Țara cu cele… (2)

Avem pauză din nou. După cum am promis, revenim cu nou set de întrebări. Grupul de țări este acum mai redus, fiind format de cele 16 calificate în optimi.

  1. Țara cu cei mai prietenoși oameni
  2. Țara cu cele mai frumoase piețe (oricare din cele două sensuri)
  3. Țara cu cel mai rapid internet
  4. Țara cu cel mai bun sistem de transport (autostrăzi, trenuri)
  5. Țara cu cea mai bună climă (explicați care e cea mai bună climă pentru voi)
  6. Țara cu cele mai ciudate obiceiuri (și care sunt acelea)
  7. Țara unde găsești cel mai ușor loc de parcare
  8. Țara cu magazine deschise cel mai târziu
  9. Țara de unde se văd cel mai bine stelele noaptea
  10. Tzara cea mai dadaistă 😉

Reguli:

  • cum a explicat Tudor inițial e “pe incercate”
  • se poate răspunde la toate întrebările sau la oricâte aveți chef. Chiar și la una
  • experiențe limitate personale ridicate la rang de generalizare sunt binevenite (cu o doza bine măsurată de autoironie)

Aproape toate întrebările au fost formulate de ama

Efort colectiv pentru ultima etapă a concursului de pronosticuri

Avem o formulare nouă a intrebărilor pentru ultima etapă din concursul de pronosticuri (la final aveți linkul pentru fișierul cu întrebările). Iată regulile:

  • toti sunteți invitați sa participați (fie măcar cu o intrebare sau o opțiune de răspuns)
  • puteți sa o faceți anonim sau cu nume (așa cum am facut eu la întrebarea 1)
  • puteți reformula un răspuns sau o întrebare fără să ștergeți varianta inițială. întrebările se vor reformula dupa linia 12
  • sunt două taburi – unul pentru concurs și altul pentru sondaj
  • cuvântul de ordine este wacky (=excentric, sonat, sărit de pe fix, într-o doagă, aiurit – nici o traducere nu cred ca cuprinde exact înțelesul din engleza). Hai să facem o etapă cât mai neobișnuită
  • date limită: fișier cu întrebari finalizat pe 25 februarie si publicat, se accepta răspunsuri până pe 3 martie când începe etapa 29
  • deoarece finala Cupei Ligii se joaca pe 25 februarie si meciul Arsenal-Manchester City din campionat pe 1 martie, ele nu pot fi incluse în aceasta etapă a concursului.
  • de evitat intrebări banale genul cine va retrograda sau cine se va califica pentru CL
  • aș prefera ca întrebările să aibă răspuns până pe 19 mai când se joacă finala Cupei Angliei. Dar o întrebare deșteaptă care să includă și Liga Campionilor poate duce termenul la 26 mai când se joaca finala CL
  • îi aștept mai ales pe cei pe care nu i-am invitat pâna acum să contribuie la concurs

Acesta este fișierul în care aștept ideile voastre.

Direcțiunea își rezervă dreptul să corecteze fișierul în orice moment si să aleagă cele mai adecvate 10 întrebări plus 3 sau 4 pentru sondaj. Fără supărare 🙂

Test de 17 puncte

Pentru a obține 17 puncte trebuie sa ghiciți la cine se refera paragraful următor (și mai ales să nu îi pomeniți numele la comentarii):

“But he is a high-class team player when the system works for him. This season he has seemed to do a little less to good effect, having fewer shots, fewer fouls, fewer headers, holding his position and still able to reel out his most outstanding quality, that astonishing Velcro chest control, a footballer with a chest like a hand, able to rise like a huge, angular sea and simply clutch the ball out of the sky with a wriggle of the shoulders.”

E recomandabil să nu vă uitați la comentarii că sunt unii care nu se pot abține.

Pentru raspuns citiți articolul care are si alte perle lingvistice si o referință nu tocmai măgulitoare la România.

Punctele nu expiră. Pot fi convertite. Sunt puncte albe pentru zile negre. Se pot cumula. Se pot combina și cu puncte obținute în alte părți.

