Observații la Concurs PL 1

Suntem aproape de jumătatea primei etape a concursului de pronosticuri și apele încep să se limpezească. Încep prin a vă pune la dispoziție rezultatele sondajului și pronosticurile tuturor celor 36 de participanți (atenție fișierele au mai multe taburi). Voi continua cu câteva observații la unele categorii, urmând să mă ocup de celelalte în viitor.

Golgeteri

golgeteri

O luptă în 4 care se anunța foarte interesantă. De notat aparițiile surprinzătoare ale lui Antonio, Capoue și Fer, care e puțin probabiul să țină pasul în continuare.

Cel mai bun transfer

pl1-note
Momentan cel mai bun transfer pare a fi Mane. În topul notelor mai apar între primii 10 Pogba și Idrissa Gueye. Cred că e categoria la care ne putem aștepta la schimbări până la sfârșitul acestei etape a concursului.

Portari

portari

Puține surprize apar aici. Caballero este în primii cinci, dar va fi înlocuit, probabil, de Bravo. In tabel, în ordine, apar numarul de meciuri jucate, numarul de goluri incasate si media pe meci.

Sistemul de punctaj

Aș avea nevoie aici de sugestii. Voi menține ideea cu a lua în considerare doar 3 etape din 4 pentru clasamentul final. Aș vrea să fie mai simplu prin  adunare a punctelor, deci să renunț la procente. Pentru că unele întrebări se vor repeta (de exemplu cea referitoare la campioană) și pentru că dificultatea scade odată cu numărul de meciuri jucate, deci în etapa 1 un răspuns corect va primi mai multe puncte in etapa 2. Ca să păstrăm interesul în ultimele 2 etape ale concursului avem nevoie de întrebări foarte grele răsplătite corespunzător, în așa fel încăt oricine să poată spera la primele locuri.

Versiunea beta pentru etapa 1 ar fi aceasta:
15p pentru campioană (urmând să se acorde 12, 9 și 6 în etapele următoare)
4p pentru fiecare echipă calificată în CL (3, 2 și 1 în etapele următoare)
4p pentru fiecare echipă retrogradata (3, 2 și 1 în etapele următoare)

3p pentru fiecare dintre primul antrenor schimbat, golgeter și cel mai bun transfer
2p pentru fiecare echipă calificată în fază eliminatorie a CL (dar minus 2p dacă nu se califică echipa menționată)
3p pentru fiecare dintre echipele cu start surprinzător în campionat

Va reamintesc că etapa a 2 a concursului va apărea după etapa 9 din PL.

Sursa date statistice: Whoscored.

United-City, prea devreme pentru concluzii?

Un derby venit prea devreme, care va conta, din punct de vedere psihologic, foarte puțin pentru clasamentul final. Asta dacă nu cumva una dintre echipe va câștiga la cel puțin 4 goluri diferență lucru foarte greu de crezut. Și doar echipa care va pierde la diferență mare va fi influențată decisiv. Deci să ne înarmăm pentru un meci prudent și să ne bucurăm cu atât mai mult dacă va fi altceva.
Dincole de fluviile care s-au scris despre rivalitatea Pep-Mou, pe care se pare că cei doi încearcă să o facă mai blândă, eu mă aștept mai mult la ceea ce a anticipat Jonathan Wilson în the Guardian:

“If both managers go in as they have until now, it will be United’s 4-2-3-1 against 4‑1‑4‑1, two shapes that match up straightforwardly for marking purposes: United have an extra holding midfielder who, while testing Pogba’s defensive discipline, can counter City’s additional creative midfielder. But that’s a big if: positions are not yet entrenched and, from a tactical point of view, the real excitement is that either coach is capable of making a significant change.”

 

 

 

TO WIN (A GRAND SLAM) OR NOT, aceasta-i întrebarea Simonei

Un articol scris de Ursano

Dacă nu știați deja, dintre cei 24 care au răspuns întrebării din chestionar, 14 au răspuns Da (printre care și subsemnatul) și 10 Nu. Care vor avea dreptate, timpul va hotărî. Până atunci însă, voi juca deopotrivă rolul „apărării” și cel al „acuzării”, încercând să expun principalele argumente pro și contra.

