Un gol marcat de un român în Premiership e un eveniment atât de rar că merită să îl scoatem in evidență.

Florin Andone a înscris pentru Brighton sâmbătă și ne-a făcut să ne întrebăm de cât timp nu s-a mai întâmplat un asemenea eveniment. Iată cele mai recente goluri înscrise:

03.12.2013 Fulham-Tottenham 1-2 (Chiricheș marcheaza unicul său gol în PL)

Pentru următoarele nu am găsit clipuri, așa că trebuie să ne folosim imaginația

09.05.2004 Newcastle-Wolverhampton 1-1 (Ionel Ganea – “had beaten Given with an accurate shot after a Mark Kennedy effort had ricocheted off Titus Bramble”)

11.01.2004 A  Leicester-Chelsea 0-4 (Adrian Mutu, “long distance kick” al șaselea si ultimul său gol in PL).
Tabelul complet al tuturor românilor care au jucat în noua eră a PL (care începe în 1992):

sursa date Wikipedia si Transfermarkt.de

  • Dan Petrescu este singurul cu o prezența mai consistentă și cu trofee (Cupa Angliei si a Ligii) cucerite jucând ca titular. Ultimul gol marcat de Dan a fost la 03.03.2001 Manchester City-Southampton 0-1.
  • Mențiuni pentru Gabriel Tamaș (care ar fi avut datele fizice să fi jucat mult mai mult) și Costel Pantilimon (cu 7 meciuri jucate într-un sezon în care Manchester City a luat campionatul) singurii care au prins mai mult de un sezon ca meciuri jucate.
  • In rest, doar prezențe pasagere.
  • In viitor speranțele noastre se îndreaptă către Răzvan Marin și vreunul din componenții nationalei Under 21.

 

 

Considerată în mod unanim drept cea mai bună liga fotbalistică din lume, Premier League se bucură în acest moment de o perioada excelentă din punct de vedere al veniturilor și al interesului. Pentru perioada 2019-2022 federația engleză va încasa aproape 2 miliarde de euro pe sezon doar din drepturile de televizare. O bună parte din aceste fonduri se întorc către cluburi, într-un sistem prin care diferența dintre locul 1 și locul 20 este sub 1.6 : 1. Interesul a devenit suficient de mare pentru a atrage ‘clienți’ precum Amazon, care va difuza 20 de meciuri în sezonul 2019-2020.

Conform unei analize care consideră criterii precum distribuția punctelor, numărul de remize sau diferența dintre primele și ultimele clasate, Premier League este în acest moment cea mai competitivă liga din Europa.

Dar este oare totul în regulă în Premier League? O privire mai atentă indică însă și câteva probleme, pe care încerc să le detaliez mai jos.

1. Lăcomia federației

Recent a apărut în presă știrea că președintele federației engleze, Richard Scudamore a acceptat o prima de retragere în valoare de 5 milioane de lire, în urma unei cotizații de 250.000 de lire din partea fiecărui club din PL.
E adevărat în cei 19 ani în care s-a aflat la conducerea federației Scudamore a crescut de 8 ori veniturile obtinue din drepturile de televizare (de la 670m la 5.1b), dar în același timp, si salariul total a fost de 26.3 milioane de lire. Justificarea acordarii bonusului se bazează pe două motive: non-compete clause + rolul de consultant pe care Scudamore îl va păstra. Motive care pot fi însă ușor demontate:


Cu alte cuvinte: pleci să îmbunătățești Ligue 1 sau Serie A? Succes, dar pensia ta rămâne la noi. Vrei să rămâi consultant în continuare? Nu mulțumim, noul CEO probabil nu va da doi bani pe părerea ta.

