Cum te duce capul

Tu ce părere ai, Alex? m-a întrebat profa la unul din primele seminarii din Anglia. Nu discutam despre cine o să ia campionatul sau dacă Gerrard şi Lampard au loc împreună la mijloc. Era un seminar despre hegemonia lui Gramsci, o teorie despre rolul culturii în negocierea relaţiilor de putere dintre clasele sociale.

Nu numai că n-aveam nici o părere, dar nici nu ştiam că trebuie să am o părere. Şi chiar dacă aş fi avut, oare chiar conta ce crede un student despre unul din cei mai influenţi gânditori marxişti din secolul 20?

Am fost luat pe nepregătite, pentru că în 15 ani de şcoală românească nimeni nu mă întrebase ce părere am despre ceva. Dacă ştiu lecţia, dacă mi-am făcut tema, dar nu ce părere am. Din experienţa mea, la şcoală te duceai ca să afli despre părerile altora, nu să îţi dai tu cu părerea.

Mi-a luat câteva săptămâni ca să înţeleg că în Anglia profesorii nu te întreabă ce părere ai ca să afle ce părere ai. Ei o fac ca să te pună să judeci cu capul tău. Să te provoace să gândeşti singur, nu să asimilezi o pastă de idei gata mestescate.

Dintre toate diferenţele, şi sunt destule, între şcoala pe care am făcut-o în România şi cea pe care am făcut-o în Anglia asta e cea mai importantă. Una încurajează gândirea critică, cealaltă o inhibă.

Despre asta vorbeşte Steve Jobs în celebrul discurs ţinut la Stanford:

Your time is limited, so don’t waste it living someone else’s life. Don’t be trapped by dogma – which is living with the results of other people’s thinking.

Problema cu luatul ideilor de bune e că ele nu sunt întotdeauna bune. Şi când cei de la care le-ai luat se fraieresc, te fraiereşti şi tu. Cu lucrurile mărunte, asta nu-i o tragedie. Nu-i bai dacă reinstalezi Windows-ul în fiecare an deşi asta n-ajută la nimic.

Dar cu lucrurile care contează nu-ţi permiţi să te fraiereşti.

Here’s what I mean by building your own subculture…I don’t mean you disregard every rule of your community. I don’t go around naked, for example. I don’t run through red lights. The little things, I can obey. But the big things–how we think, what we value–those you must choose for yourself. You can’t let anyone – or any society – determine those for you. (Morrie Schwartz)

Ce fel de oameni au ieşit din cei care au lăsat comunismul să le spună ce e bine şi ce nu? Ce fel de oameni ies acum din cei care lasă tabloidele să le coloreze viaţa? Din cei care au fost făcuți să creadă că înghesuiala pentru aghiazmă reflectă credinta? Oameni care votează şi trăiesc ca oile.

It’s your life — but only if you make it so. The standards by which you live must be your own standards, your own values, your own convictions in regard to what is right and wrong, what is true and false, what is important and what is trivial. When you adopt the standards and the values of someone else or a community or a pressure group, you surrender your own integrity. You become, to the extent of your surrender, less of a human being. (Eleanor Roosevelt)

Ca să judeci cu capul tău nu trebuie să fii original. Alţii au ajuns la aceleaşi concluzii înaintea ta. Dar acum aderi la o idee sau o comunitate pentru că aşa te-a dus capul. Şi asta face toată diferenţa.

Sursa foto: JD Hancock

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone
  • bebelak

    Foarte bun subiect, m-ai lovit.