 

Levy’s chronicles – deadline day special edition

Coys continuă serialul…

Levy îl urmă din ce în ce mai intrigat în încăperea îngustă. “Champions of Europe my arse a fost un fluke!”.Bătrânul îl invită cu un gest larg să ia loc.

“Mr. Levy…asta da întâlnire de gradul 3. De fapt hai să nu ne formalizăm, eu sunt Peter, tu ești Danny Boy, ok?” Neașteptând un răspuns Peter se îndreptă spre un bar minuscul aflat în perete unde se afla o singură sticlă masivă de brandy.

“Un Carlos I ediție specială La Decima?” Întreba el. “Cu dedicație de la amigo Florentino, îl ajutăm mereu cu biluțele la tragerile la sorți” zâmbi el cu subînțeles.
Levy acceptă cu o ușoară înclinare a capului încă neînțelegând ce se petrece. Peter îi oferi un pahar, luă o înghițitură largă după care continuă:

“Acum Daniel sigur te întrebi care e scopul pentru care te-am chemat aici pe neașteptate. Ok nu o să-ți răspund imediat, consideră asta ca un puzzle pe care trebuie să-l rezolvi singur. Un cryptic cum zic your fellow Yids când se excită la auzul oricărui zvon de transferuri în preajma deadline day”.
Levy își recăpăta jovialitatea și zâmbi: “Oh faimoasele criptice de pe forumurile alea de așa ziși In The Know (ITK ), love it! Nimic nu e mai hilar decât să citesc forumurile în ziua finală de transferuri, best fun you could have”. Peter începu să radă aprobator. “Absolut, chiar citeam înainte să ajungi aici cum toată lumea specula că vei cumpără pe Di Maria și Pastore cu o sumă combinată de 150 Mio”. “What?” Levy izbucni într-un hohot isteric și contagios încât Peter nu putu rezistă și ambii mai că nu se zvârcoleau pe jos cu lacrimi în ochi.

“Aoleu, ține-mă că îmi crapă vreo arteră, numai pot de atâta râs, aoleu” Levy se ținea cu mâinile de burtă.
“Hihi vestea bună e că nu mai poți avea un infarct Danny boy, ai avut deja unul fatal” Peter răspunse tăvălindu-se și el pe jos.
Într-un final ambii reușiră să se oprească din râs, Peter oferindu-i galant un șervețel lui Levy ptr a-și șterge lacrimile.
“While at it Peter, care e fază cu Adebayor, a avut și el infarct” întreba Levy odată ce își recăpăta stăpânirea de șine.
Peter izbucni în râs din nou:
“Ade? De la ce infarct, știi că nu face efort și e destul de laid back? Nu, acum îți aduci aminte că și-a acuzat familia că îi face farmece să-i ia banii și din cauza asta nu poate juca fotbal. Ei bine, ne-a  bombardat cu SMS-uri cerându-ne să îi înscenăm moartea că familia să îl lase în sfârșit în pace. Așa că ne-am conformat. De fapt hai să îți zic una tare de tot, am făcut-o într-o seară lată rău de tot cu o transă de Ribera Del Duero de la Florentino așa că l-am dat dispărut și l-am deghizat într-un fundaș dreaptă de la PSG. Familia a înghițit rapid gluma și acum îi fac funeraliile, le-am trimis o poză cu actuala cameră totul ok, happy ending, se poate concentra acum pe fotbal” Peter râse din nou zgomotos.