În acest timp suporterii echipelor își exprimă dezacordul total față de această decizie:

“Premier League clubs have always told fan groups that budgets are planned in advance and there’s not a surplus of cash lying around from their extremely lucrative TV deal.
“In the meantime loyal football supporters continue to be inconvenienced by fixture changes to fit TV schedules, often losing out on travel costs or struggling to get to and from games in the first place.
“Now it appears clubs can stick their hands down the back of the sofa and find £250,000 at a moment’s notice.
“Fans strongly oppose the ‘golden handshake’ and we urge clubs not to make a decision which is hugely unpopular with supporters.”

2. Adâncirea prăpastiei dintre top 6 și restul

Manchester City a stabilit sezonul trecut un nou record de puncte (100) și, după toate calculele, acest record va fi depășit în acest an: 2.67 puncte pe joc până acum prezic un total de 101 puncte la final de campionat.
Niciodată în istoria PL diferența dintre top 5 și restul nu a fost atât de mare ca acum: primele 5 echipe au adunat după 12 etape un total de 141 de puncte. În contrast, ultimele 5 cluburi au obținut doar 36 de puncte, un alt record de această dată negativ.
În plus, federația și cluburile au agreat ca din acest sezon, diferența dintre prima și ultima clasată să crească de la 1.6:1 la 1.8:1. Cu alte cuvinte, cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci și mai săraci. Și nu, în Premier League nu există reguli legate de Financial Fair Play (care, așa cum știm cu toții, duc la pedepse drastice din partea UEFA pentru echipe precum Rubin Kazan).

În aceste condiții, suprize precum Leicester 2016 devin imposibile, iar pentru majoritatea cluburilor PL singurele speranțe vor rămâne evitarea retrogradării și Carabao Cup.

3. Respectul față de suporteri

Încasările cât mai mari și interesele televiziunilor reprezintă factori care din păcate au prioritate mai mare pentru cluburi decât respectul față de suporteri. Aceștia sunt nevoiți să plătească prețuri din ce în ce mai mari pentru abonamente (cel mai ieftin abonament la Bournemouth: 550 GBP, iar la Bayern: 140 EUR) și, în cazul în care vor să își însoțească echipa în deplasări, au parte de nopți pierdute prin autocare și trenuri. Iar când meciurile sunt în timpul săptămânii, și de o zi de concediu în minus.

Un alt exemplu care indică faptul că suporterul este considerat o resursă substituibila este modul în care conducerea Tottenham a gestionat întregul proiect de reconstrucție a stadionului. Clubul vinde cele mai scumpe abonamente din Premier League (ajung pana la 2200 de lire pe sezon) și, deși este confirmat că stadionul nu va fi dat în folosință înainte de 29 Decembrie 2018, clubul vinde încă abonamente pentru sezonul in curs:

4. Arbitrii mediocri și părtinitori

Discuțiile pe marginea arbitrajelor fac parte din fotbal. Mai nou, din ce în mai multe voci din interioriul cluburilor PL își exprimă nemulțumirea legată de calitatea slabă a arbitrajelor. Aproape în fiecare etapă există un meci care este afectat de o greșeală majoră de arbitraj. De cele mai multe ori vorbim despre incompetența: unii arbitrii sunt poziționați prost, alții nu țin pasul cu ritmul jocului, iar alții își doresc pur și simplu un meci liniștit și evită deciziile controversate.
O analiză mai atentă arată însă și faptul că de multe ori arbitrii britanici sunt părtinitori: în unele cazuri au niște păreri preconcepute (‘jucătorii britanici nu simulează’, ‘antrenorii britanici merită mai mult decât restul’, ‘dacă nu cade nu dau fault’) sau intră în meci cu o agendă care nu mai ține cont de realitatea de pe teren. Câteva citate relevante mai jos:

Liverpool win more penalties when the team and the manager is British (#)

