Că tot vorbirăm ieri toată ziua de alunecări, am decupat câteva paragrafe dintr-un articol excelent din The Times, care timp de o oră a fost accesibil fără paywall. Rory Smith:

There is a famous story about Sir Alex Ferguson deciding, in 2001, to sell Jaap Stam, at the very peak of his powers, because the tackling statistics the Manchester United manager had at his disposal suggested the Dutchman was not charging into as many challenges as he used to. Ferguson has long since admitted that this was a major mistake. Stam went to Lazio, and on to AC Milan. There was plenty of life left in him yet.

What the statistics did not tell Ferguson was why Stam was making fewer tackles. He was making fewer tackles because he did not need to make as many, because experience and age had improved his positioning so much. He was doing what Paolo Maldini made his calling card: defending without defending. He was not curing because he was preventing.

England does not appreciate this. This is a Roy of the Rovers nation, one in which passing was widely regarded as suspicious in football’s early years because it was not as manly as charging directly at your opposite number. This is a country where heroes put their bodies on the line, where they hurl themselves at the feet of their foe, where games are there to be taken by the scruff of the neck.

Terry, Steven Gerrard, Jamie Carragher and, going back, Bryan Robson are all cast in this mould. They are men of action; they are the ones we place on pedestals and celebrate. Players who do not appear to be doing much – the elder, improving Stam, for example – are seen as indolent, ineffectual.

Mi-aduce aminte de ce spunea Xabi Alonso în interviul cu Sid Lowe:

I don’t think tackling is a quality.It is a recurso, something you have to resort to, not a characteristic of your game.

At Liverpool I used to read the matchday programme and you’d read an interview with a lad from the youth team. They’d ask: age, heroes, strong points, etc. He’d reply: ‘Shooting and tackling’.

I can’t get into my head that football development would educate tackling as a quality, something to learn, to teach, a characteristic of your play. How can that be a way of seeing the game? I just don’t understand football in those terms.

Tackling is a [last] resort, and you will need it, but it isn’t a quality to aspire to, a definition. It’s hard to change because it’s so rooted in the English football culture, but I don’t understand it.”

Sursa foto: Flickr, _Harry Lime_

Previous ArticleNext Article

This post has 16 Comments

16
  1. postul tau explica de ce dumineca per a fost mai bun decit kos in ‘pofida’ statisticilor si de ce mie personal mi-a lipsit enorm gilberto pina a aparut arteta.

  2. Tacklingul e o componenta de baza a spectaculozitatii fotbalului practicat in Premiership, de multe ori un tackling reusit e aplaudat in picioare mai tare decat un gol. Mi-aduc aminte cum sarbatorea Mick Mc Carthy de parca castigase Ch.League dupa un tackling al lui Henry la Nani parca, acum 2 sau 3 ani. Tacklingul in ultimul moment al lui Vert la Junior Hoilett duminica care a evitat un gol ce parea iminent a ridicat WHL in picioare si a declansat un Suuuper, super Jan, super Jan Vertonghen de cateva minute bune.
    Latura fizica a existat si va exista intotdeauna in sporturile practicate pe Insula (si intr-o extensie si la “colonial cousins”). Si la rugby, indiferent ca e Union sau League, un tackle prin care iti opresti adversarul sa patrunda spre linia ta de tinta e de multe ori mai spectaculos decat un eseu in sine (vorbesc de tacklinguri regulamentare nu de shoulder charge sau ties-uri). Provine poate din latura mai barbara si mai razboinica a britanicilor ce considera ca bataia e un lucru cat se poate de serios si trebuie sa-ti arati barbatia, chiar si rupt in pumni, prima bataie incasata intr-o sambata seara e un fel de rite of passage. Nu incape comparatie cu spiritul latin care zice ca decat sanatos mai bine rusinos, mi-e greu sa-mi inchipui un Premiership in care sa se joace cu manusi. Bine, rau, greu de analizat si e subiectiv, mie unul imi plac la nebunie tacklingurile reusite. Un tackling ca cel al lui Ledley King la Robben scapat singur spre poarta in 2006 pe WHL la Spurs-Chelsea 2-1 mi-a ramas mai mult in memorie decat marcatorii golurilor.

  3. Intrasem sa scriu ceva asemanator. La ce-ai scris tu e greu sa mai adaug ceva.
    Nu inteleg de ce in ultimii 20 de ani regulile jocului in Anglia s-au modificat atat de mult ca sa copieze continentul (adica inteleg, e vorba de multi bani, dar ma enerveaza).
    Dupa cum spunea un brazilian, nemtii fac masini, noi producem carnavaluri. Cam asa si cu fotbalul englez, brazilienii fac driblinguri, noi oferim lupta si sudoare.

