolski dar a fost foarte aproape să marcheze:

Mulumbu & Yacob – dacă e să mă întrebaţi pe mine, argentinianul Claudio Yacob e chilipirul verii în Anglia. Venit liber de contract de la Racing Club, Yacob e un număr 5 clasic, combativ şi cultivat din punct de vedere tactic. Yacob face treaba murdară la WBA, rupe jocul, recuperează balonul şi îl distribuie cu precizie. De când îl are pe argentinian să măture în spatele lui, Youssuf Mulumbu a devenit mai aventuros, dictând cu autoritate ritmul meciurilor. Congolezul rămâne însă un recuperator feroce, cel mai bun din campionat în sezonul trecut, şi al doilea până acum, în spatele lui Joe Allen. Împreună, Yacob şi Mulmumbu, formează cel mai bun tandem de la mijlocul terenului al unei echipe de Premier League.

Rickie Lambert – chiar dacă e un atacant de modă veche, Lambert are mai mult din flerul lui Matt Le Tissier, decât din contondenţa lui Grant Holt, cu care a fost coleg la Rochdale. Lambert nu e un target-man, un punct de referinţă masiv şi atât, ci un atacant căruia îi place să se demarce şi să paseze la fel de mult pe cât îi place să înscrie. Lambert a început de jos şi e unul dintr-o mână de jucători care au marcat în toate cele patru divizii de fotbal profesionist din Anglia. Mai toată lumea în afară de fanii sfinţilor s-a îndoit că e suficient de bun pentru Premier League, dar Lambert a adunat până acum şase goluri şi trei pase decisive. Nu-i rău, dar ce impresionează e că e al doilea din campionat la şanse de gol create din open-play şi la pase filtrante.

Sursa foto: Saadick Dhansay

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone
  • catalin c.

    Tot respectul pentru Rangel dar si un pom l-ar putea anula pe Podolski. Cu siguranta pomul n-ar avea aceleasi realizari ofensive dar pe defensiva n-ar avea probleme cu al nostru Lukas.

  • valmir

    Legat de acest Yacob ar fi de semnalat urmatoarea idee :
    Cind vine vorba de fotbalul sud american toata suflarea fotbalistica se prabuseste in admiratie la picioarele Braziliei, ceea ce pina la un punct e OK.Cind insa judeci prin prisma adaptabilitatii la fotbalul de club si climatul european, argentinienii sint aur curat. Putere de lupta, ambitie, rezistenta la efort si atitudine decenta sint calitati care la brazilieni le gasesti mai greu.Numai la City, cind vezi cum alearga si lupta Tevez, Aguero si mai ales Zabaleta, te obliga sa-ti scoti palaria. Ar fi un sacrilegiu sa incerc sa compar vreunul din ei cu alde Robinho si Elano din punct de vedere al efortului si daruirii.
    Ideea dizertatiei ar fi ca in Argentina poti gasi o gramada de tipi talentati, care pun osul, pret decent si posibilitate de amortizare rapida a investitiei.Nu mai zic citi sint prin Italia risipiti, parca cei de la Catania erau plini cu argentinieni si uruguayeni, care au cam aceleasi gene.