60% of penalties go to British players, who comprise just 40% of the personnel in the league, and an even lower proportion of the attacking talent.
The top PL penalty winners last season – the only players who have won more than two – are Calvert-Lewin (4), Raheem Sterling (4), Wilfried Zaha (3), Glenn ‘immobile’ Murray (3), and Jamie Vardy (3). All qualify (or have qualified) as British players. Indeed, all hold English passports.
Vardy alone has won more PL penalties last season than Salah, Mané, Sané, Aguero, Gabriel Jesus, Coutinho, Pedro, Romelu Lukaku, Anthony Martial, Mesut Ozil, Alexandre Lacazette, Son Heung-min, Christian Eriksen, Álvaro Morata and Eden Hazard combined. #

Mark Clattenburg despre Chelsea-Spurs în Mai 2016:

“I went in with a gameplan: that I didn’t want Tottenham Hotspur blaming Mark Clattenburg that they were losing the title. I allowed them to self-destruct so all the media, all the people in the world went: ‘Tottenham lost the title’.

Tot aici intră și tolerarea trișorilor (divers). Aceștia sunt rareori sancționați pe teren sau retrospectiv, iar pedepsele sunt mici și insuficiente pentru a descuraja practica. Poch se temea sezonul trecut că “over-analysis is killing football” și că VAR se va concentra prea mult pe detalii. Nu Poch, nu asta va omorî fotbalul, ci trișorii și greșelile flagrante de arbitraj o vor face.

Din fericire pentru toată lumea însă, VAR va fi introdus din sezonul următor. Nu va fi perfect și probabil vor trece doua-trei sezoane până când totul se va desfășura in mod fluid. Dar ca si alternativa la conditiile actuale, va fi un imens pas inainte.

5. Preferința pentru antrenorii britanici

În top 15 antrenori după numărul de meciuri antrenate în PL se află doar 3 non-britanici: Arsene, Benitez și Mourinho.
O parte dintre ceilalți 12 sunt încă în activitate (Hughes la Southampton, O’Neill la naționala Irlandei de Nord, Pulis la Middlesbrough) în timp ce alții precum Allardyce, Pardew sau Moyes sunt cu arma la picior si cu mana pe telefon. Campion la numărul de echipe schimbate este Allardyce cu 7 cluburi, urmat de Hughes si Redknapp (6), Pardew (5), Moyes (4) si Pulis (3).
Problema este că acești Halagieni și Marini în varianta britanică au câștigat în total fix 0 trofee. Sunt potriviți pentru echipele mediocre, iar aducerea lor la o echipa semnalează abandonarea oricăror ambiții pe termen mediu sau lung.

O mica paranteză legată de numărul schimbărilor de antrenori în PL: de la începutul sezonului anterior, doar 5 6 antrenori și-au păstrat postul: Pochettino, Guardiola, Klopp, Mourinho, Howe și Diche. Media ultimelor 10 sezoane de PL este de 15.5 antrenori schimbați pe sezon, în linie însă cu media primelor 5 campionate din Europa:

Sursa: transfermarkt.com

6. Lipsa unei pauze de iarnă

În fiecare an, perioada dintre 20 decembrie și 4 ianuarie este extrem de încărcată pentru echipele din PL. Din cele 15 zile, doar una sau maxim două sunt fără meciuri, ceea ce este cu siguranță un răsfăț pentru cei din fața televizorului. Audiențele ridicate din perioada festivă reprezintă cu siguranță un avantaj competitiv față de celelalte ligi din Europa (aflate in perioada respectiva în vacanță), dar sunt din ce în ce mai multe voci din domeniul medical care susțin că programul încărcat are un impact negativ asupra sănătății fizice și mentale a jucătorilor:

A UEFA study published in 2013 indicated that a player is four times more likely to be injured in the final three months of the Premier League season than over the same period in other European leagues.

Începând cu sezonul 2019-2020 se va introduce o pauză de 10 zile la mijlocul lui Februarie – o soluție de mijloc care însă nu va modifica cu nimic programul din perioada sărbătorilor.

