Adio Balotelli!

S-a dus și Mario. Nu știu dacă o să-l mai vedem vreodată în Premier League. Probabil că nu. După anul ăsta ratat la Liverpool eu am un singur regret. Mai mult decât faptul că nu a reușit nimic notabil pe teren, Balotelli și-a pierdut și capacitatea de a face ceva de genul “€œWhy always me?” sau felul în care nu reușea să pună pe el tricoul de antrenament.
Acum va lucra cu Siniša Mihajlović‡. Care se adaugă unei liste de antrenori care îi cuprinde pe: Roberto Mancini, Massimiliano Allegri, Clarence Seedorf, Filippo Inzaghi, Brendan Rodgers. Plus încă doi care încearcă să explice inexplicabilul:

José Mourinho (Inter, 2008–10)
It was great fun, I always thought that was great fun and I have good memories of that. Obviously with a kid like him – maybe now he is a bit different – at that time you have your ups and downs and we had our ups and downs. But at the end of the day I enjoyed it, I think he enjoyed it too. He learned a few things – or not! – but he enjoyed it too and he was a Champions League winner at 19.

Cesare Prandelli (Italy, 2010–14)
Balotelli is not a great player, he is only a player who has the chances to become one. I told Mario that if he wants to become the type of player he thinks he is, then he needs to come back to reality. If he came back down to earth then he could actually be a great player and not just a player who has the ability to be one. He is a good guy really but he lives in a dimension that is far away from reality. That doesn’t say anything, though. He is only 24 and has the possibility to build on this experience.

Acesta să fie epilogul?

Bebelak (2015)
Pe Balotelli nu l-as lua nici la Rapid :))

 

Chiricheș și regresul la medie

 Acest text este o colaborare între Filotas (în mai mare măsură) și Romulus N Filip

Putea Chiricheș să aibă mai mult succes în Premier League? Noi credem că da, în condițiile în care ar fi conștientizat câteva din aspectele enumerate în acest text și ar fi fost ajutat mai mult.

Saltul enorm de la Divizia Națională la Premier League

Chiricheș este un jucător talentat și a ieșit în evidența în România, ce-i drept un  mediu unde nu este foarte greu să faci asta. Dar talentul nu este suficient pentru traiectoria unui fotbalist, îți trebuie și alte calități personale care să te ajute în carieră. Multe dintre acestea fac parte din ceea ce Daniel Goleman numește coeficientul de inteligență emoțională, care te ajută să iei decizii corecte, să gândești rapid în matricea socială. În cazul lui, impresia de om tăcut, timid din față camerelor s-a tradus în teren printr-o abordare eratică și o înțelegere aproximativă a ceea ce are de făcut ca fundaș central în Premier League. Am avut prilejul să-l observ înaintea unui meci și în pauza unui meci din Premier League. Executa toate mișcările singur și nu a vorbit deloc cu ceilalți coechipieri. Toate atingerile de minge erau perfecte. Dar fotbalul este un joc colectiv și integrarea în grup este esențială.

Înțelegerea mediului din care a provenit

E mai mult o corelație decât o explicație, dar Chiricheș se înscrie perfect în media jucătorului român tipic care a evoluat în Anglia : în medie jucătorii români care au evoluat în Premier league au bifat 20 de meciuri și au  marcat 3 goluri. Chiriches a jucat un pic peste 20 de meciuri și a marcat 2 goluri (prin comparație Gică Popescu a marcat 3, Mutu 6, Moldovan 2, Raducioiu 2). În plus, valoarea jucătorilor români care au ajuns în acest campionat s-a diluat constant în timp, ajungând de la Gică Popescu și Ilie Dumitrescu la Chiricheș sau Gardoș, trecând prin Mutu care e cumva punctul de cotitura între generația de aur și degenerarea ulterioară din fotbalul românesc. Concluzia comodă: nu producem fotbaliști capabili să se adapteze la acest tip de competiție: foarte fizică, abruptă și intensă.

Punctele tari și integrarea în grup

Specialiștii Gallup vorbesc despre necesitate că fiecare individ să-și descopere punctele tari și apoi să se concentreze pe ele în loc să piardă timpul în a se concentra pe slăbiciuni și a încerca să le reducă. Punctele tari ale lui Chiricheș sunt tehnica și jocul  cu mingea la picior. Punctele slabe sunt înțelegerea jocului defensiv, jocul aerian și plasamentul. Premier League se bazează mai mult pe ultimele în detrimentul primelor. De la început, șansele sale de reușită erau mici, dar a ales să-și sacrifice cariera pentru mirajul care s-a dovedit a fi Londra. A făcut asta fără să încerce măcar să-și educe punctele tari: ieisirile sale din apărare, care i-au atras o aură de fotbalist tehnic și elegant, au fost timide, prost sincronizate și de multe ori prost executate (cu puține excepții).

Situația la Tottenham

Chiricheș a ajuns la un club cu probleme de organizare. Tottenham a trecut în ultimii ani printr-un lung proces haotic de schimbare de jucători si planuri tactice de la un sezon la altul și în timpul sezonului combinate cu o lipsă de rezultate pe măsura așteptărilor. O parte din explicația eșecului lui Chiriches se află deci și în cultura organizatorică în care a lucrat. Pentru un jucător relativ tânăr, neobișnuit cu cerințele de nivel înalt al unei ligi foarte competitive ca cea engleză, haosul din conducerea clubului nu avea cum să ajute. Povestea eșecului lui este și povestea eșecului altor jucători, mult mai bine cotați (Soldado, Paulinho și chiar Lamela).

