O înfrângere cât o victorie

Am fost în tribună la meciul României contra Belgiei. Recunosc că nu urmăresc îndeaproape fotbalul internațional și că din 1998 încoace nu am mai fost implicat emoțional în meciurile tricolorilor. Am rezervat biletele din primul moment în care au fost disponibile; motivul principal fiind dorința de a le oferi fiului și tatălui meu prima experiență la un turneu final (în același timp, a fost prima experiență și pentru mine).

Atmosfera și prestația din primul meci m-au făcut să cred că suntem în fața unei transformări. Asteptările mi-au fost confirmate la finalul meciului: avem în fată o nouă echipă a României și, mai important, o nouă generație de suporteri.

România a pierdut aseară în fața Belgiei, dar rezultatul nu spune întreaga poveste a meciului. Am văzut un stadion în care suporterii români au dominat fundalul sonor. În care echipa a fost încurajată din momentul în care a ieșit la încălzire până când a părăsit terenul. Atitudinea a fost acolo, atât pe teren cât și în tribune. Energia pozitivă s-a transmis pe teren și tricolorii au jucat curajos, au trecut peste golul primit foarte devreme și și-au creat câteva ocazii importante de a reveni în meci.

Nu voi face greșeala de a trage concluzii doar pe baza rezultatului. Fotbalul este un joc cu puține goluri, iar rezultatele sunt de multe ori aleatorii. Într-o zi marchezi două goluri de la 25 de metri, în alta ratezi singur cu portarul. Ce a rămas constant a fost atitudinea pozitivă în față unor adversari mai bine cotați. La 1-0 contra Ucrainei au continuat să atace. La 0-1 contra Belgiei au jucat cu încredere și au crezut pană la capăt că pot reveni în meci.

Câteva cuvinte despre suporteri. Mi-au lăsat impresia că fac parte dintr-o nouă generație. Mai educată, mai prietenoasă și cu o înțelegere mai bună asupra asteptărilor de la suporteri. E adevărat că o combinație de factori precum distanța și costurile totale au filtrat parțial tipul de suporter prezent pe stadion. Am văzut insă suporteri români tineri, optimiști și cu zâmbetul pe buze:

Sursa foto: frf.ro

După foarte mulți ani, România scrie o poveste frumoasă la un turneu final. Indiferent de rezultatul ultimului meci din grupă, suporterii au motive să fie optimiști, iar tricolorii se pot baza pe energia tribunelor.

E ceva aici:

Liga Campionilor: FC Porto – Barcelona 0-1

Am bifat că văzut și eu odată Barca pe viu. Dar, fără Frenkie și Pedri, am vizionat o echipa fără strălucire, care a continuat și aici in nota acelor victorii cu1-0 cu care ne-a obișnuit anul trecut. Față de asteptarile mele a fost mult prea puțin, jocul ăsta economicos, la rezultat, nemeritând efortul de a merge la stadion.

Sa vedem în ce măsură am fost pe alături cu asteptarile…

Read more

10 comentarii după partida Spurs Liverpool vs PGMOL din weekend

  1. Probabil cea mai mare eroare de la introducerea VAR îmi confirmă opinia că arbitrii din PL sunt in cel mai bun caz mediocri. Am mai spus cu alte ocazii că sunt atât de slabi încât nici VAR nu îi poate salva. QED.
  2. Nu cred neapărat ca există un bias anti-Liverpool, deși alții au scris un studiu argumentat cu date despre cum Liverpool este tratată mai aspru in PL decât celelalte echipe din Top 6. Cred ca lema lui Hanlon se aplica perfect aici.
  3. Într-un meci cu două cartonașe roșii, arbitrii au reușit performanța ca eliminările sa nu fie motivul principal al controversei. 
  4. Punând lucrurile in perspectiva, nu am avut niciodată un procentaj mai bun de decizii corecte. In era pre-VAR, goluri valabile precum cel al lui Diaz erau anulate in fiecare weekend. Este esențial însă ca arbitrii sa învețe din acest incident si asemenea decizii sa nu se mai întâmple pe viitor.
  5. In condițiile in care, cel mai probabil, se va continua cu aceiași arbitri, vad doua îmbunătățiri care pot fi implementate imediat: transparență si accountability.
    1. Transparenta: conversațiile dintre arbitri trebuie făcute publice in timp real, inclusiv (sau mai ales) pentru cei de pe stadion. 
    2. Accountability: orice greșeala se plătește cu o suspendare de minim 10 meciuri (nu simbolic, ca acum).
  6. Despre fotbal, atât cât s-a putut vedea de arbitri: am văzut două echipe in formă, poate cu un ușor plus pentru Liverpool care a absorbit bine presiunea si, in condiții normale, ar fi putut sa forțeze (ca in ultimele meciuri) in repriza secundă. 
  7. Szoboszlai si Mac Allister arată excelent si par ca joacă la Liverpool de cateva sezoane. That being said, nu cred ca poziția ideala a scoțianului este la închidere. Ar fi fost interesant de văzut cum ar fi arătat lucrurile daca Fabinho ar fi rămas (sau daca ar fi fost adus un înlocuitor post pe post). Cu încă un fundaș central cred ca Liverpool ar fi putut avea un sezon de peste 85 de puncte. 
  8. Nu cred ca este nicio îndoială ca Liverpool arată mult mai bine acum decât sezonul trecut. Cred ca Liverpool s-a despărțit de Henderson și de Milner cu 1-2 sezoane mai târziu decât ar fi trebuit, si mă întreb cum ar fi arătat Jones, Elliott si Bajcetic cu minutele adunate in lipsa celor doi. 
  9. La Spurs, Maddison a fost unul dintre cele mai inspirate transferuri din istoria recentă, iar trenul Ange începe sa prindă viteză. Dacă reușesc să rezolve dependența de golurile lui Son (si Matip) cred că vor termina in Top 3 sezonul ăsta.
  10. Suporterii lui Liverpool au fost fantastici. Am avut loc fix deasupra lor si, in repriza secundă, au încurajat echipa tot timpul. Culmea, după a doua eliminare, au rămas singurii care se auzeau pe stadion, de parcă Liverpool conducea cu 3-0.