7. Creșterea vizibilității caselor de pariuri

Casele de pariuri sunt în acest moment sponsor principal pentru 9 cluburi PL și secundar pentru alte două. Proporția este și mai mare în Championship: 17/24. Asocierea cluburilor cu industria pariurilor transmite un mesaj greșit îndeosebi în rândul suporterilor mai tineri:

“There is evidence that gambling is becoming ever more normalised, particularly among young people, so that increasingly betting is seen as part and parcel of following and supporting one’s favourite sport or team.”
“Many people think gambling is now out of control in Britain which has the most liberal online gambling regulations of any European country,”
The Guardian – Number of clubs sponsored by betting firms is ‘disturbing’, say campaigners

England has the most betting companies as main shirt sponsors among the major European leagues. The next closest league is the Spanish La Liga with five (Alaves, Girona, Levante, Leganes, Sevilla). However, there have been no kits announced with bookmakers as the main sponsor in Bundesliga, Ligue 1, or Serie A. #

Dacă alte vicii umane precum tutunul sau alcoolul au putut fi extrase de pe panourile din stadioane și de pe tricourile de joc, se pare că disocierea de pariuri necesită un efort mai important.

8. Presa

Tabloidizarea și știrile false sunt deja parte din fluxul de informații care ne înconjoară. În goana după clickuri și afișări, până și publicații tradiționale recurg la tactici tabloide. Exemplu: BBC a publicat recent acest articol cu titlul “Everton’s Seamus Coleman ‘worried’ about donating money to Liverpool fan Sean Cox“. Un titlu care induce în eroare și, mai important, care nu este adevărat. Jucătorul lui Everton nu a spus niciodată asta:


În urma reacțiilor negative, BBC a schimbat titlul în ceva mai apropiat de realitate: “Everton’s Seamus Coleman considered making donation anonymously“.

Tabloidele merg însă un pas mai departe și ajung până la reacții absolut dezgustătoare la adresa unor anumiți fotbaliști. Raheem Sterling spre exemplu este o țintă preferată a tabloidelor britanice. Aruncați o privire pe threadul acesta. La fel ca în bancul cu iepurașul care nu purta șapcă, Sterling este pus la zid și atunci când zboară cu o companie de linie și când folosește un avion privat.

De ce este această problemă relevantă pentru Premier League? Pentru că afectează în mod direct jucători (că în cazul lui Sterling) sau crează în mod artificial conflicte acolo unde ele nu există (ca în cazul titlului BBC).

Cateva soluții:
a) Filtrarea surselor de informații
b) Boicotul: probabil toți anglofilii știu că unul dintre tabloidele britanice nu se vinde în Liverpool în semn de protest față de modul în care a fost relatată tragedia de pe Hillsbrough din 1989:

c) Demitizarea fake news după modelul reprezentanței UE în Marea Britanie:

9. Discriminarea

Ce i se întâmplă lui Sterling in presa scrisa nu este un caz izolat. Din păcate, tratamentul discriminatoriu aplicat persoanelor BAME (Black, Asian, Minority Ethnic) vine chiar din sânul federației:

Although just over half of the 23-man senior squad for this summer’s World Cup were black or mixed-background, only 13% of the FA’s coaching staff, the same proportion of its staff in general, and 5% of people în leadership roles are from a black or minority ethnic background. #

In Octombrie 2017 doar 5 din 92 de antrenori PL + EFL erau BAME: Keith Curle, Jimmy Floyd Hasselbaink, Chris Hughton, Jack Lester si Nuno Espirito Santo. Între timp au mai rămas doar 3 (Hasselbaink și Lester au fost concediați).

