Concluzii dupa Turneul Celor 6 Națiuni

           Un articol de Ovidiubelge

Ediția 2017 a Turneului celor 6 națiuni la rugby s-a încheiat cu o victorie scontată, dar fără panaș a Angliei. Reprezentanții trandafirului au avut scalpul cel mai scump, iar în final vajnicii irlandezi i-au oprit chiar înainte de doborârea unor recorduri: de la acceptarea Italiei din 2000, nimeni nu a reușit încă două grand slam-uri consecutive și englezii au rămas la 18 victorii consecutive în meciuri test, un total la care neo-zeelandezii fuseseră la rându-le opriți de aceiași soldați irlandezi.

Echipa lui Eddie Jones a fost pragmatică în majoritatea momentelor cheie, dar, cu excepția eseului de manual din finalul meciului cu Țara Galilor și a jocului perfect din față scoțienilor, englezii nu s-au ridicat la înălțimea ștachetei pe care așteptările iubitorilor de rugby au ridicat-o poate nerealist de sus. Au fost parte în cel mai bun meci al turneului, înfruntarea intens disputată cu galezii, o partidă spectaculoasă, încheiată prin faza amintită mai sus. De asemenea, i-am găsit în prim planul celui mai straniu moment din acest an: meciul de pe Twickwnham cu Italia, în care azzurri au redefinit catenaccio-ul și în rugby, au refuzat să formeze grămezi ordonate (placau și eliberau zona), ceea ce le permitea o apărare avansată. O tactică gândită de un sud-african (antrenorul responsabil cu apărarea, Brendan Venter), ce i-a încurcat serios pe britanici, conduși la pauză 5-10 și care au găsit cheia abia în repriza secundă: pătrunderea în axul „grămezii imaginare” (o numim așa pentru că tehnic, ea nu era formată).

Irlandezii au ratat acest turneu în meciurile din deplasare: la debut, o partidă frumoasă pe Murrayfield, din Edinburgh, în care scoțienii au preluat inițiativa în prima repriză, pentru ca apoi echipa trifoiului să revină după pauză, să controleze jocul, dar să-l piardă din mână în ultimele 10 minute; în cea de-a patra etapă, după un joc extrem de intens, brutal pe alocuri, s-au topit pe final în fața galezilor și au pierdut astfel orice șansă la trofeu. În rest, aceeași echipă disciplinată, solidă la linia a 3-a, care a propus un jucător de mare viitor: centrul Garry Ringrose, înlocuitorul de succes al lui Jared Payne și care poartă un tricou cu numărul 13 extrem de greu, moștenitor în linie directă al legendei Brian O’Driscoll.

Franța a surprins plăcut în acest început de an. Cum ziceam, au un prim 15 stabil și au cimentat câteva cupluri cruciale în jocul de rugby: Kevin Gourdon și implacabilul Louis Picamoles la linia a 3-a, incisivi în apărare, impecabili cărăuși de baloane, gata oricând să-și asume riscuri în atac; apoi, la nivelul centrilor, o combinație reușită între Gaël Fickou și Rémi Lamerat; însă mai ales mijlocașii, noul copil minune Baptiste Serin ca demi și un Camille Lopez la uvertură, mereu de încredere, impecabil în transformări. Încă nu au anvergura de a câștiga marile meciuri, au înscris doar 8 eseuri și de multe ori ratează oportunități clare, dar șampania pare a avea tot mai multe bule.

Scoția încheie mulțumitor un turneu 2017 în care au reușit trei victorii (o cifră pe care n-au mai atins-o din 2006) și o perioadă de 2 ani și jumătate revitalizanți grație lui Vern Cotter. Neo-zeelandezul a dus echipa ciulinelui către aspirații mai înalte, o formație care la trecuta Cupă Mondială a fost la o greșeală de arbitraj distanță de-a juca semi-finalele. Desigur, cea mai mare sincopă au înregistrat-o prin înfrângerea record, la 40 de puncte, în fața englezilor, 7 eseuri încasate, 61 puncte în total. O corecție zdravănă, într-o întâlnire în care își puneau mari speranțe, un succes pe Twickenham e așteaptat din 1983. Pe altă parte, i-au învins convingător pe irlandezi și galezi și au câțiva oameni pe care pot conta ceva ani de-aici încolo: excelentul Stuart Hogg, al doilea an la rând jucătorul turneului, centrii Huw Jones și Alex Dunbarr ori uvertura Finn Rusell.

