Sezon nou, pianist bătrân

Țin să-i mulțumesc lui Vlad că vreme de un sezon a alimentat mica noastră comunitate cu marfă proaspătă. Sezonul ăsta vă las pe mâna lui Romulus N Filip, aka Romi, anglofil cu ștate vechi, singurul în afară de COYS căruia îi place să se chinuie ținând cu o echipă ca Spurs. Îl las pe el să vă spună mai multe.


Să tot fie vreo 20 de ani de când am încetat să mai scriu regulat în presă. Și atunci scriam sporadic. Nici nu mai îmi amintesc bine care a fost ultimul meu articol. În mod sigur nu a fost memorabil. Am stat pe margine, am citit și am simțit că pot scrie mai bine decât mulți care publică. E desigur o iluzie. Îmi bubuia capul de idei până m-am apucat de scris. O să fie greu după Alex și Vlad.

Situația mea e comparabilă cu a unui fotbalist de 36 de ani retras de doi ani. Încă n-a pus killograme în plus pe el și simte că ar mai putea face față. Un antrenor il solicită și el intră imediat în joc. Problema e că anii au trecut. Jucătorii tineri au cu totul alta viteză. Tactica e alta.

Mă bizui pe voi, prieteni, să mă ajutați. Nu am un plan despre ce si cum voi scrie (bineinteles despre EPL si fotbalul englez), dar îmi propun un articol pe săptămână până în mai 2016. Poate uneori doar un citat cum face Alex pe Locuri Comune. Sunt deschis la sugestii și hotărât să progresez. Atât cât se poate la vârsta asta. Sau măcar să deschid o pagină noua care să vă incite la păreri. Deci trageți prietenește în pianist și lăsați curgă comentariile despre prima etapă…