Dacă aveţi un sentiment de deja-vu citind următoarele paragrafe, nu vă condamn. We’ve been here before. Acum doi ani pe vremea asta o lăsam un pic mai moale cu scrisul. Eram convins că nu există un model bun de monetizare a conţinutului scris. Între timp paywall-urile au fost primite atât de bine în America, încât am simţit că e datoria mea să încerc.
Cu sprijinul vostru uimitor, mi-am făcut damblaua. Am sperat la 50 de abonaţi şi am primit 70. Vă mulţumesc mult că m-aţi suportat timp de un sezon întreg!
Dar adevărul e că nu suntem destui pentru că modelul să funcţioneze. Nici faptul că o treime din banii vostrii sunt opriţi de taxe şi comisioane nu ajută. Reclamele sunt o variantă, dar drumul pe care merg tot mai mulţi bloggeri, cu articole care devin colaje de branduri, nu e drumul meu.
Of course, figuring out what you like to work on doesn’t mean you get to work on it. That’s a separate question. And if you’re ambitious you have to keep them separate: you have to make a conscious effort to keep your ideas about what you want from being contaminated by what seems possible. (Paul Graham)
Where do we go from here? Fotbalul şi scrisul şi discuţiile de vineri îmi plac la fel de mult ca la început, dar dacă nu mă ajuta să plătesc facturile, atunci e un hobby şi nu un job. N-o să am la fel de mult timp pentru scris de-acum încolo, aşa că începând din iunie site-ul revine la varianta fără abonament.
Să aveţi o vară frumoasă, lads!
Sursa foto: Michael Clesle.