Echivalentul PL pentru Vikings-Seahawks (NFL)

Să începem cu … finalul meciului de NFL. Ascultați comentatorii locali descriind faza dramatică din final. In sezonul actual s-au transformat 189 din 191 de lovituri de la o distanță asemănătoare. În timpul acestui meci transformeur-ul vikingilor reușise trei lovituri din care doua de la distante mai mari. Dacă transforma mai erau 26 de secunde de joc și Vikings erau sigur câștigători cu 12-10 (după ce conduseseră cu 9-0).

Să vedem care ar fi echivalentul în PL. Să zicem că în rolul Vikings sunt Everton, o echipă care n-a mai fost demult în primele 4 și pentru care Champions League ar fi un success foarte mare. Clasamentul cu două etape înainte de final arată 4. Manchester City 5. Liverpool 6. Everton. Everton joacă la Liverpool și câștiga, reușind rocada de locuri (cam ce au făcut Vikings bătând în deplasare la Green Bay Packers în ultimul meci din sezonul regulat). După care în ultima etapă, joacă acasă cu City (campioană și vicecampiona în ultimele două ediții, la fel ca Seahawks, posedând un lot mult mai bun valoric). O victorie îi duce pe locul 4. Yaya Toure, care avusese un final de campionat superb și trăsese echipa după el se accidentează și nu poate juca. Everton are tot lotul valid. Lukaku e într-o formă de zile mari. Condițiile de joc sunt extrem de grele: vânt, temperatură foarte scăzută pentru început de mai , ploaie care se transformă în lapoviță. Condițiile favorizează pe Everton. The Toffees fac un meci perfect de apărare, se bat ca niște lei și prin minutul 60 iau conducerea după ce Lukaku, cu Mangala și Otamendi în coastă (Kompany e la 4-a recidiva din sezon la aductori) trage perfect de la 29 m după o pătrundere individuală și îl învinge pe Hart. City se aruncă disperat în atac și în min 85 Aguerro, primește o pasă prea în spate, alunecă, cade, se scoală, recuperează mingea, dribleza doi jucători și marchează din cădere. Tragedie! Everton nu se lasă, aruncă mingi după mingi, City face joc de posesie în jumătatea adversă. Și când nimeni nu se aștepta, Barry prinde o filtrantă minunată, Mangala și Otamendi se lovesc cap în cap și cad, iar Lukaku scapă singur spre poartă de la jumătatea terenului. Ajunge la marginea careului, îl driblează ușor pe Hart, care rămâne țintuit în noroi. Se oprește pe linia careului de 6 m, are timp să-și potrivească mingea, se uită în spate, nu vine nimeni încă. Îi face un semn cu ochiul unui puști din tribună pe față căruia citește bucuria golului și a victoriei. Apoi trage … pe lângă poartă. Incredibil!!! Arbitrul fluieră finalul. Tribunele sunt total amuțite. Nimeni nu fluieră echipa gazdă, care a dat tot ce a putut.

Ca rana să fie și mai dureroasă, Liverpool bate în ultima etape pe Arsenal în deplasare și prin jocul rezultatelor City ajunge pe 3 iar Liverpool pe 4. Pe primele două locuri, fără emoții, deja cu 3 etape înainte de final … cum a zis Filotas. Dacă tot e să ducem fantezia la extrem…

Am făcut doar câteva fotografii la meci. La temperatura de atunci -22C către -28C am scos mâinile doar de vreo trei ori din mănuși. Remarcați că în fața mea stau doi supporteri Seahawks, netulburati și tratați prietenos de către suporterii gazdă. Mai jos e un fan Green Bay (cei mai mari rivali Vikings) care n-a avut ceva mai bun de făcut acasă și a venit la meci.
Am fost pe stadioane sau săli în momente de bucurie. Am trăit finaluri pe muchie de cuțit și am simțit dezlanțuirea din final. Era timpul să văd și a trăiesc așa ceva. Toate cele 3 ore cât adurat, meciul a fost un roller-coaster de emoții, care s-au adunat pentru aceea lovitură. Care istoric însemna vicoria în 97.5% cazuri. Stadionul era ca un balon uriaș care sta să erupă din cauza presiunii. Și care s-a dezumflat fără nici un sunet. A fost cea mai stranie liniște posibilă. Oameni plângând și lacrimile înghețând pe față. Foșnetul picioarelor târâte. Nici un huiduit sau fluierat. Lumea nici măcar nu comenta, de parca absența vorbelor ducea la evadarea din realitatea dureroasă.