    De cand am plecat la Tarigrad mi-am pus in gand sa ma inscriu la un master. Ceea ce am si facut, asa ca la frageda varsta de 35 de ani sunt student, tocmai trec in semestrul doi.
    Suntem 16 in programul de master, dintre care 5 straini – eu, un grec, un american, un mexican si o austriaca. Tre sa recunosc, unele lucruri m-au mirat teribil in semestrul asta care-a trecut. De exemplu, faptul ca studentii turci sunt la fel de apatici ca studentii romani. Am colegi care se mira ca venim la cursuri ca sa discutam, ei ar vrea sa li se spuna o poveste si sunt total enervati pe straini ca intretin discutia in timpul cursului. Asa ca nu e o chestiune din fostele tari comuniste, se pare…
    De la american si de la austriaca am invatat niste lucruri pe care le-as impartasi cu toata lumea. Cand am tinut o prezentare la unul din cursuri m-am cam luat in contre cu profa, nemtoaica de origine. Aveam niste concluzii care ei nu prea i-au placut si eu am tinut la ideile mele. Cand s-a terminat cursul eram cam amarat, ca ma gandeam ca n-o sa fie prea grozav cand o sa ma noteze tipa. Doar ca vine austriaca la mine si ma felicita. Ma mir si o intreb de ce. Si aflu de la ea ca in universitatile germane e foarte ok sa te certi cu profii si ca le place sa-ti argumentezi ideile si sa nu te sperii de contraargument.
    Americanul e alta specie. Un antipatic, n-as iesi cu el la o bere niciodata, n-avem nimic de discutat in afara cursului. Dar la curs e singurul cu care chiar se poate discuta aplicat, cu argumente la obiect. Citeste tot ce se poate citi, e incredibil cat a reusit sa asimileze in cateva luni – la primul curs in octombrie era complet pe langa subiecte. Se vede ca are sistem, stie cum sa invete. Dar cel mai mult m-a socat faptul ca nu-i e frica de penibil. La primele cursuri m-am amuzat facandu-i ideile pilaf, pentru ca omul chiar vorbea prostii. Pe el nu l-a descurajat deloc chestia asta, a continuat pe directia lui linistit. Stie cum sa caute esentialul din ce citeste, alege argumente misto, are chiar si un simt al umorului cand argumenteaza, care-i lipseste in general. Scoala, nene, cum s-ar zice.

    • Romi

      Frumoasa povestire si bravo tie! Nu cred ca a mai adunat cineva pana acum 11 aprecieri pozitive de cand a introdus Alex noul sistem!

      • bebelak

        Mersi, omule, da’ n-am nici o vina 🙂

  • Vlad G

    Lipsa gandirii individuale vine, cred eu, de la absenta discutiilor pe tema vreunei opere literare, incepand din gimnaziu, la orele de limba romana. Din punctul meu de vedere, aceasta disciplina ar trebui sa fie catalizatorul dezvoltarii proprilor pareri si incurajate de profesori. Din pacate, tot cu ce ramai de la orele respective sunt parerile avizate ale vreunui critic literar, fara posibilitatea de a-ti exprima propria opinie in legatura cu ce ai citit (plecand de la simplul imi place/nu-mi place cu argumentare).
    Imaginea care ar trebui sa fie icoana a acestui sistem gresit este cea a elevilor inaintea examenului (de capacitate sau de bacalaureat) cu cartile de comentarii in mana, incercand sa-si aminteasca ce anume a zis X despre opera lui Y. Cat de important ar fi sa-ti dezvolti gandirea prin dezbateri libere timp de 8 ani, intre clasa a V-a si clasa a XII-a!
    Pe de alta parte, incercand sa compensezi handicapul gandirii de turma, ai nevoie de o gramada de rabdare si trebuie sa fii autodidact ca sa reusesti sa te desprinzi de planul cotidian cu subiectele-i imbecile si sa incerci sa vezi “the big picture”. Iar asta poate duce in timp la multe frustrari.
    In perspectiva a ceea ce ai spus in articol, imi dau seama ca semnele de “gandire individuala” sau chiar de “revolta” impotriva regulilor la noi se traduce tocmai prin incalcarea acelor mici reguli, mai degraba de bun-simt colectiv decat de inchistare, de genul: aruncat gunoi pe jos, nerespectarea regulilor de circulatie, nerespectarea scolii si a profesorilor etc. Ori daca asta face un om fericit si il face sa se simta diferit de ceilalti, individualizat, non-conformist, eu zic ca e cam trist.
    Eu sper, odata cu libertatea de a circula si/sau studia in tarile care au o cultura a dezbaterii, sa ne “molipsim” si noi si sa devenim un popor de oameni preocupati mai degraba sa evolueze in gandire, decat sa se afunde in subiecte triviale care nu-i imbogatesc cu nimic.