Țara Galilor și Italia au dezamăgit cel mai mult. Privind clasamentul, pare firesc să considerăm astfel ultimele două echipe, dar nu e doar atât. Dragonii sunt singurii care nu au luat punct bonus cu azzurrii, un atac impotent, lipsit de flamă, părăsit de inspirație. Dan Biggar rămâne distribuitorul cerebral de la numărul 10, Leigh Halfpenny transformă parcă de oriunde, însă centrii nu mai sunt la fel de percutanți, înaintarea nu exercită suficientă presiune, singura gură de foc e aripa Liam Williams, prea puțin pentru o formație ce aspiră la cele mai înalte culmi. Sigur, au făcut un meci extraordinar împotriva Angliei, dar au părut prea puțin ofertanți în acest an. Despre Italia se pot trage multe concluzii și prin prisma faptului că doar galezii nu le-au înscris măcar patru încercări. Astfel, în afară de inovația din jocul de la Londra, rămâne întrebarea îngrijorătoare pentru ei: cine-l va înlocui pe inepuizabilul Sergio Parisse. Pe Diego Dominguez la uvertură, Alessandro Troncon la demi sau pe Mauro Bergamasco în linia a 3-a se pare că încă nu au reușit, iar cu toată strădania antrenorului Conor O’Shea, va fi greu fără echipe de club puternice și un campionat rezonabil ca forță. Momentan nu au de nici unele.

Se întrevede în toamnă o confruntare între titanii celor două emisfere, atât de așteptata înfruntare între Noua Zeelandă și Anglia. Primele două echipe din clasamentul World Rugby nu aveau programată nicio întâlnire, însă e posibil să-i vedem pe 4 noiembrie, când All Blacks ar trebuie să joace împotriva Barbarians. Până atunci, Leii Britanici și Irlandezi vor disputa trei meciuri în față All Blacks, pe 24 iunie, 1 și 8 iulie. Vă doresc să ne delectăm cu cât mai mult sport onest și să nu ratăm restul bucuriilor mai mici sau mai mari de fiecare zi.

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone
  • filotas

    ma uit la arsenal-city si nu pot sa nu observ niste lucruri care incep sa bata la ochi: calitatea tehnica extrem de slaba a jucatorilor. Ma uit constant la campionatul spaniei, italiei, germaniei chiar al frantei, dar nu am observat asa ceva. O cacofonie de pase gresite, preluari de comunala, suturi defectuoase din pozitii clare, gafe recurente in aparare, pozitionari gresite, control deficitar al balonului, joc incalcit la Doamne-ajuta etc. Sunt totusi jucatori de zeci de milioane de euro jucand in cel mai scump campionat. E embarassing.
    si atunci se explica cumva recordul echipelor englezesti in Europa. Pare ca lipsesc bazele fotbalului, habar n-am cum sunt organizate cluburile in anglia si daca jucatorii se antreneaza dupa ultimele metode, dar totusi nu e normal sa vezi asa ceva la un asemenea nivel. si vorbim de echipe de top, nu de hull city.
    ca sa fac o paralela cu rugby-ul, btw articol excelent iar, se poate in rugby sa joci la cel mai inalt nivel fara sa cunosti si sa aplici bazele acestui sport?

    • Romulus N Filip

      Si baiatul ala care era Worldclass cand antrena Barca ce o fi facut in aproape un an de zile? Ca doar echipa joaca ce ii cere antrenorul.

      • filotas

        Situatia nu e de ieri de azi, e de mai mult timp. Nu stiu ce poate face antrenorul cand navas aflat in pozitie excelenta trage paralel cu poarta sau cand aguero da un voleu la 15 m de poarta

        • Romulus N Filip

          Poate sa il bage pe Nolito ca doar e un transfer la care si-a dat acordul banuiesc. Poate sa promoveze pe cineva de la tineret. poate sa gaseasca un sistem de joc care sa… pot continua, dar nu are rost.

          Aici nu e vorba sa contest o evidenta, ca apararile in Arsenal – City a fost f slabe. Ci faptul ca sari evident peste cal cu critica nivelului PL. Pana cand PL are 4 echipe in CL e OK. Semnalul de alarma va fi cand ajung la 3. Restul sunt pareri subiective.

          • filotas

            nu cred ca guardiola isi saboteaza cu buna stiinta echipa, orice am crede noi despre el.
            cat despre PL, cred ca are nevoie de un nou moment wenger.
            sa vedem cine il va aduce