Spectator de fotbal la -18C către -28C: autoflagelare sau inconștiență?

650x366_01061841_page

E vorba de fotbal american, bineînțeles. Temperaturile din imagine sunt în grade Fahrenheit, convertite în Celsius ar veni între -18C și -28C. În SUA prognoza meteo include și temperatura “feels like” care încorporează o corecție în funcție de vânt numită windchill.
Va fi atât de frig în Minnesota că se pot cumpără bilete la preț mult redus față de celalte meciuri din playoffs. De exemplu la Washington, cele mai ieftine bilete sunt în jur de $300. Eu l-am cumpărat cu $50, la mijlocul inelul superior, la peluză. De când locuiesc aici, din 2006 am fost la un singur meci de NFL din preseason. Era timpul să sfidez vremea. Se așteaptă ca meciul să intre în top 10 al celor vitrege condiții de joc. Dar totuși va fi mai bine ca la celebrele Ice Bowl sau Freezer Bowl.
Am încercat să-l conving pe fiul meu să mi se alăture. A fost tentat, dar până la urmă a preferat să vadă meciul la televizor, în căldura de acasă. Are mai multă minte decât mine. Pentru mine fi fost păcat să se piardă tot antrenamentul la răbdat frig din anii ’80 când eram student în Brașov sau stagiar în Munții Sureanu.

 

“Nobody wants to win the league, it’s very strange this league”

Un citat din Claudio Ranieri, cum nu se poate mai potrivit pentru a descrie această ediție a Premier League. Dacă va continua așa și în a doua jumătate, nu ne rămâne decât să să savuram în continuare evoluțiile neașteptate. Vor apărea părerile obișnuite care vor acuza o nivelare în jos a valorii combatantelor. Pentru mine cel puțin, un campionat strâns, care menține ridicată cota de interes referitoare la viitoarea campioană, contează mai mult. Plus bucuria suporterilor echipelor așa zise mici când  bat o echipă mare.

Competitive balance in football

O analiză foarte serioasă și bine argumentată din The Economist:

This year’s topsy-turvy league table should be a welcome sight for the EPL, which has long been dominated by a handful of rich clubs: in the past decade, only six different sides have finished in the top four positions, from which teams qualify for the Champions League, Europe’s most prestigious competition. But half a season of unusual parity is well within the range of random fluctuation, and the ascent of Leicester and collapse of Chelsea do not necessarily mean that the lords of the Premiership should rest easy. Whether the league’s competitive-balance woes have really come to an end or are merely on a brief, welcome hiatus depends mainly on whether there is any lasting structural change that could account for a shrinking gap between haves and have-nots.”

 

Cronica lui Bogdan C la Dortmund – Stuttgart

Acesta a fost debutul meu ca spectator pe un stadion din afară, așa că nu pot face comparații cu alte stadioane sau alte campionate.

Am ajuns în partea vestică a Germaniei pentru o scurtă vacanță cu ocazia weekendului prelungit de 1 decembrie – vizitat piețe de Crăciun din regiunea Rhein-Ruhr și vizionat un meci de-al Borussiei, cadou pentru o prietena de-a soției, fan înfocat BVB.

Cazare am ales în Dusseldorf și am găsit prin Airbnb, o casă foarte drăguță într-un cartier de case unde am avut inchiriat întreg etajul superior. Hotelurile, pentru un motiv necunoscut mie, în acel weekend erau foarte scumpe. Ca alternative de cazăre mai pot recomanda Wimdu.de (.com, .co.uk), clona de AirBnb (încă nu am folosit, dar am găsit alte apartamente față de Airbnb, unele chiar mai ieftine).

În privinta drumului eu am venit cu masina din Berlin (6h pe Autobahn) fără probleme. Tot ce pot spune în privința drumurilor este că, deși este un păienjeniș de autostrăzi acolo, toată regiunea aceasta (Rhein-Ruhr) este foarte aglomerată, mai ales în timpul săptămânii, iar dimineața sunt blocaje de 6-10 km (auzeam constant la radio, de parcă ar fi un lucru normal). Pentru cei din Romania, WizzAir zboară la Dortmund și Germanwings/Eurowings la Dusseldorf.

Am ajuns de dimineața în Dortmund (meciul începea la 15:30). Orașul nu este impresionant, este un oraș industrial într-o (fostă) regiune minieră. După un pic de plimbare pe străzile din centru, piața de Crăciun și un pit-stop la o cafenea, am considerat că e cazul să o luăm încet-încet spre stadion.