    • De acord pana la virgula cu tot ce ai scris.

      Tin minte ca pana si la poezii care erau in mod deliberat vagi sau simbolice, aveam profesori care stiu exact “ce a vrut sa spuna poetul”.

      Obsesia pentru culegeri de comentarii, daca mai exista, e una din cele mai mari stricaciuni din scoala care se face la noi.

      Cine iese din scoala cu placerea de a citi o face in ciuda sistemului, nu cu ajutorul lui.

    • ama_

      That’s not even the worst. Cand am terminat eu liceul (’97) am vrut sa dau la Drept (thank God that didn’t happen!) si unul din examene era la Istoria Romaniei (manualele de la clasele XI-XII). Fiind concurenta foarte mare trebuia sa stii cele 2 manuale pe din-afara si fiecare din ele avea vreo 400 de pagini. Stupizenia maxima era ca trebuia sa scrii exact ca in manual, desi in manual erau greseli, fie de spellcheck (de ex, era anul 1493 in loc de 1492), fie erori factuale. Toti profesorii stiau care sunt greselile din manuale si, cu toate astea, trebuia sa le inveti asa cum erau tiparite, nu asa cum era corect. Kafka-esque!

      • ursano

        tin sa te contrazic (sau cel putin asta spune experienta mea). eu am terminat un an mai devreme, in 96, si am dat la drept (in iasi) si am luat, la limita (cu 13 sutimi peste).

        ce e relevant insa pentru discutia noastra, e faptul ca la istorie am luat o nota (media a 4 subiecte) care a fost compusa din, printre altele, un 8 pentru un subiect pe care il citisem ultima data cu 5 luni inainte de examen si pe care l-am scris din mintea mea (citesc carti de istorie de prin gimnaziu si am mers de vreo doua ori pe la olimpiada de istorie in liceu, netrecand insa de prima faza din cauza lenei de a toci un pic), fara sa imi aduc aminte nici macar ideile cuprinse in manuale pe subiectul respectiv (ce sa mai zic de exprimare). am scris pur si simplu tot ce mi-am adus aminte si nota pe care am luat-o pe subiect (bazata pe calculul continand nota finala si notele de la celelalte trei subiecte unde stiam mai clar ce am scris) nu putea sa fie sub 7, dar nici peste 9, cel mai probabil 8. trebuie sa iti spun ca seara, cand am ajuns la proful cu care faceam pregatire (si la ale carui ore copiam ca bezmeticul din carte – ma lasa singur – ca nu aveam chef sa invat), nici nu am stiut ce sa ii spun ca am scris pe subiectul ala …… a fost 1000% creatia mintii mele. in plus, din celelalte 3 subiecte, doar la 2 am scris ca in manual (dar nu copy paste, pentru ca nu sunt in stare) iar la unul am improvizat in proportie de 25-33%, ceea ce iarasi ar contrazice ceea ce spui.
        e adevarat insa ca primele doua note de la istorie din acel an, 9,95 si 9,99, au fost doi colegi care aveau memorie fotografica.

        bottom line, este si adevar in ce zici tu (partea ca daca toceai reuseai la sigur), dar si legenda (urbana?). eu nu am tocit aproape deloc si am trecut, la limita.