Levy deschise gură într-un zâmbet larg dar dintr-o data simți un frison.
“Fundașul ăla dreapta de la PSG, desguise-ul lui Ade…de curiozitate, cum îl cheamă”? Întrebă el.
“Serge Bad Boy Aurier” răspunse Peter dând din umeri. “Ne-am gândit la ceva similarități plus language similarities, am făcut un brainstorming” adaugă el fixându-l cu privirea pe Levy.
Acesta din urmă simți că i se tăie picioarele din nou.
“Aurier? Serge? Nu…” îngăimă Levy albindu-se.
Peter îl privi contrariat apoi izbucni într-un râs isteric. “Gotcha Danny boy, am glumit, îmi place ca mă distrez cu ține” și Levy îl însoți într-un alt hohot de râs eliberator ptr alte zece minute. Când ambii reușiră să se oprească din râs, Peter luă sticlă de Carlos I și mai turnă un rând generos pentru amândoi.
“Back to real business acum Daniel” rosti el într-un ton mai grav contrastând cu jovialitatea de dinainte. “Încă te întrebi de ce ești încă aici bănuiesc. Aruncă o privire în jurul camerei și vei primi poate niște răspunsuri”.
Levy își aranjă ochelarii pe nas și începu să analizeze încăperea, atunci observă prima oară sumedenia de poze de pe pereți. Spurs 2002, finală cu Blackburn de la Cardiff, o poză cu Ginola, uite și o poză dintr-un restaurant cu dansatori de flamenco împreună cu Ramos și Comolli, Bale făcând gestul cu mâinile în formă de inimă, uite una mai proaspătă cu Poch ridicând trofeul cuvenit câștigătorilor Premier League? “Ce-i asta, photoshop”? se gândi contrariat. Iată și un TV mic în colț, apăsa butonul de play și scene familiare începură să se deruleze pe ecran, glasul comentatorului TV acoperind râsul înfundat al lui Peter: ‘Aguerroooo, is this the moment? Yeessss!!! Scenes at WHL’ urmat de un documentar despre cum Spurs au devenit dintr-un mid table joke of a team campioni ai Angliei datorită bold and brave tenure of Daniel Levy. Documntarul se încheie cu un interviu al lui Daniel Levy în care explică rețetă successului: “To Dare Is To Do, să nu îți fie frică de o mutare curajoasă și să nu te mulțumești cu puțin doar pentru un success aluziv pe plan financiar”. WTF??? gândi Levy, ce naiba e asta? Se întoarse interogator spre Peter.
“Nu înțeleg, cred ca ești dator cu ceva explicații suplimentare Peter. Acum sper că nu e coniacul, altfel excelent, un Jerez de cea mai bună calitate, transmite-i complimente la Florentino la următoarea tragere la sorți” continuă Levy.
Peter zâmbi larg consultandu-și ceasul: “Errmm, Danny, nu cred că vrei să știi cum a mers tragerea la sorți, o să afli oricum în curând hihi. Oricum de data asta a trebuit să o facem mai echilibrată, Florentino poor soul vroia Bayern, Barca, Liverpool și Qarabag împreună cu Qarabag jucând doar un meci acasă cu Barca restul la Sevilla din motive de securitate, anyway to cut the story short hai să-ți dau niște indicii’. ‘Pozele și filmul sunt un mix între ce a fost și cum ar fi fost dacă…Danny ești băiat inteligent, sunt convins că poți pune cap la cap. Dar hai să-ți mai dau un indiciu important, ce vezi în toate pozele astea?’ continuă Peter dând pe  restul din paharul de brandy.
Levy reveni la poze încercând să observe detaliile la care Peter părea a face aluzie. Din nou, secvențe cu meciuri memorabile, West Ham 2006 și Benayoun, finala de Carling Cup pierdută la penalty-uri cu United, Drogba înscriind din penalty cu Bayern??? Ceva nu se leagă aici se gândi el. Se uită întrebător spre Peter cu un gest care invită la detalii. Uff, oftă Peter și luă din nou sticlă de brandy, vru să îi toarne un pahar lui Levy însă observând că e pe terminate își turnă însuși un păhărel și puse restul sticlei înapoi în bar apropiindu-se de Levy.
“OK Danny Boy, ce vezi aici pe fundal, aici în spate la peluza’ arată el cu degetul spre una din poze.
