Recomandari

Două articole bune, de umplut timpul până începe etapa de la mijloc de săptămână. Pe BBC, John Sinnott scrie despre periodizare, o filozofie de antrenament adoptată de cei mai cunoscuţi antrenori olandezi:

“If football is an intensity sport, then less is more and you have to focus on the quality of training instead of the quantity,” stated Verheijen, whose bête noire is double-training sessions. “Doing two sessions a day in pre-season…I really I don’t understand, because all you are doing is exhausting your players.”

Miguel Delaney a încercat să afle ce jucători din istorie au cel mai bun randament în meciurile importante:

Henry, for example, never scored in the semi-finals or final of a World Cup, European Championship or Champions League. By contrast, these were the kind of games that Gerd Muller absolutely revelled in. In 13 such contests for club and country between 1970 and 1976, the arch-poacher scored 15 goals, with six of them genuinely decisive.

Citesc de câteva zile o colecţie de poveşti despre farmecul şi rutina vieţii de ziarist sportiv în Scotia.

Genul de meserie în care eşti tot atât de bun pe cât citatele cu care te întorci în redacţie. Treabă care te cam lasă la mila sportivilor despre care scrii. Dacă ei n-au chef să stea de vorbă, ziua ta devine mult mai complicată.

Unul dintre ziarişti povesteşte cum, în aceeaşi zi în care Kirk Bradfoot de la Rangers i-a spus că nu dă interviuri, a avut privilegiul să asculte timp de două ore amintirile marelui Joe Frazier:

Joe was sitting in the corner of the restaurant when I arrived. Lunch was being served. He took my hand and we said a prayer. Then we ate and shot the breeze. He asked if I had a wife and I said I did. He asked if I loved her and I said yeah, champ, I do. He asked if I’d kids and if I’d gone in the delivery room and I said yeah again, both times. Joe had lots of kids, but had never been around when they were born. “That damn tape switched on?” he asked. “Well, switch it on, man. Switch it on.”

Alt ziarist îşi aminteşte cum aştepta alături de alţi colegi la ieşirea din vestiarul de pe Ibrox după un amical între Rangers şi AC Milan. Aproape toţi jucătorii lui Rangers trec pe lângă ei fără să le spună un cuvânt. DeMarcus Beasley le acordă câteva minute. Tocmai când se întrebau cu ce-o să umple paginile de a doua zi, iese Becks:

Over the course of the next 45 minutes, Beckham spoke at length and courteously to every single reporter who wanted a word: and gave considered responses to all. Duties done, he signed off by thanking each of his inquisitors for taking the time to show an interest. Self-serving platitudes? Who cares. Here appeared a genuinely decent man who understood the value of the press and its usefulness to him and his brand.

Câteodată marii campioni se întâmplă să fie din cale afară de binevoitori. Poate nu-i o coincidenţă.

Sursa foto: CINIBlog

OPTA şi-a relansat recent site-ul, care include acum statistici detaliate de la toate Campionatele Mondiale din ’66 încoace. Până să-mi dau seama, pierdusem deja jumătate de dimineaţă scormonind prin statisticile puilor de lei. Iată ce am aflat.

Cu opt şanse de gol create, o acurateţe a paselor de 91.5% şi zece suturi, Dembrovschi pare să fi fost cel mai bun jucător pe care l-am avut în Mexic în 1970. Nu degeaba scria Ioan Chirilă despre Dembo că “e atât de sigur pe minge încât sunt convins că o poate ţine minute în şir lipită de picior”.

În Italia ’90 apărarea noastră a stat în cuplul Rednic – Andone, cu un plus pentru Ando la mai toate capitolele care contează. 11 din 12 alunecări reuşite pentru Andone şi 28 de mingi respinse faţă de doar patru ale lui Rednic. Nu mai zic că în faţa lor stătea Gica Popescu, cu 96% din pase reușite.

Că Hagi a fost cel mai bun român de la World Cup ’94, asta ştie toată lumea. Ce nu ştiam e că a fost şi cel mai faultat jucător al turneului, de 25 de ori, dar şi că a pus serios osul la faza defensivă, având o singură alunecare nereuşită din 11 încercări.

Şi ajungem la Franta ’98, un turneu neremarcabil pentru noi, dacă e să ne luăm după statistici. M-am mirat când am văzut că Marinescu a jucat în toate meciurile de atunci fără să facă prea mulţi purici la naţională. Din opt selecţii în toată cariera, patru au fost meciuri de Campionat Mondial.

Dacă aveţi nevoie de un motiv ca să procrastinati la serviciu… you can thank me later.

Sursa foto: footysphere.

Că tot vorbirăm de stadioane, iată o galerie cu capturi din satelit ale celor mai importante stadioane din Anglia. Ai zice că Tamisa înghite Craven Cottage la prima ploaie mai serioasă.

Şi tot apropo de stadioane, ştiţi probabil că fostul stadion al lui Arsenal, Highbury, a făcut loc unui complex de apartamente. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat la Osaka, doar că rezultatul e mult mai spectaculos.

Dacă vi se urăşte cu binele altora, luaţi-vă două minute pentru involuţia publicaţiilor sportive în şapte paşi uşor de înţeles.

Sursa foto: ecstaticist

Ziarele de azi scriu că Theo Walcott e aproape de o prelungire pe cinci ani după ce Arsenal i-a oferit un nou contract de £90k pe săptămână, față de £60k cât are acum, şi £3m la semnătură.

Apropo de Arsenal, știți că vorbeam de aglomerația de meciuri din perioada următoare. E și mai brutală decât credeam. Here it goes:

13 ian – Man City (acasă)

16 ian – Swansea (acasă)

20 ian – Chelsea (deplasare)

23 ian – West Ham (acasă)

26 ian – Brighton (deplasare) – dacă Arsenal trece de Swansea

30 ian – Liverpool (acasă)

2 feb – Stoke (acasă)

Un clasament cu raportul şuturilor pe poartă date/primite de echipele din Premier League până acum. Manchester City e detașat pe primul loc ceea ce sugerează că au sub-performat în prima parte a sezonului. Via EplIndex.

Şi un print-screen cu liga de fantasy football a jucătorilor lui Stoke, via 101GG:

Sursa foto: NS Newsflash