        • Romi

          Mi-e mi se pare ca nu-l contrazici deloc. Ca unul care am fost in destule comisii de corectare si acum lucrez part-time la o firma care se ocupa de corectat teste cred ca ai avut noroc. Norocul sa dai peste un corector care aprecia ceva iesit din tipar, ceva diferit de sutele de lucrari anterioare. Cateodata dupa sute de lucrari si mie imi vine sa dau puncte in plus cuiva care baga un mic desen (chiar daca desenul respectiv nu are nimic cu rezolvarea problemei de mate care o notez). Si sunt convins ca ai o memorie extraordinara (chiar daca nu fotografica) daca iti aduci aminte lucruri pe care le-ai citit cu 3-4-5 luni inainte.

          • ursano

            nu ai inteles, eu nu numai ca nu citisem subiectul (ceva despre viata social-politica interbelica) de 5 luni, dar nu mai stiam nimic din ce era in carte pe acest subiect. oricum consideram (pe baza unor calcule probabilistice vadit eronate :)) ca nu sunt sanse sa pice acel subiect si, atunci, de ce sa pierd timpul, iar in plus, citisem lucruri mai multe si mai faine pe tema respectiva in ultimii doi ani. e insa adevarat ca am o buna memorie, dar nu una pe acel tipar de care vorbea ama, ci mai degraba una asociativa si una bazata pe numere (ha, ha, asta vine de la un jurist).

            oricum, ideea e ca eu cred ca daca scriai corect dpdv gramatical si pertinent pe subiect, erai punctat, mai mult sau mai putin (am luat 8, nu 10). daca nu stiai subiectul si daca scriai din capul tau fara a avea un background propriu in domeniul respectiv, iti luai o nota mica imediat, dar asa…….

            dar da, cred ca am avut poate un pic de noroc la corector – stiu ca sunt si unii inchistati rau

  • ama_

    Ai pus punctul fix pe i. Sistemul nostru de invatamant e de un dobitocism total; se bazeaza pe acumularea de cunostinte, in loc sa se bazeze pe acumularea unor skill-uri utile in viata. Ne laudam cu olimpicii la matematica, dar astia sunt <1% din numarul elevilor. Restul ies (am iesit) din scoala total nepregatiti pentru viata si asta se vede si in debandada de pe piata muncii. Tot ce poti spera de la un absolvent de facultate e sa il duca capul ca sa il poti instrui la locul de munca, pentru ca nimeni nu iese din scoala pregatit sa aduca plus-valoare pe piata muncii. Scoala romaneasca, din pacate, nu este decat o masina de tocat bani si de produs nimic.

    Eu nu am facut o scoala afara, dar am facut si liceul si facultatea cu predare in limba engleza si am avut profesori americani/britanici de la care am invatat cultura discutiei argumentate. Eram ca niste copii crescuti de lupi in padure care invata sa vorbeasca…

    Partea cea mai trista este ca lucrurile astea ne afecteaza ca societate pe termen lung. Cand vezi doi oameni in toata firea batandu-se pe un loc de parcare, asta e si din cauza ca nu stim sa ne vorbim unii altora. Cand vezi la televizor oameni zbierand unii la altii, e din cauza ca nu stim sa gandim argumente si atunci, in lipsa de alte arme, ne injuram. Cand vezi oameni stand noptile la birou, e si din cauza ca nu stim sa gandim un plan realist de actiuni si sa ne tinem de el. Si cred ca as putea continua cu exemplele astea pana maine.

    • ALEXGUNNER

      nu stiu cum e in afara dar din experienta mea pot zice ca, cel putin in scoala primara, orice idee sau orice incercare de a-mi forma o opinie proprie si de a mi-o exprima, a fost din start ucisa de palmele, urechelile si riglele peste palma pe care le primeam in clasa 1 de la invatoare, si care n-are cum sa nu marcheze si pe viitor pe cineva ceva mai slab de inger, precum am fost eu.