Levy se apropie mai mult și atunci observă figură tristă, plângătoare a unui copil, exact în momentul în care Blackburn câștiga Carling Cup. Se uită la următoarea poză și acum observă figură acelui copil din nou, de data asta bătând din palme cu lacrimi în ochi în ceea ce părea meciul cu Getafe de pe WHL. ‘Atunci l-am dat afară pe Jol la pauza’, își reaminti el. Arsenal 2-5 pe Emirates, același copil în tribune plângând și ținând o pancardă cu numele lui Saha și Ryan Nelsen la vedere. Parcurse pe nerăsuflate restul de poze, același copil în toate ipostazele, plângând la înfrângeri, îmbrățișându-l pe Poch cu o mână pe Premier League trophy și alături de Mane și Batshuayi??? Ce înseamnă toate astea?
Dintr-o data îngheță. Se mai uită din nou la poze și simți cum își pierde din nou echilibrul. “WTF, cum e posibil???” se întoarse inchisitiv spre Peter.
Acesta își desfăcu brațele într-un gest larg zâmbind. “Acum începi să înțelegi Danny boy. Bun așa. E începutul, ți-am zis ca e un puzzle și numai tu ai dezlegarea. Asta e doar în interiorul tău, trebuie să îți descoperi your inner soul pentru a putea să rezolvi problemele” continuă el după  altă i
înghițitură. ‘Acum vezi tu, Danny boy, că acest băiat, hai să-l numim Danny Boy Jr. sunt mulți alții care au suferit de mici pentru echipa asta și care ar fi putut să se bucure dacă cineva ar fi avut mai mult sânge în, ermm, cum zice Poch la chestia aia, ceva cu cojo, memoria, baț-o vina, atâtea șanse ratate ntzzz…
Dar frumusețea vieții Danny e că mereu ți se oferă o nouă sansă cand te aștepi mai puțin, insă trebuie să profiți, șansa asta e la fel de rară precum o femeie ce câstigă la fel de mult ca Gary Lineker sau 99 alți barbati la BBC, cel ce prezintă vremea inclusiv’ chicoti el.
Levy ar fi vrut  întrebe  multedar dintr-o data o gălăgie infernală izbucni pe culoar și ușa se deschise brusc și un tip imbrăcat hilar ca fotbaliștii anilor 30 intră intempestiv în cameră.
“Who the fuck a îndrăznit să îmi vandalizeze ușa, unde suntem aici, în rai sau în vreun pub din Liverpool??? Hey! cine naiba e asta?’ indică el cu un gest spre Levy. ‘Tu știi cine sunt eu, Ted Drake,am înscris grămezi de goluri la viață mea, cine ești tu?’ înainta el cu pieptul înainte într-un gest agresiv intimidant. În spatele lui însă gărzile încercară să-l oprească și în aglomerația iscată, Levy reuși să se strecoare rapid prin ușă deschisă și o rupse la fugă cât îl țineau picioarele. La un moment dat simți că nu mai are aer, încercă să se sprijine de un perete dar totu începu să se învârtă, ca o forță centrifugală, rotindu-se, totul se învârtea în jur…..
Se trezi speriat și ud de transpirație. Levy se uită de jur împrejur încercând să înțeleagă unde se află. Împrejurul lui numai instrumente medicale, o cameră de spital aparent. Se prăbuși în perne. Atunci observă o figură înaltă, un bătrân longilin cu păr alb îmbrăcat într-o geacă sport Umbro lungă și care încerca de zor să deschidă fermoarul’
“Merde, cete vetement chinoise est garbage, ca ne marche pas!!! Je vais demander un refund, it’s Arsenal TV fault, leș bastards! While I’m at it, fuck Piers c’est un imbecile, c’est incroyable!” murmura personajul încercând febril să-și deschidă fermoarul.
“Arsene?” întreba Levy contrariat. “Ce naiba cauți aici?”
“Oh, monsieur Levy, comment ca va? All good, m-am sperit tare mult când am aflat vestea” răspunde Arsene Wenger (căci el era). “Probabil te întrebi ce e cu mine aici, rivalul de moarte al lui Spurs” continuă Wenger încercând un zâmbet tâmp.
“Rival de moarte, haha, Arsene, nu te-aș fi bănuit de simțul umorului, dacă tu zici, știm cu toții că iubești trecutul. În locul tău aș mind the gap” râse Levy cu poftă.
Wenger continuă netulburat.
“Mon ami Daniel, povestea mea e tristă că un tablou de Manet, mizerabilii de suporteri au reușit să mă dea afară cu suportul ruso-uzbekului ăluia Boris The Blade sau cum îl cheamă. Cică lipsă de performanțe, c’est un scandal!!! Oricum, m-am gândit că să îmi ofer serviciile la voi, garantez top4 , low spend și câte o cupă din când în când, și mai ales bani mulți din bilete și tot ce e comercial. Și un serenity, o atmosferă fără egal în care toți suntem prieteni și chillaxing împreună, viață de manager și fotbalist nu trebuie să fie stressanta”.
Levy ascultă interesat.
“Hmmm, cam care ar fi pretențiile salariale Arsene?”.

