Romulus N Filip

Un articol scris de Ursano

Protocolul IFAB

*NOTA: Unele expresii nu au fost traduse întrucât am apreciat că sunt mai ușor de înțeles în engleză

IFAB (International Football Association Board) a aprobat la Adunarea Generală din 5 martie 2016 o perioadă de 2 ani de „live experiments with video assistance for clear errors in match changing situations” pentru a determina dacă „implementarea VAR îmbunătățește jocul”, o decizie finală urmând a se lua în 2018 sau, cel târziu, în 2019. Filozofia care stă la baza deciziei de adoptare și a Protocolului întocmit este „interferență minimă – beneficiu maxim”.

Principiile de bază sunt:

1. Scopul nu este acela de a obține acuratețe 100% pentru toate deciziile întrucât aceasta ar distruge ritmul esențial și emoțiile fotbalului.
2. Asistența video va fi utilizată doar pentru situații cheie care au potențialul de a schimba soarta meciului (goluri, penaty-uri, cartonașe roșii directe și greșeli de identitate). Nu se folosește pentru al doilea galben.
3. Deciziile arbitrului pot fi schimbate doar dacă reluarea arată o eroare clară – „a fost decizia clar greșită?”. (atenție, întrebarea care se pune este aceasta, nu „a fost decizia corectă?”)
4. Asistenții pentru VAR sunt „match officials”.
5. Arbitrul trebuie să fie vizibil în timpul vizionării reluării pentru a asigura transparența.
6. Doar arbitrul de centru poate iniția o reluare, asistentul video și alți oficiali pot face doar recomandări.
7. Decizia finală o ia doar arbitrul de centru.
8. Nu există limită de timp pentru decizie, cheia fiind acuratețea și nu viteza.
9. Utilizarea greșită a VAR sau erorile acestuia de funcționare nu pot conduce la invalidarea unui meci.
10. Cei ce utilizează VAR trebuie să facă uz de întregul protocol IFAB – „one protocol – used by all”.

VAR va verifica toate incidentele prin filmările efectuate de televiziune. Arbitrul poate opri jocul pentru a reluare doar dacă nicio echipă nu se află într-o poziție de atac bun. Pentru goluri, penalty-uri și unele cartonașe roșii (cele rezultând din împiedicarea oportunităților clare de gol), reluarea poate include întreaga fază de atac care a condus la incident (inclusiv intrarea în posesie), dar nu și o restartare a fazei. Arbitrul va lua decizii doar pe baza informațiilor primite de la VAR sau a vizionării directe a fazei. Vizionarea directă va fi utilizată mai ales pentru decizii subiective și nu pentru decizii factuale (poziția unui jucător la offside, punct de contact la henț sau fault etc.). La reluări se va utiliza viteza reală pentru intensitate (la fault) sau intenție (la henț) și slow motion doar pentru „punctul de contact” (la henț sau la ofense fizice).

 Mod de utilizare

Deși Protocolul este unul și același pentru toți, aceasta nu a exclus modalități tehnice diferite de aplicare. Astfel, în Germania se utilizează un singur studio central care gestionează toate fazele din meciurile în derulare, pe când în Italia există câte un monitor lângă teren la fiecare meci.

În modelul german, costurile sunt mai mici dar există un decalaj de timp care poate afecta suplimentar fluiditatea meciurilor.

Mai multe detalii despre comparația între cele două sisteme găsiți aici:

Decizie controversata VAR în Germania

În link găsiți și exemplul utilizat la Cupa Confederațiilor dar la momentul prezent mi se pare că nu mai este de actualitate raportat la forma Protocolului (care se perfecționează în timp).

Aplicarea în Italia

Fiind un intens urmăritor al fotbalului italian, am văzut suficiente meciuri pentru a formula unele aprecieri despre modul în care funcționează sistemul. Bineînțeles, nu am pretenția că am văzut fiecare fază și fiecare decizie afectată de VAR. În mod evident, fiind un fan al lui Juventus, multe dintre exemple (dacă nu majoritatea) sunt din meciurile acestei echipe.