  • filotas

    De acord cu ce ai spus, asa este, mentalitatea dascalilor din Romania a fost uniformizata de decenii de comunism si tendinta era spre toceala si nu spre dezvoltarea gandirii interogative. Totusi, chiar si asa, nu mi s-a parut, cel putin cand am trecut eu prin scoala, ca asta ar fi impiedicat copii sa-si dezvolte intelectul sau sa-si largeasca orizonturile; de exemplu, multi copii cu talent la fizica, matematica etc ieseau imediat in evidenta, gandirea lor era clar una care nu putea fi franata de “uniformizarea” tocelii si urmau olimpiadele, orele speciale, etc…. Toceala era tot pentru cei care vroiau sa obtina o nota si nu erau interesati in mod real de materia sau subiectul respectiv.
    Nu stiu in ziua de azi ce se mai intampla prin scoli, daca s-a schimbat ceva, dar tot vorbind cu vechii dascali impresia unanima a acestora e ca noua generatie e mult mai varza decat sa zicem copiii din anii 90; nu stiu daca e doar o perceptie sau e un adevar

    • ama_

      Pai tocmai asta e problema. Sistemul, asa cum e acum, nu da posibilitatea decat celor talentati sa iasa in fata. Or scopul scolii nu trebuie sa fie indreptat spre elite, ci trebuie sa le dea tuturor o sansa ca la finalul celor 8-12-16 ani de scoala sa spere la o viata buna, pe masura inzestrarii fiecaruia.

      Daca noua generatie e mai varza decat cea de dinaintea ei, vina e, in ordinea asta, a parintilor, a scolii si a societatii in ansamblu pentru ca materialul genetic nu avea cum sa se “degradeze” intr-o generatie.

      PS: Scuze tuturor daca am “acaparat” board-ul, dar e un subiect care ma revolta.

      • Spot on! Scoala e dereglata dar pana la urma… it can only do so much harm.

        Oamenii nu se bat in trafic din cauza ca scoala nu si-a facut treaba, ci din cauza ca parintii, biserica sau presa nu si-au facut-o.

        • ama_

          Beg to differ… Dupa parinti, scoala e a 2-a prezenta in viata unui copil, atat dpdv al timpului pe care i-l aloca, cat si ca autoritate in viata lui (il invata lucruri, il evalueaza pe baza a ceea ce il invata, il ghideaza etc)

          • ursano

            da, si eu cred ca e a 2-a, cel putin pana la o anumita varsta de unde intervin si alti factori

          • Romi

            Aici ar trebui nuantat, ca a spune scoala e mult prea general. Directorul, profesorii, programa, manualele, materiile, numarul de ore, dotarea materiala? Culmea e ca toate pot fi f proaste, dar un singur om poate schimba totul. Ca omul sfinteste locul….Eu am intalnit exemple de acest fel peste tot.

          • ursano

            corect, eu am generalizat, dar trebuie nuantat
            si da, omul sfinteste locul. paradoxul e ca omul care mi-a placut cel mai mult (proful de istorie) m-a dezamagit la final cel mai mult. dar influenta pozitiva in cursul timpului a avut-o si asta a fost cel mai important

      • Romi

        Sunt cateva studii serioase in Romania care pun degetul pe rana – asta e domeniul in care stam cel mai rau. La medie suntem sub alte tari. Culmea e ca asa e si in SUA, si aici se sta rau la medie. Cu un sistem total diferit de invatamant.

    • Da, aici e ca la fotbalul de juniori, cei buni razbat pentru ca sunt prea talentati ca sa-i opreasca sistemul.

      Dar cum spunea Vlad, cine poate sa stie ce ar iesi din niste copii care sunt invatati sa gandeasca si dezbata liber din gimnaziu pana in facultate?

      Cei care “fac” succes se vad, cei care ar fi facut daca scoala i-ar fi ajutat… sunt mai greu de masurat.