Complementaritatea perechii de fundași centrali

Îmi revine în memorie perechea de fundași centrali clasică a Stelei, un model de complementaritate: Belodedici-Bumbescu. Adică un fundaș elegant care știa cu mingea și un jucător foarte bun în jocul aerian cu alunecări necruțătoare și precise. Cele mai bune meciuri le-a făcut Chiriches la Tottenham când a făcut pereche cu Dawson în centrul apărării. Adică cu un fundaș central solid, bun în jocul aerian. Din păcate Chiriches nu i-a prins nici pe Dawson, nici pe Kaboul în cele mai favorabile momente ale carierei. Primul era în declin din cauza vârstei, al doilea a fost măcinat de accidentări. N-a ajutat nici faptul că Villas Boas vroia să joace cu un sistem high line în defensivă.

Footballing brain

Deși a început promițător și a avut câteva evoluții apreciate, odată cu trecerea timpului erorile copilărești s-au înmulțit și lipsa de footballing brain s-a văzut în modul de multe ori haotic în care se apăra în multe faze. Footballing brain este poate un termen care poate păcăli, pentru că nu se referă neapărat la raționalitate ci mai mult la o inteligență instinctuala a fotbalistului, la acea dinamică geometrică care îl face să ia, sau să încerce să ia cele mai bune decizii și cele mai simple decizii în contextul de joc respectiv. Este un talent, care deși se poate șlefui și educa nu prea se poate transplanta 100%. Există însă fotbaliști mult mai bine cotați cu inteligență instinctuală limitată (Pedro, Fabregas, Balotelli, Sterling) și care totuși au reușit mult mai bine. Cele mai sugestive exemple sunt acest henț dintr-un meci în Europa League sau această pasă de gol.

Merită menționate și câteva faze care ne arată potențialul lui Chiricheș:

Campioana se decide duminică

Știu că este foarte devreme, dar să facem un exercițiu de imaginație.

Pellegrini găsește formula magică prin care reușește anihilarea lui Hazard. Poate cu unul din mijlocașii defensivi venind în ajutorul fundașului dreapta (Zabaleta sau Sagna?). Poate cu dublaj solid făcut de fundașii centrali. Yaya Touré și Kompany continuă în nota în care au început luni. Sterling îi face lui Ivanović cam ce i-a făcut Montero. În atac, Pellegrini nimerește și combinația optimă Bony -€“ Agüero (presupun că se vor schimbă unul pe celălalt), în așa fel încât Chelsea să pluseze luni în disperare pentru Stones. Și ar mai fie nevoie și de vreo două faze de genul pătrunderii lui Costa de duminică și eliminării lui Courtois judecate pentru cetățeni. Mai sunt curios cine dintre Mangala și Diego Costa va luă primul galben sau un eventual roșu. N-ar strica nici ca Mourinho să uite jumătate din tactica pe care o știe și să se concentreze pe optimizarea rolului doctorului când sprintează în teren. Un 3-0 sec pentru City ar pune capăt luptei pentru titlu.

Ca totul să meargă bine pentru City ar mai trebui ca jucătorii lui Manchester United să continue să tragă la poartă vineri seara ca în prima etapă și Arsenal să mai capituleze încă o data în față unui adversar inferior pe hârtie.

Sezon nou, pianist bătrân

Țin să-i mulțumesc lui Vlad că vreme de un sezon a alimentat mica noastră comunitate cu marfă proaspătă. Sezonul ăsta vă las pe mâna lui Romulus N Filip, aka Romi, anglofil cu ștate vechi, singurul în afară de COYS căruia îi place să se chinuie ținând cu o echipă ca Spurs. Îl las pe el să vă spună mai multe.


Să tot fie vreo 20 de ani de când am încetat să mai scriu regulat în presă. Și atunci scriam sporadic. Nici nu mai îmi amintesc bine care a fost ultimul meu articol. În mod sigur nu a fost memorabil. Am stat pe margine, am citit și am simțit că pot scrie mai bine decât mulți care publică. E desigur o iluzie. Îmi bubuia capul de idei până m-am apucat de scris. O să fie greu după Alex și Vlad.

Situația mea e comparabilă cu a unui fotbalist de 36 de ani retras de doi ani. Încă n-a pus killograme în plus pe el și simte că ar mai putea face față. Un antrenor il solicită și el intră imediat în joc. Problema e că anii au trecut. Jucătorii tineri au cu totul alta viteză. Tactica e alta.

Mă bizui pe voi, prieteni, să mă ajutați. Nu am un plan despre ce si cum voi scrie (bineinteles despre EPL si fotbalul englez), dar îmi propun un articol pe săptămână până în mai 2016. Poate uneori doar un citat cum face Alex pe Locuri Comune. Sunt deschis la sugestii și hotărât să progresez. Atât cât se poate la vârsta asta. Sau măcar să deschid o pagină noua care să vă incite la păreri. Deci trageți prietenește în pianist și lăsați curgă comentariile despre prima etapă…