Wenger reuși în cele din urmă să-și desfacă fermoarul și scoase un carton dintr-un buzunar interior.
“Je ne suis pas cher monsieur Levy, uitați aici modestele mele pretenții financiare” și îi înmâna cartonul lui Levy.
Levy își puse ochelarii pe nas și privi cartonul lui Wenger și simți că i se face rău.
“What??? Are you taking the piss???” se înroși la față.
“Monsieur Levy, eu zic că e fair, eventual o mașină de servici, un Citroen nu am pretenții mai mari”…
“Ieși afară, Raus!!!” izbunci Levy ridicându-se în capul oaselor. “Raus!!!”
“Monsier Levy, je ne suis pas allemand, le suis alsacien et je ne…”Wenger încerca să răspundă dar Levy devenise deja un munte de flăcări.
“Raus!! Habar n-am cum se spune în franceză, dar așa i-am zis la Jol când mi-a cerut daune și a înțeles. Oh la la, puta madre cum am auzit că zice Poch”.
Wenger își îndreptă demn geacă încercând să-și închidă fermoarul și îi întoarse spatele lui Levy părăsind cameră de spital îngăimând cuvinte neînțelese printre dinți. “Ces Anglais bastards! începând cu Arsenal TV, que verguenza!!! un poliglot că mine să fie dat afară așa neceremonios. Încerc la Abramovic, poate s-a săturat de Conte”.
Levy încerca să se calmeze. Își privi ceasul și brusc se impacientă. Ceasul indică 10.49 pm, joi 31 august.
“Nu se poate, ultimele zece minute din fereastră de transferuri! repede, repede, unde îmi e telefonul, ipadul, trebuie să repar totul cât nu e prea târziu”.
Se ridică rapid în picioare și se instală la masa din camera spitalului deschizând rapid tableta și parcurgând rapid mailurile.
121 de mailuri de la Poch, Whatsapp-ul plin de mesaje. “Que pasa, Danny??? Cum stăm, Aurier e la mine în birou și are un aer amenințător, unde e wide forward-ul pe care l-ai promis?? Ți-am lăsat un plic cu targeturile mele, desfă-l cât mai curând”
Levy descoperi un plic pe masă, îl deschise se citi.
“Dear Danny, sper să îi poți aduce pe Aurier, Barkley, Foyth, Davidson Sanchez și Keita Balde tăiat Lucas Moura înainte de începutul pre-seasonului tăiat înainte de a plecă în State tăiat înainte de ultimul amical cu Juve tăiat înainte de începutul sezonului tăiat înainte de meciul cu Chelsea tăiat când se poate dar oricum înainte de 31 august. Al tău, Mauricio”.
Levy zâmbi. “Pour soul Poch, dar sunt croit pe schimbări masive, de fapt am să plusez. Who the fuck is Lucas Moura? Îl iau pe Aguero. Și no way dau bani pe Barkley, while în Paris îl iau pe Draxler, nici un rabat de la cheltuieli. You know what, fuck this! Welcome to Tottenham, Alexis Sanchez!’ un zâmbet larg îi reapăru pe față.
Trimise rapid un mesaj.
“Vreau ASAP un overdraft și un deviz estimativ ptr Aguero, Draexler, Alexis Sanchez…și Gareth Bale”.
Începu să își roadă nerăbdător unghiile. “WTF are they doing?” se întrebă văzând că răspunsul întârzie. În cele din urmă veni sub formă unui Whatsapp message.