    • Vlad G

      Da, intr-adevar erau (si probabil ca sunt si acum) si oameni care aprofundau o anumita materie pentru ca erau inzestrati si mergeau mai departe la olimpiade. Problema lor cand ajung la maturitate este ca nu isi gasesc loc in cercetare (care nu mai exista la noi in tara) si vor trebui sa se “inregimenteze” alaturi de ceilalti in campul muncii. Asta e varianta pentru cei care nu pleaca din tara si isi gasesc locul undeva unde sunt apreciati si pot produce rezultate valoroase, tocmai pentru ca pot privi anumite lucruri dincolo de noi, oamenii obisnuiti, in anumite domenii.
      Desi exemplul personal este doar o particularitate, poate si altii au mai trait acelasi sentiment. Am asimilat o gramada de informatii in scoala, dar nu am avut un sistem pentru a le folosi cat mai util pentru mine. Si asta duce, asa cum zice si ama_ in alt mod, la a munci mai multe ore ca un vestic, dar mai ineficient. Si, in general, asta va duce la o societate care se misca mai greu, in ciuda faptului ca are oameni talentati, dar care nu evolueaza in gandire, ci se plafoneaza.
      Mi-ar placea ca la un moment dat (sper in viitorul cat mai apropiat) genialitatea sa nu fie vazuta intr-un om care face lucruri absolut normale pentru alte societati, ci intr-un om care impinge lucrurile dincolo de limita si intr-adevar este peste ceilalti.

      • Romi

        Frumos si bine spus!

    • Romi

      Sistemul nu strica copiii buni decat foarte rar. Se mai nimerea si un profesor bun sau macar echitabil care influenta pozitiv multi elevi. Dar sistemul in sine nu incuraja creativitatea, aste a foarte adevarat. Pt unii mai putin creativi ca mine nu era o problema. Dar acum imi dau seama cat sufereau cei care nu erau ca mine…

  • COYS

    Modelul anglo-saxon de invatamant nu are degeaba un renume. Din comentariile celorlalti, deduc ca mai nimic nu s-a schimbat in sistemul educational romanesc, tot acelasi model cu ascultatul si intrebat citate din Maiorescu etc. Nu stiu cum mai e la facultati, eu am iesit un mare zero barat de pe bancile facultatii de Finante la ASE si daca ma intrebai dupa absolvire ce e ala un accrual ti-as fi zis ca joaca aparator la Everton:) Nu existau dezbateri nici macar cand se prezentau modele economice, trebuia sa inveti iarasi pe dinafara ce au zis Keynes, Friedman, Galbraith etc dar nu exista ceva la modul hai sa vedem cum s-ar aplica asta in contextul actual sau cum vedem noi astazi, nope. Doar spiritul si litera cartii. Ti se prezenta o formula de calculat divident discount model dar nu aveai big picture, adica de ce e nevoie si cum poti folosi informatia respectiva, nope. Primeai tema la examen sa calculezi tot felul de indicatori pe care trebuia sa-i inveti pe derost, insa nu stiai de ce ii calculezi sau care e de fapt rolul lor. Sansa mea s-a numit un tip ce lucrase pe ‘afara’ in domeniul bursier si m-a invatat in cateva luni ceea ce marii profesori de economie nu au putut (sau nu mi-au trezit interesul indeajuns), plus mi-a deschis si apetitul ptr. citit literatura engleza de specialitate (procurata pe banii SVM-ului la care lucram atunci:). Ulterior Codecs-ul (Open University) a fost gold ptr. umplerea gaurilor lasate libere de facultate.
    Insa nu stiu daca alte sisteme de invatamant sunt cu mult mai reusite. Am un coleg ceh la origine dar care a emigrat in Anglia in 98, cei doi copii ai sai deschizabd practic ochii in scoala englezeasca. Acum trei ani s-a relocat cu familie cu tot in Germania unde am fost pe acelasi proiect si si-a transferat si copii la scoala germana. Nu a vrut sa ii duca in International School nu numai din considerente financiare, ci si ptr. a-i expune unui alt areal cultural, sa invete limbi straine etc. Experienta lor in scoala germana am inteles ca a fost una terifianta, dupa un an au facut un scandal imens si a trebuit sa-i mute inapoi in Anglia. Pe de o parte, ptr. ca eforturile copiilor nu erau rasplatite in nici un fel de ‘dascali’ (incepeau scoala la 7am ptr. ca aveau 2 ore de germana intensiva, dar cu toate astea si desi s-au pus la punct in ‘no time’ cu germana erau mereu criticati ca nu sunt la acelasi nivel cu omologii lor germani:), pe de alta parte era cam aceeasi cultura din Rom (un sistem bazat pe modelul ‘ascultat’ in care profesorul e Gott, lipsa totala discutiilor interactive si a activitatilor ce se fac in scolile engleze). Culmea a fost ca au primit 3 (adica mediocru) la…engleza:), prima limba a copiilor fiind engleza vorbind chiar cu accentul ala imposibil de Birmingham. Hilar a fost din spusele coilegului, copii lui au incercat sa-i demonstreze ‘profei’ de engleza ca multe din ce apareau in manual sunt cam obsolete in vorbirea de zi cu zi si ca alternativele nu sunt gresite doar ptr. ca nu apar in manualul respectiv.

