Back to square one

Dacă aveţi un sentiment de deja-vu citind următoarele paragrafe, nu vă condamn. We’ve been here before. Acum doi ani pe vremea asta o lăsam un pic mai moale cu scrisul. Eram convins că nu există un model bun de monetizare a conţinutului scris. Între timp paywall-urile au fost primite atât de bine în America, încât am simţit că e datoria mea să încerc.

Cu sprijinul vostru uimitor, mi-am făcut damblaua. Am sperat la 50 de abonaţi şi am primit 70. Vă mulţumesc mult că m-aţi suportat timp de un sezon întreg!

Dar adevărul e că nu suntem destui pentru că modelul să funcţioneze. Nici faptul că o treime din banii vostrii sunt opriţi de taxe şi comisioane nu ajută. Reclamele sunt o variantă, dar drumul pe care merg tot mai mulţi bloggeri, cu articole care devin colaje de branduri, nu e drumul meu.

Of course, figuring out what you like to work on doesn’t mean you get to work on it. That’s a separate question. And if you’re ambitious you have to keep them separate: you have to make a conscious effort to keep your ideas about what you want from being contaminated by what seems possible. (Paul Graham)

Where do we go from here? Fotbalul şi scrisul şi discuţiile de vineri îmi plac la fel de mult ca la început, dar dacă nu mă ajuta să plătesc facturile, atunci e un hobby şi nu un job. N-o să am la fel de mult timp pentru scris de-acum încolo, aşa că începând din iunie site-ul revine la varianta fără abonament.

Să aveţi o vară frumoasă, lads!

Sursa foto: Michael Clesle.

Borussia Dortmund – Bayern Munchen 1-2

  • nimeni nu se îndoia înaintea acestei finale că Bayern e echipa mai bună. Bavarezii terminaseră la 25 de puncte în faţă în campionat, bătuseră Borussia în Supercupă şi în Cupă, şi se calificaseră în finală fără să primească gol de la Barcelona şi Juventus. Finala era a lui Bayern de pierdut, cum spun englezii. Ca Borussia să bată, era nevoie ca Bayern să nu-şi arate calitatea.
  • şi pentru 25 de minute, nu şi-a arătat-o. Borussia a presat intens, a oprit-o pe Bayern să lege mai mult de câteva pase în jumătatea adversă şi să se apropie de poartă. După 25 de minute raportul şuturilor era 4-0 însă Neuer avusese o singură minge grea de scos, cea a lui Blaszczykowski. Celelalte trei suturi au venit pe centrul porţii. Neuer a mai ieşit inspirat la o fază la care Lewandowski scăpase singur dintr-un unghi dificil, dar aceea a fost ultima ocazie clară a Borussiei. Era minutul 35.
  • prima impresie contează şi multă lume a rămas cu impresia că a fost un meci echilibrat doar pentru că Borussia a început atât de bine. N-a fost. După 90 de minute Bayern a fost mai bună la toate capitolele care contează: suturi pe poartă, ocazii clare, pase reuşite în treimea adversă. Borussia a pierdut meciul apărându-se prea sus şi prea îngust.
  • după jumătate de oră comentatorii Sky-ului, Gary Neville şi Martin Tyler, se întrebau dacă nu cumva Borussia o să regrete faptul că n-a convertit această perioadă de dominare într-un gol. Simţeau că Bayern n-are cum să rămână atât de pasivă prea mult timp. În următorul sfert de oră, Bayern şi-a creat patru şanse clare de gol, trei dintre ele ratate de Robben, care a exploatat gaura dintre Hummels şi Schmelzer. Să-i dai lui Robben atâta spațiu e o crima defensivă din partea Borussiei:

robben1

  • jocul s-a mutat tot mai mult în jumătatea Borussiei, în timp ce Bayern a început să găsească tot mai uşor spaţii în spatele fundaşilor. Când meciul părea că se îndreaptă spre prelungiri, Robben culege o minge din picioarele lui Ribery şi din trei atingeri rezolva finală. Aproape că m-am bucurat pentru Robben, care nu ştiu dacă ar fi scăpat de demonii încă unei ratări decisive şi a unei finale pierdute.
  • două lucuri pe care nu le-am remarcat decât după ce am revăzut meciul: faza primului gol pleacă de la acel stop-degajare din voleu al lui Neuer care scoate din joc jumătate din jucătorii Borussiei. Una dintre cele mai mari şanse de gol ale lui Bayern, cea a lui Muller scăpat singur în zona centrală, pleacă de la o minge degajată de Ribery din propriul careu de la şase metri. Unul dintre motivele pentru care Bayern e mult mai greu de bătut decât în sezoanele trecute e salahoreala lui Robben şi Ribery în flancuri.
  • ca un privitor rar de Bundesliga, m-a surprins Mats Hummels, despre care auzisem multe lucruri bune. Neamţul are un simţ groaznic de poziţionare, fiind ori prea sus, ori în contratimp, dar mereu departe de zona de pericol la mai toate fazele importante ale Bayernului.
  • până la urmă logica a bătut romantismul. Borussia e o echipă care pierde un jucător de bază în fiecare vară, în timp ce Bayern îşi permite să cumpere unul, sau chiar doi. Negustoreşte vorbind, prezenţa Borussiei în finala Ligii Campionilor e uimitoare. Borussia are un buget la jumătate faţa de Bayern şi plăteşte salarii mai mici decât Aston Villa.

Sursa foto: www.mirror.co.uk

Finala Ligii Campionilor – discuție deschisă

N-am apucat să văd prea multe meciuri de Bundesliga sezonul ăsta, dar de o săptămână încerc să mă pun la curent de la oameni care mănâncă Bundesliga pe pâine. În mare, băieţii ăştia zic că:

  • absenţa lui Gotze va conta mult dar nu decisiv, şi că locul lui va fi luat de Grosskreutz, nu de Gundogan. Aduceţi-vă aminte că nimeni nu-i dădea o şansă lui United în ’99 fără Keano şi Scholes.
  • că primul gol contează enorm. Dacă-l dă Bayern, game over. Dacă-l da Borussia, avem un meci mult mai interesant.
  • că Hummels nerecuperat 100% şi Piszczek urmând să fie operat la şold în vară fac şi mai vulnerabilă defensiva Borussiei. Care defensivă nu arată prea bine cu Schmelzer pus să-l oprească pe Robben.
  • că Bayern are o bancă de rezerve mult mai tare şi asta s-ar putea să facă diferenţa dacă se ajunge la prelungiri. Keep an eye on Shaquiri!

https://twitter.com/BVB_Ultra/status/337906314451746816
Capul spune Bayern, inima Borussia. Toate datele o dau favorită pe Bayern. Listă lor de meciuri e neverosimilă: de la mijlocul lui decembrie încoace au pierdut o dată cu Arsenal, într-un meci care aproape că nu conta, şi au făcut săptămâna trecută egal cu Borussia, jucând cu rezervele. În rest au bătut tot.

Bayern ar cam trebui să bată, dar la fel trebuiau s-o bată pe Chlesea anul trecut, nu? Ca un clişeu de neutru ce sunt, eu ţin cu Borussia diseară, exact din motivul menţionat de Klopp la finalul interviului din Guardian:

We are a club, not a company, but it depends on which kind of story the neutral fan wants to hear. If he respects the story of Bayern, and how much they have won since the 1970s, he can support them. But if he wants the new story, the special story, it must be Dortmund. I think, in this moment in the football world, you have to be on our side.

Sursa foto: www.dailymail.co.uk

O americancă la meciuri de Premier League

Fotbalul englez e un eco-sistem care o dată ce te-a înşfăcat începe să te absoarbă până în punctul în care nici nu-i mai vezi ciudăţeniile. Pentru cei din afară, rămâne totuşi un sport destul de curios. Iată concluziile unei americance pentru NYT:

RULE NO. 4: The fans’ happiness is not straightforward.

At a match in January, Arsenal was trouncing visiting West Ham, another London team, which meant that most of the people at Emirates Stadium, their home ground, should have been in a good mood. (The West Ham fans were crammed into such a tiny section that their mood barely counted).

But there was an underlying restlessness, and every time Arsenal did anything wrong, like lose possession of the ball, a portion of the home-club fans began abusing the manager, Arsène Wenger, for not having won any trophies in several years.

One man sitting near me was uttering a torrent of profane anti-Wenger imprecations in a low monotone, in the manner of a psychotic cattle auctioneer narrating a pornographic movie. What was his problem, I asked, given that the team was ahead by four goals?

“He’s effing useless,” the man said (among other things).

Sursa foto: Darkroom Daze.