Nu doar persoanele BAME sunt tratate in mod incorect. Femeile sunt la rândul lor discriminate, chiar și atunci când vorbim despre postul de antrenor al echipei naționale feminine de fotbal:

Two leading female applicants for the England women’s team manager’s job have heavily criticised the Football Association’s decision to place Phil Neville in charge.
They are angry that, whereas the bar appeared to be set very high when assessing women’s qualifications for the post, it seemed to be lowered dramatically to accommodate Neville.
The Guardian – Leading coaches question FA line over Phil Neville’s England appointment

10. Accesibilitatea

O problema mai mică, dar care afectează 1 din 12 bărbați și 1 din 200 femei care urmăresc Premier League la TV: dificultatea în a distinge diferența de culoare în echipamentele celor două echipe. În ciuda declarațiilor FA că lucrează la asta și că vorbim despre “easy fixes, not rocket science“, vedem în continuare pe ecrane combinații de culori cel putin discutabile:

Care credeti ca sunt alte probleme ale PL in afara celor enumerate mai sus?

După 5 etape ale concursului așa arată topul jucatorilor dupa acuratețea paselor (pass completion %).

Au fost  luați în considerare doar cei care au jucat minim 300 de minute.

Nu ne miră absența din top a jucătorilor de la Manchester United și Arsenal. Nici cât de mulți sunt de la Manchester City.

Salutăm aici recordul de puncte pe etapă realizat de Ionuț: 83. E un total care va fi greu de bătut. Iata și echipa cu care l-a realizat:

Pariul lui pe Chelsea continuă să meargă bine.

Mai e de remarcat că nu mai sunt echipe fară înfrângere și clasamentul s-a rupt în două: Big 6 si Absenții.

De retinut: verificati dacă schimbarea automată s-a făcut după etapă. M-au invățat cei de la Serviciul Clienți cum să rezolv problema dacă nu se face automat (înca nu au o explicație de ce mai întâmplă uneori).

Să zicem că vă prinde un sfârșit de săptămână la Sarajevo și v-ați săturat de dealuri, bazar, străzi înguste, cimitire, ćevapi, moschee și pljeskavica. Plouă mărunt ca toamna, aveti chef de un meci și la televizor nu e decât un Barca-Real lipsit de interes fără cei doi protagoniști obișnuiți. Normal că luați drumul stadionului.

La ce vă puteți aștepta:

  • Un surprinzător imn al echipei gazdă. Stăteam liniștit în tribună, asteptând să intre pe teren arbitrul cu cele 2 echipe de la cabine. Când dintr-o dată la statia de amplificare cu sonor bun si la maxim începe un solo de chitară, care va fi repetat de 3 ori. Oamenii de langă mine scot fularele. Sunt cam 1500 de oameni din tribuna în care stau eu și toți se apucă să cânte. Mi se face pielea de găină. Am o slăbiciune (= I am a big sucker) pentru astfel de  imnuri și îmi dau pumni în cap că nu am știut dinainte ce mă așteaptă că m-aș fi pregătit cu versurile să pot tine și eu isonul cu suporterii locali. Am găsit pe YouTube o versiune a imnului la derby-ul cu rivali locali de la FK Sarajevo (păcat că nu se aude clar soloul de chitara, dar îl puteți asculta într-o înregistrare de studio, cam de la secunda 20).
  • Două tribune acoperite din cele patru. Foarte binevenite când ploaia vine în rafale și bate vântul. Umbrela nu ajută si organizatorii fac un gest frumos, permițând celor din tribunele neacoperite sa treacă in tribuna cu acoperiș.
  • Revanșa la susținere. Nu am putut contribui la imn, dar m-am descurcat de minune la incurajări de tipul:

Željo! Željo! Željo!

Željezničaaaar, Željezničaaaar, Željezničaaaar, la-la-la-lo-lo

  • Fani din nucleul dur pregătiți cu fumigene, focuri si petarde. Ajută la atmosferă că doar suntem în Balcani. Fani care stau tot meciul în ploaie și se distrează si ei cum îi duce capul mai bine.