În plus, în această analiză practică am inclus și concluziile Moviolei, rubrica specializată pe arbitraj a Gazzettei dello Sport, pe care o citesc de fiecare dată.

În primul rând trebuie spus că aplicarea s-a modificat în timp, de exemplu, inițial, VAR a fost aplicat la orice offside, ulterior s-a limitat doar la cele clare, apreciindu-se că nu este practic și corect să faci discuții pentru offside-uri care abia se văd pe reluări.

O problemă au reprezentat-o fazele cu două nereguli: de exemplu, s-a dat un penalty contra lui Juve cu Genoa pentru că un fault nu a fost sesizat de central dar s-a trecut cu vederea că atacantul faultat fusese în offside. În alt caz, la Fiorentina – Juve, s-a dictat penalty, VAR a apreciat corectă decizia, dar a observat că existase și un offside nedetectat în aceeaș fază. Aceste faze sunt potențial consumatoare de timp întrucât fiecare problemă necesită analiză separată. La meciul de care ziceam cu Fiorentina, s-a stat cam 3-4 minute (din ce am vazut eu live, singura care a depășit 2 minute).

Un aspect care a adus multă controversă l-au reprezentat hențurile. În destule faze nu s-a acordat penalty pe live și VAR nu a intervenit pentru că arbitrul respectiv a apreciat că e discutabil (deși era cam clar). Știm toți câte discuții stârnesc hențurile (vezi și pe aici când unii zic că a fost clar și alții contrariul) și, de aceea, există propunerea de modificare a protocolului în sensul ca centralul să fie chemat mereu când lucrurile nu sunt clare (ori mâna lipită clar de corp, ori mână clar depărtată și/sau voința de a lovi mingea). Personal, mi s-ar părea un lucru de bun simț.

Unul din motivele pentru care am fost nemulțumit de VAR a fost o fază de la Atalanta – Juve ( doar parțial, faultul lui Lichtsteiner și partea finală a fazei) când ne-a fost anulat un gol deși între faultul incriminat și gol au trecut în jur de 10-11 secunde. Mie personal mi s-a părut prea mare distanța de timp și că nu exista o legătură directă între fault (petrecut la centrul terenului) și golul în sine. Moviola a apreciat corectă decizia fiind o singură fază (mingea a fost continuu în joc).

Interesantă abordare a avut arbitrul de tușă de la Napoli – Milan care a judecat astfel această fază: arbitrul nu a ridicat imediat fanionul, a lăsat faza să curgă și a indicat offside când a intrat mingea în poartă (judecând, probabil, că e mai bine să lase faza să curgă cât timp nu era sigur pentru a risca să oprească atacul în mod greșit). VAR a arătat că nu fusese offside și golul a rămas valabil.

Bineînțeles, au fost și câteva greșeli flagrante, cum am spus mai sus la Genoa – Juve. Acestea au fost puține însă lucrurile s-au îndreptat cu mult și, cu cât va trece timpul, va scădea numărul lor (inclusiv prin îmbunătățirea Protocolului de utilizare) și se va reduce timpul în care este aplicat VAR. Efectele statistice ale VAR în Italia le găsiți intr-un articol din Gazzetta dello Sport.

O ultimă apreciere, mai ales că a început deja Mondialul: arbitrii care nu au mai utilizat VAR vor face inevitabil greșeli, vor lua greu decizii și, în general, vor expune hibele sistemului. Așa cum era de așteptat, ca orice lucru nou, și VAR are nevoie de timp pentru a da rezultate. Cum zicea și Coys, parcă, VAR presupune tot intervenția umană și atunci ajungi din nou la calitatea arbitrilor (apropo de implementarea în Premier League) și la obișnuința lor de a lucra cu un sistem total nou.