    • Romi

      Te-am prins. La toamna cand vin sa vedem un meci pe WHL, avem un subiect in plus de dezbatut. Ca si eu am trecut prin ASE…
      Ai dreptate, toate sistemele de invatamant au bube si avantaje. Trebuie sa stii sa le navighezi si sa alegi ce e bun. Sa stii cand sa cedezi si sa cauti altceva ce ti se potriveste.

  • ALEXGUNNER

    Casual friday-ul de azi mi-a adus aminte de discutia din scena asta din Good Will Hunting, unul din filmele mele preferate:

    http://www.youtube.com/watch?v=QnZ0Y4rvz6E

  • pretorianul

    Din toată facultatea (de inginerie) am rămas în minte cu două ore dintr-un curs care nu avea nici o valoare finală, în sensul că nu conta la examenul final, nu avea nici o treabă cu proiectul de licenţă, dar cele 2 ore au o aplicabilitate în viaţa de zi cu zi. Culmea este că materia respectivă a fost predată de un profesor de vreo 65 de ani care era destul de conservator şi care avea o gândire destul de comunistă, dar care în cele 2 ore din întregul curs a reuşit să-mi capteze atenţia şi să casc ochii mai mult decât de obicei.

    Marele meu noroc de când am învăţat să citesc s-a numit TATA care, deşi nu a avut decât un liceu si o şcoală de maiştri, a reuşit cumva-cumva să mă determine să citesc mult. Nu m-a forţat deloc, nu mi-a impus un anumit număr de pagini sau anumite cărţi, dar m-a făcut să vreau eu să citesc, să aflu mai mult despre mai multe şi să-mi pun mintea la contribuţie, astfel încât la un moment dat am ajuns eu să îi recomand cărţile pe care le are în bibliotecă şi pe care încă nu a apucat să le citească.

  • COYS

    Offtopic, dar de maine fotbalul poate sa fcuk off o perioada, incepe 6 Nations:) draguta reclama BBC:

    http://www.youtube.com/watch?v=YQD4hd-hk2U

    Nu ne deschizi si noua Alex un thread ptr. cei cu balonul oval (filotas, bebelak si cred ca mai sunt cativa) sa nu poluam alea cu Premier League?:)

    • Romi

      Da, si poate mai postezi niste cronici.

    • E lung turneul si mi-e sa nu ramana in urma threadul.