DA pentru că:

  1. Darren Cahill.

De ce ar fi antrenorul un motiv în sine?

Pentru că e antrenor de super top (Agassi și Hewitt, full time, Murray, Ivanovic parțial, colaborare nefinalizată cu Roger) și asta e relevant în orice sport, pentru că Simona îl respectă (ignorați ocazionalele răbufniri de la on court coaching, antrenorul are și rol de paratrăznet câteodată), îl acceptă și, pentru prima dată, pare să conștientizeze că nu poate ajunge unde vrea singură și pentru că e antrenorul ei. Vă veți întreba cum e ultimul un argument în sine? Pentru mine, faptul că Darren a aceptat să iasă din lunga pauză de la cariera de full time coach pentru Simona reprezintă o dovada că a văzut ceva la ea, că o crede în stare de a ajunge sus, cel mai sus. Nu pot să cred că a revenit ca să o ducă pe Simona cel mult pe locul 2, acolo unde ea fusese deja și fără el, sau în finala unui GS, țintă deja atinsă, de asemenea, înainte. Ochii aceia care au descoperit diamantul din Hewitt trebuie să fi văzut și în Simona ceva special, nu?

  1. Are jocul necesar pentru a bate pe oricine, poate mai puțin pe Serena.

În mod cert îl are și este din ce în ce mai clar că, în perioadele în care este sănătoasă poate domina circuitul (vezi seriile de rezultate bune din fiecare sezon: vara lui 2014 cu finala si semifinala de GS, primavara si vara/toamna lui 2015 – sezonul american, vara acestui an), fiind acum vulnerabilă doar în fața Serenei sau a unei alte jucătoare in forma vieții (cazul lui Kerber anul acesta). Ar mai fi Sharapova, singura jucătoare de top pe care nu a învins-o dar astfel facem trecerea la punctul 3.

  1. Deși a avut ghinionul ca perioada ei de ascensiune să se suprapună cu o perioadă prolifică a Serenei, poate însă profita de contextul actual din WTA.

Da, dacă urca în top când Serena a avut marile ei probleme de sănătate, ar fi avut șase mai mari de GS și numărul 1 (cum au profitat altele, gen Wozniacki), dar viitorul arată o schimbare de lider(i) în circuit: Serena simte efectele vârstei (poate va mai juca un an-doi, dar din ce în ce mai puține turnee și va deveni din ce în ce mai expusă la accidentări și uzură), Sharapova e suspendată pentru doi ani din cauza dopajului (în septembrie se judecă ultima șansă de a micșora sancțiunea) și pare greu de crezut că va mai reveni la nivelul dinainte chiar și când va reintra (dacă o va face), Azarenka va fi mămică si a luat o nouă pauză ale cărei efecte sunt greu de anticipat la acest moment. Dintre restul, eu nu văd decât 3-4 adversare în stare să îi pună probleme Simonei pe termen lung dacă își păstrează nivelul actual: Kerber, Muguruza, Keys, poate Bencic.

  1. Nu sunt de acord cu majoritatea „motivelor” care o împiedică să câștige un GS vehiculate în mediul public (neprofesionist) în ce o privește.

Astfel, nu pot fi de acord cu fragilitatea fizică: mai mult de ¾ din jucătorii de top din ambele circuite au avut mai multe accidentări (ca perioadă totală) decât ea în ultimii 3 ani de când a început ascensiunea. În primul și cel mai important rând, nu a avut NICIO accidentare gravă care să necesite mai mult de câteva săptămâni de repaus. Da, a avut mici probleme every now and then dar sunt normale într-un sport de mare uzură, fizică și psihică. Nu comparați tenisul cu sporturile de echipă nici ca și încărcătură constantă (acolo poți fi menajat într-un meci, chiar și când ești pe teren), nici ca diversitate de condiții (în fotbal foarte rar schimbi fusurile orare și condițiile atmosferice în mod semnificativ, iar în sporturile de sală schimbi cel mult fusurile dar nici acolo cu mult, excepție în SUA).