“Daniel??? is everyhting ok? trimit imediat după un doctor, nu te îngrijora, ajungem rapid.”
Levy simți că explodează și apăsa imediat butonul verde. Telefonul sună scurt la capătul celalt o voce îngrijorata, Donna Cullen.
“Danny, what’s up?” întreba ea.
“Donna, ascultă aici, lasă glumele și activează rapid un overdraft că mergem la cumpărături. Mai avem cinci minute să îi satisfacem lista lui Poch și să devenim cel mai bun club din Anglia” spuse pe nerăsuflate.
“Dar Danny, deja i-am cumpărat de Davidson Sanchez, Aurier și Foyth, nu putem cheltui mai mult decât am scos din vânzări?” întreba ea extrem de intrigată. ‘”Ce e cu ține, ai nevoie de o pauză Danny, lasă fotbalul”.
“Donna, ascultă aici. Trimite imediat devizul să-l aprob. OK, no Aguerro și clar no Sanchez, însă Draexler, Bale și Barkley. ȚCât mai rapid” trânti telefonul extaziat. “Uff, numai de n-ar fi prea târziu”.
în două minute, whatsapp-ul semnala un mesaj nou. Levy deschise nerăbdător și citi însă zâmbetul îi dispăru instantaneu. Cu o privire gânditoare începu să bată în neștire cu degetul în masă. “Pot să o fac, sigur pot să o facsi vom aduce zâmbetul pe buzele micilor Yids și al tuturor fanilor ălora de cheltuie an de an sperând la mai mare. Trebuie să o fac, am promis să profit de a două șansa” își zise în bărba.
“Ok, am să aprob overdraftul, trebuie să riscăm, To Dare Is To Do, now or never” gândi și deschise din nou telefonul. Încerca să apese butonul de OK dar degetele începură să-i tremure necontrolat. Se crispă și simți cum inimă începe să-i bată în piept din ce în ce mai tare, broboane de sudoare îi apărură pe frunte. “Trebuie, oare?…” Încerca din nou să apese OK-ul dar nu putu, se prăbuși sub masă aproape zvârcolindu-se.
“Doamne, da-mi putere, mă simt slab dar trebuie să fiu brav” imploră uitându-se în tavan. Deodată se opri. Un zâmbet îi apăru e față.
“Well, pe de altă parte dacă încerc să mă controlez și nu mă las pradă impulsurilor de moment cum a fost cu mesajul lui Scudamore…”
Se ridică și își privi ceasul. 10.58. Încă două minute. Apăsă brusc butonul de call. “Donna, știi ce mă gândeam? forget Draxler, Bale și Barkley, cât costă Demaray Gray?” și ascultă răspunsul. ‘OK, oferă-le 5 Mio. Apropo, am semnat cva cu Aurier? Nu încă, pending work permit application? OK, cancelează și zi-i la Poch că nu au vrut să-i dea permis de muncă, bloody Home Office xenophobes”.
Închise telefonul și respiră ușurat, turnându-și un pahar de single malt. Se îndreptă spre patul de spital satisfăcut, întorcându-și privirea de la o poză cu echipa pe Wembley înaintea meciului cu Chelsea. La timp, dacă ar fi privit mai atent ar fi observat pe fundal un copil cu o figură tristă. Și câteva lacrimi străbătând sticlă tabloului și prelingându-se de-a lungul imaginii.

