Aguerooooo a fost momentul în care am reînceput să urmăresc cu interes fotbalul britanic. Doi ani mai târziu am suferit la alunecarea lui Gerrard, am văzut de la cativa metri dubla lui Džeko pe Goodison Park (primul meci de Premier League pe stadion), iar la două zile după a venit punctul final. Crystanbul.
Următorul moment important a fost venirea lui Klopp, the normal one. Am fost pe Anfield la câteva meciuri, m-am bucurat la revenirea cu Borussia, și ușor-ușor am început să sper. Două finale pierdute mai târziu (2016 Sevilla și 2018 Ramos) am spus însă ‘time to chill‘. Părea că succesul nu va veni prea curând pentru Liverpool, într-un moment în care fotbalul a devenit o afacere și succesul se măsoară mai degrabă în încasări decât în trofee.
Câștigarea Champions League în 2019 m-a prins cumva nepregătit. Nici după semifinala cu Barcelona nu am îndrăznit să sper și nu am încercat să merg pe stadion la Madrid. Eram chill. Victoria din finală m-a lovit însă într-un mod neașteptat și irepetabil.
Sezonul următor părea că va aduce, în sfarsit, și trofeul Premier League. Și chiar când mă pregăteam să admit că m-am transformat din doubter în believer, a venit meciul acela cu Atletico și imediat după, Covid-ul. Time to chill, din nou. A venit și trofeul Premier League, dar ca atunci când primești un cadou doar după ce le aduci aminte celor dragi că a fost ziua ta.
Sezoanele următoare mi-au reconfirmat teoria că fotbalul rămâne în primul rand un business și trofeele sunt doar un efect colateral fericit. Ca în Problema celor trei corpuri, epoca stabilă pre-Covid a lăsat rapid locul unei noi ere haotice, marcate de stadioane fără spectatori, accidentări pe bandă rulantă, înfrângeri cu 7-2, calificare în CL cu gol înscris de portar, visuri despre cvadruple și încă o finală pierdută contra inevitabilului Madrid.
Plecările lui Wijnaldum, Mane și Firmino au durut, intonarea YNWA pe Santiago Bernabeu a fost bittersweet, iar despărtirea de Klopp a devenit inevitabilă. So long, and thanks for all the fish.
Și apoi a venit Slot, care, cu acelasi lot mostenit de la Klopp, a reușit din prima încercare să aducă trofeul Premier League pe Anfield, de această dată plin cu suporteri. Un eveniment care aduce cu o lebădă neagră: istoric, improbabil (poate mai putin pentru Ted Lasso), dar care retrospectiv poate fi explicat. Explicațiile rămân pentru altă ocazie; acum e timpul pentru sărbătorit. Unul dintre cele 10 lucruri pe care le-am invatat despre fotbal este că succesul este ciclic. Asa că mă bucur de momentul ăsta fără să mă gândesc la viitor.
Time to enjoy! 🍾