Este aproape absurd să pretinzi că nu e constantă: dacă nu ar fi așa, cum de nu a ieșit aproape deloc de 3 ani din top 5 (cred că a ajuns temporar pe 6 pentru câteva săptămâni la un moment dat) și a stat cel mai mult pe 2 sau 3 în acest timp? Mulți nu înțeleg modul de punctare în circuite și faptul că acesta premiază, mai mult decât orice, constanța. Singura mai constantă decât Simona în toată această perioadă e Serena, ok? Cea considerată de tot mai mulți GOAT (greatest of all times) … A nu se uita și că, sub 2 antrenori, Wim si Darren, dacă nu cumva și sub Victor Ioniță, a început să își schimbe anumite lovituri și chiar modul general de joc, incercând să devină mai agresivă și mai dominantă. Or, nu poți schimba ceva important în vreun sport și să ai rezultate, constante și pozitive, de la bun început.

Sunt opinii care spun că nu va câștiga un GS decât cu o aliniere maximă de circumstanțe (accidentări și/sau lipsă de formă adversare, tragere la sorți favorabilă, retragere Serena etc.). Așa e, dar e valabil pentru toți și, ca să înțelegeți mai bine, voi face o paralelă cu Liga Campionilor: da, dacă nu ești Serena, îți trebuie o înșiruire de circumstanțe să câștigi – să fii sănătoasă, să fii în formă bună, să nu ai un culoar prost, să eviți pe cât posibil adversarele cu match-up defavorabil (în tenis, match-up-ul e mai important decât valoarea în sine) și multe altele (să nu plouă excesiv, vezi RG 2016). Și în Ligă, poți fi Barca și toți să te vadă câștigători dar să nu prinzi nici semifinala. Și poți fi oricine, oricât de bun și să nu câștigi niciodată de două ori la rând. Cât despre Serena, unele circumstanțe îi sunt și ei aplicabile.

NU pentru că:

  1. Are încă o fragilitate psihică.

Principala ei problemă e că încă pare să nu fie convinsă că locul ei e sus sus. Într-un sport în care psihicul mi se pare de n ori mai important decât orice altceva, problema asta poate fi decisivă. Nu pot fi însă de acord că cedează sub presiune, mie mi se pare foarte puternică sub aspect mental dar nu are (încă) o atitudine suficient de dominantă, o încredere care să o scoată la liman și în fața celor mai cele, nu numai în fața jucătoarelor de pluton. Poate de vină este acea atitudine defensivă care a definit-o ani la rând: când e împinsă cu spatele la perete, are tendința să facă un pas sau doi înapoi și asta costă.

  1. Are dezavantajul că provine din România și dintr-o familie care, ca multe alte familii din tenis, pare să o încurce mai mult decât să o ajute.

De ce este acesta un dezavantaj? Din cauză că, pe de o parte, se crează multă presiune publică total nesănătoasă și nefondată care ajunge, într-un fel sau altul, la ea. Contează mult faptul că, atât la nivelul presei, cât și al omului de rând, toți au o părere clară și, de multe ori negativă, despre ce se întâmplă cu ea la un moment sau altul, fără ca această părere să fie fundamentată pe o înțelegere a tenisului. Mulți, prea mulți, vorbesc despre tenis deși nu au văzut decât o mână de meciuri în viața lor, poate pe vremea lui Năstase și Țiriac când sportul era cu totul altceva. Popularitatea Simonei a venit la pachet cu o publicitate enormă făcută tenisului în general dar cred că ei îi este, per ansamblu, defavorabilă (sub aspect strict psihologic, financiar vorbind, Simona se bucură din plin de notorietate). La această se adaugă binecunoscutul stil românesc de a adopta atitudini exagerate continuu, atât pozitive, cât și negative, ceea ce este în egală măsură dăunător Simonei.

Nici familia nu îmi pare ca reprezentând un factor pozitiv pentru ea. În ultimul timp însă, nu au mai apărut prin tribune, fapt îmbucurător (am citit un interviu din care reieșea că a fost decizia ei). Tenisul are o lungă istorie cu familiile ce au „contribuit” din plin la problemele jucătorilor.

Un mic preview pentru US Open

Două vorbe despre turneul ce începe astăzi, dar nu mai mult. Deja am scris cam mult  și, oricum, intrati pe Treizecizero dacă vreți ceva profesionist și amplu.