The End of the first installment:)

 

Daniel Levy – aventuri imaginare

consemnate de COYS

Partea 1 Rezumat

 O zi normală in biroul lui Daniel Levy, Spurs’ chairman. Discuțiile cu Jose Mourinho și un enquiry despre Danny Rose și cu Florentino Perez despre o oferta de nerefuzat ptentru Delle Ali sunt urmate….

Partea 2 Rezumat

 … de un telefon trântit in nas lui Mark Zuckerberg. Daca Poch ar fi băiat de treaba și ar agreea ofertele…

Partea 3

“Închizându-i telefonul în nas lui Mr. Facebook e cea mai bună parte a zilei”, gândi Levy. “Cine se crede și ăsta, eu am o vorbă: show me the money and I’ll show you mine. Hmmm, acum partea a doua nu trebuie luată literar, desigur” și zâmbi sub ochelari.

Întorcăndu-și privirea pe birou descoperi paharul de single malt și zâmbi. “Oh, finally, pot savura restul zilei, not bad at all”.

Telefonul scoase un buzz scurt. Curios, Levy își aruncă privirea pe ecran, văzu întâi un whatsapp message de la…Rosie??? “Cine naiba e Rosie, Danny Rose e pus pe șoții iarăși, să vezi ce-l amendez”. Deschise mesajul și ciți:

“Salut Daniel my old china, cum merge lucrurile? Aici e Harry by the way, dar folosesc telefonul lui Rosie, amicul meu canin, nu poți ști niciodată cine trage cu urechea hihi:) eu sunt bine aici la Villa errm Birmingham, triffic club, sleeping giant and all that, am câțiva jucători europeni care nu vorbește foarte gramatical, dar mă descurc cu ce am, not a wheeler dealer but a fucking football manager. Chairmanul mi-a promis că îmi ia elicopter dacă promovăm să pot să ajung acasă devreme să beau un păhărel de Spanish Red seară cu Sandra. Anyway dacă ai niște băieți tineri la academie să mi-i dai în loan aș fi foarte recunoscător, chairmanul e dispus să plătească cu 10-20% mai mult decât face. Sigur, involuntar, dar ai reținut ideea. Repet, cu 10-20% mai mult decât în acte. Sună-mă urgent dacă te interesează tema.

PS: sună-mă pe numărul lui Rosie.

PPS: îți mai aduci aminte de băiatul ăla din Franța de l-am avut noi, ăla de a declarat că nu-l interesează cu cine joacă în weekend, o face pentru bani oricum, Assou-Ekotto, bless him:) mi-a trimis un film cu el, e actor acum, oh dear, știi că întotdeauna ziceam că acoperă long range pe teren, și în filme la fel hihi…”

Levy zâmbi larg. “Good old Harry, ce complicat a fost să-l fac să citească P45-ul. Dar ce tare a fost când îl aștepta pe Aguerro și i l-am adus pe Saha, the poor soul, momentul meu favorit.”

Văzu și celălalt mesaj, Scudamore, FA. “Of ce-o mai fi vrând și asta”. Însă îndată ce citi primele rânduri o paloare îi apăru pe față și începu să tremure atât de puternic încât scăpa paharul din mână și se făcu țăndări pe podea. “Oh Doamne, nu se poate așa ceva, nu, nu poate fi adevărat”. Simți că nu mai are aer, încercă să-și desfacă nodul de la cravată într-un gest brusc și necontrolat dar picioarele îl lasă și se prăbușește cu zgomot pe podea.

Zgomotul o alertă pe secretară, care lasă Tinder-ul și veni într-un suflet:

“Sir, sir, sunteți ok?…domnule Levy?”. Extrem de îngrijorata încerca să-i ia pulsul când privirea îi căzu pe textul mesajului de pe telefonului deschis al lui Levy și pe măsură ce citea culoarea din obraji începu să-i dispară precum fanilor catalani la prezentarea lui Paulinho. Oh, dear Lord!

“Hey Daniel, salutări de la FA, să știi că apreciem foarte mult ce faceți voi la Spurs cu juniorii, măcar dacă ar mai fi câteva cluburi așa am reuși în sfârșit să mai prondem niște semifinale cu Germania, you never know cu penalty-urile. De fapt de ce te-am text-uit, toate cluburile vor să ne adunăm zilele astea și să modificăm regulile la transferuri adică să nu mai permitem transferuri după ce a început campionatul. Gata cu deadline transfer day, cluburile vor doar câteva săptămâni, până la sfârșitul lui iulie și gata. Acum Daniel, știm că nu iubești nimic mai mult decât 31 august ora 10 noaptea însă sper că avem și acceptul Spurs, are we cool? Sweet FA”.

Secretara rămase câteva secunde fără glas apoi realiză gravitatea situației și puse imediat mână pe telefon: “111, NHS? Avem o urgență, un atac de cord, o ambulanță va rog imediat la…oh, Richard??? Eu sunt, Jane de pe Tinder, asta da surpriză!!! Nu știam că lucrezi la emergency calls la NHS, parcă profilul tău spunea chirurg??? Oh, înțeleg, criză de personal…de ce am sunat? Oh, da, avem nevoie de o ambulanță urgent la Bill Nicholson Way. Și Richard, dacă ești liber zilele astea…știu, știu, mă suni tu, ok. Aștept, pa, pa.”