  • Un jucător (atacantul central de la oaspeți în cazul de față) care cade lovit de o minge banală, trimisă fară forță. Se ține de umăr si pare grav. Probabi că i-a sărit umărul din loc și e foarte dureros. Intră doctorii, îl scot pe margine langă poartă, trag de el, îl leaga cu niște sârmă, trec vreo 5 minute. Si dintr-o dată omul revine miraculos la viață și sprintează spre banca de rezerve unde o rezervă se pregătea să îi ia locul. Ajunge la timp, dar surpriză: antrenorul îi face semn să ia loc pe banca, spre marea lui dezamăgire. O mișcare care se va dovedi inspirată la final.
  • Un nivel tehnic bun. Mă așteptam la oase trosnind si mingi sărind ca din perete, ținând seama de condiții. Nu a fost nici pe departe așa. Mai ales fundași au făcut un meci bun, reamarcându-se cu deosebire impecabilii fundași centrali ai oaspeților.

  • Ratări. Incercați sa vedeți dacă puteți ghici cum se termină această fază:

  • Dramă. Gazdele au controlat meciul și au creat 5-6 ocazii de gol. Erau la 5 puncte de lider (rivalii locali de la FK Sarajevo), care tocmai juca în deplasare. La pauză spectatorii s-au bucurat si au început să scandeze din senin. M-am uitat repede pe telefon si am vazut ca liderul pierduse. Răzbunarea soartei a venit în minutul 94, cand jucătorul intrat in locul celui cu umărul a adus victoria, la singurul contraatac al oaspeților. Saptămâna viitoare e derby-ul local – o bună ocazie de revanșă
  • La chestii comice. Nucleul dur al fanilor sare in teren la final. Doi oameni de ordine incearcă sa îi oprească pe cei vreo 200 de zurbagii. Fără succes. Dar nu ajung decat la linia  careului și apar vreo 20 de polițiști echipați corespunzător. Cei 200 se retrag strategic …

  • Multe panouri gigantice cu Pjanić si Džeko prin tot orașul. Oamenii ăștia au multe preferințe. Chiar la ieșirea din stadion aflăm că lui Džeko  îi place un anumit pateu.

 

Note de pe Anfield, după meciul contra sârbilor de la Crvena Zvezda în grupa C din Champions League

Context: Liverpool venea după o perioadă mai ștearsă, în care au pierdut cu Chelsea și Napoli, au remizat in extremis cu Chelsea și City, și au câștigat o singură dată, greu, 1-0 la Huddersfield. În această perioadă, apărarea a fost punctul forte și a limitat pagubele. Cu excepția lui Keita și Henderson, Klopp avea în sfârșit la dispoziție opțiuni în toate compartimentele. Deși obținuse un egal cu Napoli în primul meci din grupă, Steaua Roșie părea lipsită de orice șansă. Iar cu o oră înainte de meci, când s-au afișat echipele de start, mulți se așteptau la un scor fluviu.
A fost până la urmă doar 4-0, în condițiile în care Liverpool a avut în total 8 situații clare de a marca (‘clear cut chances‘). Din păcate pentru fotbalul est-european, diferența de valoare a fost evidentă și, în actualul format CL, această diferență pare să se mărească de la un sezon la altul.