La băieți, lipsește Roger, Nole intră în turneu într-o stare ambiguă, fizică și psihică, Murray e pe val (colaborarea cu Lendl e aur curat pentru scoțian), Rafa nu are încă constanță jucând prea puțin de la RG încoace, del Potro poate fi mare surpriză, dar să vedem cum îi ține încheietura mâinii stângi, Cilic poate fi un factor dacă își regăsește mojo-ul de acum doi ani. Cred că dacă Nole nu e la maxim, Andy va lua trofeul. Pronostic: Andy invinge pe Nole în finală (semifinale: Andy/del Potro si Nole/Rafa).

La fete, tablou foarte dezechilibrat: primul sfert este infernal, le cuprinde pe Simona și Serena, dar nu numai, se așteaptă o luptă surdă pentru locul din semifinale. Al doilea sfert mi se pare cel mai slab, cu Aga și Venus ca favorite. Pe al treilea, par favorite Muguruza și Keys, iar în ultimul strălucește Kerber în fața Kvitovei și a Cibulkovei. Pronostic: Kerber învinge pe Simona (semifinale: Simona/Aga și Keys/Kerber).

Să nu râdeți prea mult de mine la sfârșit, de obicei o dau în bară la pronosticuri.

O mențiune despre traseul Simonei, unul crunt de dificil la prima vedere: rar se întâmplă ca toți favoriții să învingă, tot ce știi e care e următorul adversar. Step by step …

 

Concurs Pronosticuri Premier League Etapa 1

După succesul de care s-a bucurat prima ediție a concursului bazat pe Euro 2016, iată o nouă ediție bazată pe PL.
Și de data această vom folosi Google Forms pentru a aduna răspunsurile voaste. Sunteți invitați să răspundeți folosind acest link.
Continuăm cu același format: 4 etape, doar 3 vor conta pentru rezultatul final, eliminându-se cel mai mic scor.
Etapele următoare ale concursului vor apărea după etapele 9, 19 și 29 din Premiership. Unele întrebări se vor repeta și va fi interesant de urmărit cum se schimba pronosticurile.

Data limita de participare: sambata pana la ora primului meci al sezonului. Intarziatii vor fi penalizati cu un procent din punctajul total (15% pe etapa de campionat).

Premiile vor fi anuntate ulterior.
Voi publică o variantă beta de punctaj la comentarii, urmând să o modific în funcție de feedback-ul vostru.
Că de obicei avem un mic sondaj de trei întrebări la final. Autorul lor este ama. Chiar dacă nu intenționați să participați la concurs, merită să citiți cele 3 întrebări, care sunt de-a dreptul mici eseuri în sine!

Jamie Vardy Leicester City shirt

Nu ma intrebati cum si de ce am ajuns sa citesc un un articol despre moda din The Guardian. Uite pentru asa ceva:

“And yet, when I looked around at the fellow Brits on the beach, it was very clear that there was only one essential fashion item this summer and it was definitely not featured in Vogue: Jamie Vardy Leicester City shirts.

On my (morning) flight were five young men in various states of inebriation (mainly the “about to hurl” state), all proudly wearing their Vardy shirts. They were audibly not from Leicester and so someone finally braved the threat of vomit in the face and asked why the Vardy love.

“We just like him,” one of the lads replied. “It was cool how Leicester City beat the usual big teams, you know?”

At the beach, the trend continued, with – at a rough estimate – one in four English male tourists sporting a Vardy shirt. Honestly, those Vardy shirts could support the entire English economy, and, by God, the English economy needs some supporting. Paging Philip Hammond!

I get why the narrative of the plucky underdog appeals to people, and it particularly appeals to Brits, because we tend to see ourselves as the underdogs, even while the rest of the world sees us as anachronistic snobs who once tried to colonise the world. That is why political movements that claim to represent the underdog appeal to Brits at the moment, but where has that got us? It got us Brexit, which brought us full circle but worse, with a remainer in charge, a narcissistic clown as foreign secretary and the whole world annoyed with us. Yay for the underdogs!

Can I blame Jamie Vardy for this? I cannot. But I will say this: Britain, you think you are championing the small fry, the little guy, the nerd at the end of the movie who ends up getting the girl. But the rest of the world sees you as some utter moron in a Vardy shirt hurling your guts out at 11am on a flight to Spain. Food for thought, eh?”