Grupurile de fani deja începeau să se adune, deși era încă devreme, se simțea în jur atmosfera de meci și că acesta este highlight-ul zilei pentru oraș. Am decis și noi să mergem mai devreme la stadion pentru că vroiam să dăm o tură prin Fanwelt (fan-shop) și știam că, după atacurile de la Paris și meciul amical al Germaniei anulat cu aproximativ o săptămâna înainte, măsurile de securitate vor fi mai stricte și intrarea se va face mai greu pe stadion. De altfel meciul Borussiei din weekendul precedent a început mai tarziu datorită acestui fapt – nu toți suporterii apucaseră să intre pe stadion. La stadion este ușor de ajuns, sunt semne la metrou către el, ca un adevarat landmark al orașului.

Ajunși la stadion, ne-am îndreptat spre fan-shop, dar nu am avut nicio șansă să intrăm, deoarece era foarte aglomerat. Cum nemților nu le place aglomerația, de obicei închid locul sau limitează intrarea (am pățit la un moment dat să stau la coadă la intrarea într-un supermarket). La fel au procedat și aici, o ușă o trasformaseră în ieșire și stewarzii nu te lăsau să intri și te trimiteau la cealalată “intrare”, iar pe la “intrare” alți stewarzi mai opreau oamenii din când în când pentru a se elibera in interior.

Așadar am renuntat la Fanwelt și am intrat pe stadion. Uzi după ce ne-a prins o repriză de ploaie torențială cât ne învârteam pe lânga stadion, am căutat băuturi calde. Cumpărarea de băutura și mâncare pe stadion se face prin achiziționarea unui card mai întâi, pe care îl încarci cu sume de 5E, 10E, 15E etc. Prețurile sunt undeva la 2-3EUR pentru băuturi (nu mai rețin exact), iar wurst nu am luat pentru ca nu sunt mare fan. Dar ca idee, prețurile nu mi s-au părut mult mai mari față de ce găsești la tonetele de pe stradă. Ce am gasit interesant de băut a fost un “Anheizer”, care eu l-aș traduce “încălzitor”, care era un vin slab alcoolizat de culoare gălbuie, semăna cu un suc de portocale, băutură care chiar și-a făcut efectul și m-a încălzit după atâta ploaie și vânt.

Meciul. Borussia venea după o înfrângere (destul de surprinzătoare) în campionat și una în Europa League, astfel că aveam speranțe de un meci bun, mai ales că Stuttgart nu o ducea prea bine. S-a cântat înainte de meci, “You’ll never walk alone”, din ce am înțeles galeria fiind înfrățită cu cea de la Liverpool (vă rog să mă corectați dacă greșesc). Așa cum speram, meciul a fost foarte bun, în ciuda ploii. Borussia a deschis scorul în minutul 3 și a stăpânit jocul de la un capăt la altul, în afară de vreo 10-15 min în perioada în care Stuttgart a înscris pentru 2-1 și părea ca forțează egalarea. De asemenea Borussia a mai înscris 2 goluri anulate pentru offside, unul dintre ele destul de la limită.

Atmosfera a fost foarte frumoasă, eu am stat într-un colț lângă peluza cu “die Wand”, așa că din când în când mai trăgeam un ochi și la mișcarile galeriei. Mă așteptam să am o vizibilitate mai proastă, dar meciul s-a vazut excelent din acel colț, în schimb nu aveam vizibilitate bună spre tribuna I din cauza acoperișului. Am văzut oameni cu copii, am avut pe lângă mine un copil de 5-6 ani care a cântat mare parte din meci și înca un cuplu cu un copil de maxim 1 an. N-am avut probleme cu suporterii, deși eram însoțit de 3 fete. Pe drum spre stadion un om pe la 40-50 de ani, amețit bine și cu o bere în mână, bănuiesc că ne-a întrebat (germana mea este la nivel începător) de unde venim (ne auzea vorbind altă limbă). L-am intrebat daca vorbește engleza, kein Englisch și acolo a murit încercarea de socializare.

La plecare am admirat din nou organizarea, cu stewarzi care blocau accesul în stația de metrou (care era de fapt o stație de tramvai) când peronul se umplea și alți stewarzi care blocau accessul în metrou (tramvai) când acesta se umplea.

În concluzie, o experienta bună și interesantă, păcat de vremea care speram să fie ceva mai buna (adica fără ploaie), atmosfera placuta, preturi rezonabile (btw Germania mi se pare una dintre cele mai ieftine țări vestice). Un ultim amănunt – biletul a costat 32 EUR.