Punctual acum, impresii din timpul partidei:
– În lipsa lui Henderson și cu Milner pe bancă, Virgil a început primul său meci in postura de căpitan. Posibil să rămână: există o oarecare nemulțumire în rândul suporterilor vizavi de prestațiile lui Henderson. Întemeiate sau nu, devine clar că acesta va avea o concurență puternică pe post: Klopp are de ales între el, Fabinho, Keita, Wijnaldum sau Milner. Iar în aceste condiții, Virgil ar putea deveni căpitanul de drept al echipei.
– Fabinho și Shaqiri – nou-sosiți în vară au făcut cel mai bun meci al lor de până acum. Shaqiri se dovedește o investiție excelentă: predispoziția la efort îl face o alegere naturală pentru sistemul lui Klopp, în timp ce creativitatea este un element binevenit în condițiile absenței lui Ox. Fabinho a fost integrat mai lent, dar pare să ofere ceva ce Liverpool nu a mai avut demult: stabilitate în fața apărării. Îndrăznesc un pariu: cu scheletul Alisson, Van Dijk, Gomez și Fabinho, Liverpool nu va încasa mai mult de 15 goluri până la sfârșitul sezonului PL.
– A fost primul meci după 5-2 cu Roma în care Firmino, Salah și Mane au înscris cu totii în același meci. Programul următoarelor săptămâni pare accesibil, deci sunt șanse că atacul lui Liverpool să revină la forma din sezonul trecut
– Am văzut două penaltiuri indicate ușor de arbitru. Genul de penaltiuri care în Premier League s-ar da extrem de rar. Spre comparație, în PL Liverpool a primit un singur penalty pe Anfield în ultimele 18 luni (acum exact un an, contra Huddersfield). În CL Liverpool a primit deja 3 în două etape.
– 9 din cei 11 jucători care au început aseară au fost aduși de Klopp. Cele două excepții sunt Gomez și Trent, care au 21, respectiv 20 de ani. Abia acum putem spune că vedem ansamblul imaginat de Klopp: echipa și stilul de joc. Tranziția a durat trei sezoane, dar am evoluat de la Skrtel la Van Dijk și de la Balotelli la Salah.
– Grupa rămâne în continuare echilibrată, cu 3 echipe care se bat pe două locuri câștigătoare.

La final, câteva statistici:
– Salah a ajuns la 50 de goluri pentru Liverpool, în 65 de meciuri și 14 luni. Un record absolut pentru club; spre comparație, Torres a avut nevoie de 84 de meciuri, iar Suarez de 91
– Cu Van Dijk titular, Liverpool are 16 meciuri din 34 fără gol primit. Alisson – 7 din 12.
– Sturridge este într-o revenire de formă binevenită și are niște statistici uluitoare: are un gol sau un assist la fiecare 60 de minute. Este urmat la ceva distanță de Shaqiri – un assist la fiecare 115 minute.
– de la începutul sezonului trecut de CL, Liverpool a jucat 18 meciuri. A marcat de atunci 54 de goluri – o medie de 3 pe meci.
– Trent a debutat în echipa mare acum exact 2 ani. Între timp a adunat 55 de prezente, este titular de drept și a jucat deja o finală CL. Are încă 20 de ani

Atmosfera pe Anfield rămâne în continuare fantastică.

Sa vedem totuși care ar fi clasamentul:

I-am ordonat in funcție de numarul de puncte pe meci. Lloris pe locul 1 pare ciudat dacă luăm în considerare gafele din Champions League. E clar ca cei cu distribuție bună sunt în față.

Dacă locuiești relativ departe de Anglia și îți propui să vizionezi pe stadion un meci odată pe an sunt destule lucruri pe care nu le știi când îți faci planurile cu ceva timp înainte. Mai ales dacă vrei să fii atent cu sumele de bani de care vrei să te desparți.

Deci iată o listă cu lucruri pe care nu le poți anticipa:

  • Cum va fi vremea. Serios? E vorba de Anglia, totuși. Ploaie măruntă, vânt si frig mai ales cand zbori în dimineața meciului de la soare cu 24C la 6C.
  • Că Bebelak îți va băga o strâmbă: “vreau doar să va spun că e o zi perfectă pentru stat acasă și văzut meciuri”. Normal că mai sari un pic pe loc, faci niste gimnastică si bravezi cu “E o zi perfectă de vazut meciuri pe stadion”.
  • Cu 3 zile înainte Coys te anunță că adversarii “or sa pună autobaza și cu intrări la rupere în stilul britanic de ligă inferioară”. Nu s-a intâmplat. Cardiff au jucat ordonat, nu s-au cantonat in apărare și, în limita propriilor posibiltăți, au atacat creându-și câteva ocazii bune. Chiar îmi va părea rău la sfârșitului campionatului când vor retrograda pentru că încearcă să joace fotbal, cel puțin acum.
  • Că programarea din Liga Campionilor va aduce Barcelona pe Wembley cu 3 zile înainte. Intensitatea si risipa de energie din acel meci nu aveau cum să fie replicate când Tottenham joaca cu ultima clasată din PL
  • Că voi fi martor la câțiva metri de mine la o nouă ezităre a lui Lloris. Marcat de eroarea din primul minut la meciului cu Barcelona, la o lansare în adâncime a vrut să iasă, s-a răzgândit si s-a retras, apoi a ieșit târziu. Noroc că mingea saltată peste el a fost scoasă în extremis de Alderwereild de pe linia porții. Totuși că peste câteva minute Lloris a avut a ieșire salutară.
  • Că deschiderea rapidă de scor (în minutul 8) la partea opusă de stadion nu va fi urmată de o ploaie de goluri la partea la care ai tu bilet în plasat stragetic pe linia careului de 16m, locul cel mai bun să vezi goluri care nu vin
  • Că galeria oaspeților va domina vocal meciul. A fost de-a dreptul induioșător cum se bucurau la o deposedare, o centrare sau la cea mai mica fărâmă de posibil atac periculos al echipei pe care o susțin. Te face să îți propui sa vezi un meci la Cardiff cândva.
  • Că cel mai memorabil si încărcat emoțional moment al meciului va fi un fault urmat de un cartonaș roșu.

sursa foto EPA/PA

Un fault ca pe vremuri, nici urmă de intenție de a juca mingea, urmat urletul la unison al suporterilor Tottenham, Kane năvălind și luând agresorul în piept și strângându-l in brate, meleu etc. Apoi de răgetul de satisfacție când Mike Dean a scos roșul. Și o vagă ușurare când Kane a luat doar galben. Ulterior am rămas uimit câtor comentatori li s-a părut un fault de galben. A fost sub ochii mei și pe viu mi s-a părut brutal. Intr-o notă total discordantă cu meciul care a fost curat în rest.

  • Am vrut să văd neapărat stadionul nou, fiind dezamăgit de Wembley. Imi  și luasem adio. Dar iată-mă din nou pe Wembley. De data asta sigur nu mai revin. Penibilă situația cu darea în folosință a noii arene. Următorul meci la care voi merge va fi în 2020 să fiu sigur că meciul e pe stadionul nou.
  • Speram într-o avalanșă de goluri, mai ales că Tottenham juca cu o nou promovată care nu făcuse decât 2 puncte în 7 etape. M-am ales cu un 1-0 necăjit deși Cardiff a jucat în 10 oameni din minutul 58. Iar Spurs au blocat mingea la colțul terenului advers în ultimele minute să treacă timpul. Jenant.
  • Că ENIC va face o figura urâtă în goana după bani. Anticipând o cerere mai redusă de bilete la trei zile după meciul cu Barcelona, ținând seama de adversar, nu au pus în vânzare bilete pe inelul trei de la Wembley forțând suporterii să cumpere bilete mai scumpe la inelul 1. Eu eram foarte curios cum se vede de sus, fiindca mă lămurisem data trecută cum se vede de pe inelul 1.

Cu toate acestea m-am distrat bine către foarte bine. Iar pe la miezul nopții în drum spre casă starea de spirit mi-a fost ridicată de o pancartă.

Era scrisă pe un placaj vechi pus pe un gard improvizat, care îngrădea un teren viran. Cândva aici era o cladire moderna, care, surprinzător, a fost demolată acum 2 ani. Pe teren cresc acum niște buruieni vajnice. Oricâte chestii mai puțin plăcute ți se întâmplă, până la urmă important e să găsești lucrurile care te fac de acord cu mesajul:

Viața e frumoasa!