Campioana se decide duminică

Știu că este foarte devreme, dar să facem un exercițiu de imaginație.

Pellegrini găsește formula magică prin care reușește anihilarea lui Hazard. Poate cu unul din mijlocașii defensivi venind în ajutorul fundașului dreapta (Zabaleta sau Sagna?). Poate cu dublaj solid făcut de fundașii centrali. Yaya Touré și Kompany continuă în nota în care au început luni. Sterling îi face lui Ivanović cam ce i-a făcut Montero. În atac, Pellegrini nimerește și combinația optimă Bony -€“ Agüero (presupun că se vor schimbă unul pe celălalt), în așa fel încât Chelsea să pluseze luni în disperare pentru Stones. Și ar mai fie nevoie și de vreo două faze de genul pătrunderii lui Costa de duminică și eliminării lui Courtois judecate pentru cetățeni. Mai sunt curios cine dintre Mangala și Diego Costa va luă primul galben sau un eventual roșu. N-ar strica nici ca Mourinho să uite jumătate din tactica pe care o știe și să se concentreze pe optimizarea rolului doctorului când sprintează în teren. Un 3-0 sec pentru City ar pune capăt luptei pentru titlu.

Ca totul să meargă bine pentru City ar mai trebui ca jucătorii lui Manchester United să continue să tragă la poartă vineri seara ca în prima etapă și Arsenal să mai capituleze încă o data în față unui adversar inferior pe hârtie.

Sezon nou, pianist bătrân

Țin să-i mulțumesc lui Vlad că vreme de un sezon a alimentat mica noastră comunitate cu marfă proaspătă. Sezonul ăsta vă las pe mâna lui Romulus N Filip, aka Romi, anglofil cu ștate vechi, singurul în afară de COYS căruia îi place să se chinuie ținând cu o echipă ca Spurs. Îl las pe el să vă spună mai multe.


Să tot fie vreo 20 de ani de când am încetat să mai scriu regulat în presă. Și atunci scriam sporadic. Nici nu mai îmi amintesc bine care a fost ultimul meu articol. În mod sigur nu a fost memorabil. Am stat pe margine, am citit și am simțit că pot scrie mai bine decât mulți care publică. E desigur o iluzie. Îmi bubuia capul de idei până m-am apucat de scris. O să fie greu după Alex și Vlad.

Situația mea e comparabilă cu a unui fotbalist de 36 de ani retras de doi ani. Încă n-a pus killograme în plus pe el și simte că ar mai putea face față. Un antrenor il solicită și el intră imediat în joc. Problema e că anii au trecut. Jucătorii tineri au cu totul alta viteză. Tactica e alta.

Mă bizui pe voi, prieteni, să mă ajutați. Nu am un plan despre ce si cum voi scrie (bineinteles despre EPL si fotbalul englez), dar îmi propun un articol pe săptămână până în mai 2016. Poate uneori doar un citat cum face Alex pe Locuri Comune. Sunt deschis la sugestii și hotărât să progresez. Atât cât se poate la vârsta asta. Sau măcar să deschid o pagină noua care să vă incite la păreri. Deci trageți prietenește în pianist și lăsați curgă comentariile despre prima etapă…