      Eu zic sa poluati in voie. 🙂

    • bebelak

      Mda, ce bine de unii care au unde si cum sa-l vada! O poveste scurta: la ultima cupa mondiala eram in Istanbul cu un prieten francez chiar in ziua deschiderii. Nu am reusit sa gasim nici un bar in zona Istiklal-Taksim care sa dea meciul, dar nu asta e socant. Socant e faptul ca cel putin 50% din oamenii pe care-i intrebam nu intelegeau ce e ala rugby!!! N-are sens sa va mai spun ca nu am nici un post la tv care sa transmita meciurile, nu?!

      Isi face cineva pomana sa-mi spuna unde l-as putea vedea pe net?

      • Tiamee

        eu ma uit aici, dar cu siguranta sunt altele mai bune http://digi-hdsport.com/.

        mai este si http://www.cool-tv.net/, asta in cazut in care este transmis de TVR sau ceva din RO.

        Oricum, eu cand vreau sa vad ceva pe net ma interesez cine-l transmite HD,din afara, nu HD-ul de la noi si as incerca sa gasesc canalul online ptr ca Hd-ul online chiar se vede super bine (ptr vizionare de pe laptop pe TV)
        scuze ca nu pot sa te ajut mai mult

      • COYS

        E un Irish pub chiar la Taksim Istiklal, undeva ascuns prin stradutele alea laterale. Acolo am vazut prima victorie Spurs in fata Arsenal dupa 11 ani si victoria istorica de pe Etihad cu golul lui Crouch:), sunt sigur ca arata si rugby. Altfel, mai e un Mariott Renaissance aproape de aeroport care are un Sports Bar imens si sigur au rugby acolo, insa nu stiu daca se merita sa bati distanta.

        • bebelak

          Hehe, mersi, stiu Irishul ala, acolo am incercat prima data la cupa mondiala 🙂
          Mai aproape de aeroport pot merge prin zona turistica, dar nu prea am cu cine azi si singur sunt prea lenes. Poate etapa viitoare.

          • COYS

            Nah, ai ratat o etapa buna, meciuri neasteptat de deschise ptr. debutul 6 Nations. Dar etapa de weekendul viitor aduce intr-adevar meciuri intre big boys, cocosii vs Wales sambata si mai ales Irlanda v Anglia duminica. Nu i-as desconsidera pe galezi, ei au o traditie ca dupa fiecare Grand Slam sa piarda pe linie vreo 2 ani la rand si pana acum sunt in grafic, dupa niste Autumn internationals abysmal si o prima repriza infecta cu irlandezii, dar dupa ce au jucat in a doua par a avea resurse sa opreasca declinul. Merg pe o surpriza pe Stade de France sambata viitoare.

          • COYS

            Hmmm, am gresit cu o saptamana surpriza:) Italia, wow! spectaculos meci.

    • ursano

      DA!

    • Cătălin

      Eu îs cu Scotland all the way… 🙁

  • Romi

    Mai baieti, tocmai astazi v-ati aprins la un subiect drag si mie si la care tare mi-ar fi placut sa nu fiu la 8 ore in urma voastra si sa ajung pe aici cand discutia s-a incheiat.

    Nu de alta, dar am fost si eu vreo 5 ani profesor de tara si de liceu prin Romania, am facut vreo 9 ani de facultate prin Romania (la facultati diferite :), am plecat din tara si facut 2 de mastere (iarasi la 2 diferite). Si nici acum nu-mi dau seama ce mi s-ar fi potrivit mai bine.

    La un moment dat cand m-am lasat de invatamant in Romania m-am jurat ca nu mai calc printr-o sala de clasa. Dupa 19 ani si pe un alt continent m-am apucat din nou. Cel mai bizar a fost sentimentul ca elevii erau exact aceeasi. Dar acum o fac de placere, cateva ore pe saptamana ca sa vad si eu cum sunt elevii de acum si de aici (mai ales ca am un baiat caruia nu-i place deloc sa povesteasca cum e la scoala 🙂