Zgomotul sirenelor se auzea din ce în ce mai slab pe fundal. Levy deschise ochii și încerca să străbată prin aerul îmbibat de o substanță ce mirosea a…tămâie? Se ridica brusc din pat și privirea îi căzu pe un poster afișat pe ușă încăperii. “The Big Decider: the Mighty Heaven take on the Hell’s Kitchen this Wednesday. Only on InSky TV. Watch uș rîse.”

“Watch uș rîse???” și simți cum îi crește din nou pulsul. “Asta e motto-ul nostru, cine sunt plagiatorii ăștia, cine se cred ei???”.

Intrigat începu să meargă prin coridorul îngust, interesant e că parcă nu există gravitație, totul părea atât de ușor…la un moment dat privirea îi fu atrasă de cineva care jongla cu un balon de fotbal stând doar pe apa și semăna leit cu…statuia aia din Rio. “Wow, am ajuns la Rio?” se gândi el din ce în ce mai intrigat.

Brusc, văzându-l pe Levy, jucătorul se opri din jonglat și un surâs larg îi apăru pe față.

“Mr. Levy, ce surpriză, nu va așteptam. Bine ați venit, numele meu e Jesus. As in Jesus Gabriel Silva de la City” adaugă el cu un zâmbet șmecheresc.

“Jesus? De la City! Wow…superb footballing skills, dacă ești în căutarea unei echipe, nordul Londrei te așteaptă cu brațele deschise”.

“No, mulțumesc domnule Levy dar va trebui să negociați cu tata, nu pare dispus să mă mai trimită odată pe pământ, prima oară au fost niște complicații cu Roma”.

“Oh, prietenii lui Baldini, nu-mi aminti ce saga a fost până l-am transferat și noi pe Lamela. Dar asta cu tatăl nu-mi place, noi nu suntem PSG sau Barcelona să plătim comisioane la părinți” replică Levy. “Alt caz Neymar” se gândi imediat.

“Nope, era pe vremea lui Pilat, ex Pontius manager retras pentru bani la Maccabi, dar oricum, sunt ‘nailed’ aici așa cum spuneți voi pe Insulă” și îi arată cu degetul posterul. “Heaven’s captain, sunt așteptări mari de la mine. Dar dacă sunteți interesat unul din colegii mei care nu crede în ruptul capului că vom câștiga vreodată ceva poate veni, la voi acolo la Spurs ar găsi mediul propice fără ambiție și fără speranță, ar fi un good fit”.

“Danny Rose???” Întreba Levy.

“Nu, numele lui e Toma. Good guy, îi dau cartea dvs de vizită. Ați mai avut un jucător de la noi care a fost cândva chiar căpitan pe WHL, și acum suporterii îi cântă numele. Oooh, oooh, Judas! Ooh, aah! I wanna know why you’re such a…” se opri brusc, puțin rușinat.
“Anyway, nu vă mai rețin domnule Levy, știu că vă așteaptă Peter. He’s a funny guy, o să vă înțelegeți” termină el reluandu-și jongleriile cu balonul.
Levy își continuă drumul prin coridorul îngust cu camere de o parte și de alta. Garrincha, Socrates, Brian Clough, Bill Nicholson și alte nume cunoscute pe plăcuțele de pe uși. La un moment dat citi “Ted Drake-Arsenal legend” un gând îi încolți în minte. Trase cu coada ochiului în stânga și în dreaptă, apoi luă un spray cu graffitti și început să lucreze. După cinci minute se opri și îndreptându-și ochelarii pe nas își admiră cu un ochi critic munca. Zâmbi mulțumit, însă auzind un zgomot o rupse imediat la fugă. Se opri la capătul culoarului și ochii îi căzură pe o altă plăcuță de pe ușă pe care scria ‘Adebayor’. “WTF??? Ce caută asta aici?” Nu mai apucă să își termine gândul că o altă ușă se deschise și un bătrânel simpatic ținând in mână un rând de chei și un breloc cu Chelsea-Champions of Europe 2012 apăru în cadru zâmbind larg. “Domnule Levy, va așteptăm. Eu sunt Peter, the goalkeeper errmm gate keeper, intrați”.

To be continued…