  4. Si ceva despre ce intelege si ce nu Xabi Alonso. Poate ca el nu intelege nici cum e ala mic dejun irlandez, nici cum poti sa bei 12 pinturi. Asta nu inseamna ca tre sa trecem toti pe paella.
    Nu stiu daca lui i-a placut mai mult cum ii cantau suporterii lui Liverpool sau cum ii canta acum la Madrid. Dar daca cumva a apreciat Kop-ul, ar trebui sa stie ca unele lucruri vin la pachet.

  5. Regulile s-au schimbat pentru ca o data la doi ani, cand e cate un turneu final, englezii ajung sa-si vada limitele.

    Premier League e un campionat special tocmai pentru ca sudoarea englezeasca si driblingurile importate din toata lumea se complementeaza atat de bine. Dar sudoarea de capul ei n-are prea mult farmec.

    Reiau tweetul lui Stan Collymore dupa eliminarea Angliei in vara:

    When our nation embraces talent over graft and grind in every walk of life,we’ll compete at the top table again.Not a day before.

  6. Hmmm, cu exceptia a doua sezoane (2007/2008 si 2008/2009) Spurs au cam terminat mai mereu in top5 in ultimii 7 ani. Si reprosul adus de fani e ca de la Mabbutt incoace nu prea au mai fost no nonsense defenderi care sa intre cu determinare la minge (ma rog, o mai fi fost unul dar preferam sa nu ne aducem aminte de el).
    Si sigur, apropo de greseli lingvistice, a se citi high tackle, am tradus mot-a-mot:) Intrucat Filotas stiu ca la rugby te pricepi mai mult decat la fotbal, hihi:), in franceza tacklingul la gat neregulamentar se cheama cumva ‘cravata’, de unde a venit termenul in romana?

  7. Ce zici tu e de gustibus. Si fotbalul e, dar doar in mod secundar. In primul rand e o competitie si unele feluri de a face lucrurile iti dau sanse mai mari decat altele.

  8. Exact la asta cu competitivitatea ma gandeam inainte sa scriu. Ultimele performante la nivel de nationala ale Angliei au fost in 86, 90 si 96. Fara sa castige ceva, dar macar au jucat un fotbal cinstit. Din 96 incoace nimic.
    Parerea mea e ca regulile s-au schimbat pentru ca EPL trebuie vandut pe toate continentele.
    Nemtii nu par sa-si fi schimbat felul de a vedea fotbalul si totusi la nivel de nationala o duc ceva mai bine ca englezii. Da, nu sunt Spania, dar nici nu te poti astepta sa domini mereu fotbalul, nemtii au facut-o suficient timp.

  9. Nemtii si-au schimbat fotbalul din temelii dupa Euro 2000.

    German football expert Raphael Honigstein told CNN an insistence on better technical development for young players, instigated in the late 1990s and early 2000s as a result of an under-performing national side, are now starting to pay dividends.

    “Those changes are apparent now — this is the first generation to benefit,” he said. “If you have those technical players at your disposal then that will affect they way you play.

  10. Nu se zicea cravaşă în loc de cravată ? Nu că asta ar avea mai multă logică, chiar mai puţină …

  11. Dar totul e despre de gustibus 🙂

    Chestia e ca regulile fotbalului mondial s-au adaptat la un anume fel de a juca. Same old story. Doar ca eu nu cred in treaba asta – protejam jucatorul. Eu cred ca e vorba doar de industrie si bani. De aici toata frustrarea.

  12. Poate ca au schimbat multe in ce priveste cresterea si promovarea jucatorilor, dar felul in care se arbitreaza in Bundesliga nu mi se pare esential diferit fata de acum 15 ani. Pe cand in EPL diferentele sunt absolut uriase.

  13. eu nu sunt mare fan al tacklingurilor, insa nu sunt ceva chiar usor de facut. trebuie sa ai o tehnica a procedeului buna, o viteza la fel, ceva simt de anticipatie si precizie de chirurg. ideea e ca daca nu iti iese, te pui in inferioritate fata de adversar, tu jos si el in picioare…
    un tackling din lateral, in plina viteza, contra unui adversar tehnic, lansat si el cu mingea la picior in atac, e ceva la fel de eficient ca un dribling. bun si la distrusul moralului oponentului, de asemenea.
    P.S. totusi il prefer oricand pe Iniesta lui Gerrard.