          • COYS

            Echipele de top din Anglia au ramas in urma celor de top european gen Big2 din Spania sau Big1 in Germania, Franta si Italia, asta e clar. Insa nu poti sa spui per ansamblu ca in ligile spaniola, germana sau italiana se joaca extrem de tehnic peste tot. Echipele care nu fac parte din elita in ligile europene au mai putina presiune asupra lor si mai mult entuziasm in joc. Desi Empoli, Aufsburg, Nice et comp. nu au vedetele din PL, ceva face click mai mult in jocul lor, poate si lipsa barierelor de comunicare si mai multa apropiere de grass roots. Ceva mai multa tactica si footballing brains si bani mai putini. Asta pana cand prind un loc de cupa european, moment in care incepe declinul, manifestat cu prevalenta in Germania. Presiunea e mai mare probabil, plus atractiile vietii de fotbalist de Ch League care vine o data la zece ani ptr echipe din zone industriale. Paradoxal, o duc bine in Europa, intrucat stiu sa aprecieze sansa, mult mai bine decat omologii lor de peste canal.
            Revenind la PL, cred ca problema cea mai mare e intr-un mod ironic banii obscen de multi. Mai ales ptr bottom half in Premier League. Mitul urban zice ca PL e exceptional tocmai datorita echilibrului si ptr ca echipe gen Hull sau Burnley bat echipe pline de vedete. As indrazni sa spun ca asta s-a mai schimbat oarecum, ideea fiind ca bottom half trage in jos ‘elita’ din PL, insa si datorita faptului ca fotbalistii ‘elitelor’ sunt din ce in ce mai rasfatati si capriciosi. Fotbalistii de azi din PL joaca cand au chef si cand agentul lor le spune ca managerul e OK, look no further than Hazard.
            Fiind bani obscen de multi, in general toata lumea play safe, creativitatea si inovatia sunt puse pe ultimul plan, de ce sa risti cu fotbalisti tineri sau un sistem nou, de la manager pana la magazioner toata lumea isi apara cei bani nemeritati. De unde si impresia generala ca toate echipele engleze intre locul 8 si 20 pot in orice moment jongla pozitiile depinzand de conjunctura. Practic sunt 7 cluburi (oarecum) serioase in PL, cinci extrem de bogate (Manchester Utd, City, Chelsea, Arsenal si Liverpool) si doua care sunt inovative ptr a compensa lipsa resurselor (Spurs si Everton). Restul sunt doar consumatoare de bani TV.
            Publicul e un alt element care favorizeaza ciobanii in raport cu tehnica, o rupere de ligamente e sarbatorita in stil mare in multe stadioane din Anglia inca.
            Nu va mai fi un alt moment Wenger daca te raportezi literar la el. Insa manageri ca Pochettino sau Klopp sunt in stare, odata ce deprind din ce in ce mai mult tainele intortocheate ale fotbalului insular sa adapteze ideile la mediu. Si Pep va fi categoric back in business la anul, cred ca a subestimat puternic lipsa de profesionalism in Anglia si a abdicat de la principii in multe ocazii. Nu ma pronunt la Conte intrucat si Ranieri a castigat un titlu in Anglia.

      • Mihai Roman

        Sunt de acord cu filotas aici, sunt multe meciuri in PL in care pur si simplu vezi atatea pase gresite incat iti vine sa stingi TV-ul. Weekend-ul asta am vazut 3 meciuri din Anglia, derby-ul Merseyside, United-Wba si Arsenal-City. In afara de Liverpool care a facut un meci bun spre foarte bun au fost mult prea multe erori de ordin tehnic: pase sau finalizari defectuoase. De asemenea apararile lui City si Arsenal mi s-au parut hilare si asta ca sa fiu bland.

  • ursano

    Fain articol, Ovidiu, felicitari!

    • ovidiubelge

      Multumesc. 🙂

    • COYS

      +1
      Nu prea am urmarit SixNations anul asta, insa ma bucura ca francezii incep sa-si revina si ca englezii au fost adusi cu picioarele pe pamant, le va prinde bine in perspectiva urmatorilor doi ani.
      Sunt sceptic in privinta sanselor Lions in NZ, cred ca vor pierde toate trei meciurile. Sper sa ma insel totusi:)

  • COYS

    Interesant parcursul lui Leicester dupa ce l-au demis pe Ranieri, daca istoria e un indicativ bun urmeaza sa castige titlul la anul:)

    • Mihai Roman

      Inseamna ca urmeaza sa fie dat afara si Shakespeare :))

  • COYS

    Wow, just wow:) am avut noroc azi insa suntem mult mai puternici mental decat am fost vreodata. As vrea ca titlul sa nu fie matematic decis pana in ultimele 2 etape, avem meciuri accesibile, daca luam 6 puncte acasa in urmatoarele 2 cu Watford si B’mouth deja vom pune presiune pe Chavs inaintea semifinalei de Cupa.
    Cred ca Arsenal vor scrappui iar locul 4, din pacate.

    • filotas

      Ar fi nedrept ca Arsenal sa termine in Top4. Nu cred ca se va intampla.
      In schimb Chelsea merita titlul si cred ca il va castiga, cu Spurs la cateva puncte in spate. Si nu-l merita pentru joc sau pt ca e o echipa fabuloasa, ci pt regularitatea si oportunismul de a profita de forma slaba a celorlalte. Hm, imi aminteste de cineva asta… that’s right, de leicester. Si anu trecut si acum tot Spurs a fost challengerul:).
      Despre city: mi se pare fabulos sa ai sanse la top 4 jucand meci de meci fara portar.

      • COYS

        Pai portarul lor l-a trimis managerul on loan, in Italia:)

        • filotas

          Haha…Asta-mi aminteste de rantul lui mourinho la luke show “not good enough, can’t compare him with others etc”; reporter: but he s english international. ” so what? Hart is english international, but he’s on loan in italy”

    • Mihai Roman

      Aveti program mai bun decat Chelsea, cu meciurile grele acasa, deci cred ca o sa reusiti macar sa mentineti presiunea pana spre final. In ultima etapa ei au deplasare la gunneri, ar fi frumos sa se decida campionatul in ultima etapa.