„Duminică după-amiază am avut două opţiuni: să trag un pui de somn sau să mă uit la marele derby. Până la urmă le-am făcut pe amândouă în acelaşi timp.” zicea un comentator sarcastic pe Guardian.
Anul trecut, Liverpool o dezmembra pe Man United chiar pe Old Trafford, un 4-1 care o păstra în lupta pentru titlu. Astăzi, Liverpool e la 18 puncte de United, cu şanse infime de a mai prinde locul patru. What a difference a year makes…
Meciul a început electrizant cu Torres scăpând din marcaj şi deschizând scorul cu o lovitură de cap pe care ar putea cere drepturi de autor. Acelaşi Torres despre care Ferguson spunea că nu merită 20m de lire pentru că nu e „a natural finisher”. În aceeaşi vară în care Torres a ajuns la Liverpool, SAF a plătit 35m pentru Nani şi Anderson. Din păcate pentru jumătatea roşie a Merseyside-ului, avea să fie singurul efort al lui Van der Saar în tot meciul, Liverpool retrăgându-se în cochilia gândită de Benitez.
„Cormoranii” n-au reuşit să ţină de rezultat decât cinci minute, până când Valencia a luat o minge pe cont propriu şi a căzut în marginea careului tras de mână de Mascherano. Pentru cei care mai au îndoieli în privinţa penalty-ului, citez din regulament:
If a defender starts holding an attacker outside the penalty area and continues holding him inside the penalty area, the referee must award a penalty kick.
In privința cartonașului, se poate discuta, eu cred ca e roșu. Rooney, care a recunoscut că s-a răzgândit în ultima clipă, a ratat penaty-ul dar a marcat din respingerea lui Reina. Golul secund a venit după o oră de joc, admirabilul Park marcând cu capul din centrarea lui Fletcher venită din flancul drept. 2-1 pentru United, o victorie logică pentru echipa care a căutat să joace mai pozitiv.
Liverpool era la capătul celei mai bune săptămâni din tot sezonul, după două jocuri, cu Pompey şi Lille pe Anfield, care anticipau o trezire din amorţeală. Benitez însă, identificând în Man U o echipă mult mai periculoasă decât celelalte două, a revenit la vechile metode precaute, lăsându-i pe bancă pe Aquilani şi Babel. Cu Lucas şi Mascherano aşezaţi în faţa liniei de fundaşi, spaniolul a sacrificat creativitatea în dăuna forţei în zona mediană, însă cel mai mult a avut de suferit Torres, care a fost nevoit să se bată de unul singur cu Rio şi Vidic. Inteligent şi precis, sârbul pare să-şi fi depăşit torressofobia, evitând şi recordul negativ de a fi eliminat în patru meciuri consecutive cu Liverpool. De cealaltă parte, SAF mers pe aceeaşi aşezarea clasică din meciurile grele, cu un mijloc aglomerat şi Rooney singur în atac.
Confesiunea lui Sir Alex Ferguson din programul de meci, că simte compasiune faţă de presiunea la care este supus Benitez, e semnalul cel mai clar că Liverpool a ieşit din radarul echipelor periculoase. „This is almost a neon sign that things are bad.” vorba lui Phil McNulty.Fergie a devenit notoriu pentru felul său culant de a relaţiona cu managerii echipelor de pluton, alde Sam Allerdyce sau Steve Bruce, contrabalansat de dialogul mereu acid cu managerii rivalelor. Benitez şi Liverpool încep să gliseze din a doua categorie către prima, şi asta îi va îngrijora fără îndoială pe suporteri. Thursday nights, Channel 5 riscă să devină un cântec pe care scouserii il vor auzi din ce în mai des.