Un articol scris de ovidiubelge
Avem în față cea mai imprevizibilă grupă din istoria Cupei Mondiale. Surpriza e că cea mai bine clasată echipă în topul World Rugby este Fiji, locul 7. Abia apoi vin locurile 9, Australia, 10, Țara Galilor și 11, Georgia. Frumusețea meciurilor ce ne așteaptă e dată și de diferențele de stil ale echipelor: de la jocul expansiv specific reprezentantelor Pacificului de Sud (acolo de unde vin fijienii), trecând prin echilibrul galezilor și până la ferocitatea jocului de pe înaintare al georgienilor coborâți din durii munți ai Caucazului. Adăugăm și o Portugalie aflată pe locul 16, cea mai bună poziție din istorie, deci avem asigurate un șir de 10 meciuri strânse, dintre care doar la vreo trei e cam clar câștigătorul.
Țara Galilor
Cap de serie la tragerea la sorți din 2020, când erau a patra echipă a lumii (după ce jucaseră semifinala Cupei Mondiale din 2019, pe care o pierd greu, 19-16, în fața Africii de Sud), echipa dragonilor a decăzut serios de atunci, locul 10 actual fiind cel mai slab din istorie. Palmaresul în ultimele patru ediții în Turneul celor Șase Națiuni? Trei dezamăgitoare locuri cinci (2020, 2022, 2023) și licărul unei victorii în 2021.
Legendarul Wayne Gatland, antrenor între 2007 și 2019 (răstimp în care câștigă Marele Șlem de trei ori în Six Nations și propulsează echipa pe primul loc mondial în 2019), îi lasă locul lui Wayne Pivac, un alt neozeelandez, ce condusese echipa provincială galeză Scarlets către două finale consecutive (dintre care una câștigată) în Pro14, la acea vreme liga echipelor provinciale din Irlanda, Țara Galilor și Italia (la care s-au adăugat echipele sud-africane în 2021, în ceea ce azi e United Rugby Championship). Omul avea toate premisele să ducă mai departe moștenirea către alte culmi ale gloriei, dar, cum de-atâtea ori se întâmplă în viață sau în sport, succesul poate fi replicat până-ți atingi granițele competenței. Rugbiul internațional pare să fi fost pragul său. Ce-i drept, nici solul nu mai e la fel de fertil: Țara Galilor nu mai găsește resursele de-a crește jucători de cea mai bună calitate, (așa cum bunăoară face Irlanda, națiunea nordică de talie similară), nici să-i importe (pe modelul de dezvoltare scoțian). Welsh Rugby Union, forul guvernant, are serioase probleme financiare, așadar dragonii au ajuns azi o umbră.
Plusuri
- Spre deosebire de vecinele Irlanda și Scoția, Țara Galilor a reușit, mai ales la ultimele ediții, să performeze la cel mai înalt nivel: două semifinale la ultimele trei Cupe Mondiale; având și un culoar favorabil, probabil cea mai tenace echipă din lume poate juca urât și dezlânat și tot să ajungă în semifinale, acolo unde ar trebui totuși să capoteze în fața monștrilor din grupele A și B;
- Mixul destul de reușit între experiența unor centurioni (100 de meciuri test fiind o bornă extrem de importantă în rugbi) și avântul unor tineri, dintre care se desprind co-căpitanii Dewi Lake și Jac Morgan; ultimul începe să închege un parteneriat de succes la linia a III-a cu dinamicul Aaron Wainwright;
Minusuri
- Forma foarte proastă cauzată de lipsa de direcție în joc; eu o pun mai ales pe seama scăderii de valoare pe liniile dinapoi, indiferent de cine e la mijloc (numerele 9 și 10), echipa fiind rupă în două; cele mai bune zile ale uverturii Dan Biggar, centrului George North sau fundașilor Leigh Halfpenny și Liam Williams au rămas demult în urmă;
- Lipsiți de calitate în fazele fixe (repuneri din tușă și grămezi ordonate), puncte pivotale în jocul oricărei echipe; marile formații își construiesc tot jocul plecând de la aceste momente, și, când pierzi tușe sau ești dau peste cap în grămadă, nu ai o platformă pe care să construiești, deci tot jocul de atac se năruie;
Jucători de urmărit: Adam Beard, la linia a II-a, unul dintre cei mai tenace apărători din lume în maulurile rulante; face ce face și ajunge cumva să blocheze legal ieșirea mingii și să asigure posesia pentru echipa sa; Louis Rees-Zammit, la concurență cu francezul Damian Penaud și scoțianul Duhan van der Merwe pentru cea mai bună aripă din emisfera nordică;
Australia
Rugby Australia a riscat când a schimbat antrenorul cu doar un an înaintea Cupei Mondiale, dar Dave Rennie era o verigă slabă, reușind să câștige doar o treime din meciuri, cel mai slab palmares dintre toți antrenorii Wallabies. Riscul și mai mare a fost aducerea carismaticului Eddie Jones, omul ce a antrenat și a pierdut două finale de Cupă Mondiale, un creator și un distrugător de echipe, un personaj pe care însă n-ai cum să-l treci cu vederea.
În cele cinci meciuri din acest an, Wallabies au intrat în revizie generală, testând fel de fel de combinații și jucători. Deși a avut parte de eșecuri pe linie, Eddie Jones a declarat că „Australia are nevoie de noi eroi”, a pus banii la bătaie și a ales cea mai tânără echipă dintre cele participante la turneu, cu o medie de vârstă de nici 26 de ani. O formație în care doar opt membri au mai jucat la Cupa Mondială, ba chiar trei jucători nu aveau nicio selecție la momentul anunțării lotului. Lovitura de teatru a fost însă lăsarea acasă a legendarului căpitan Michael Hooper, 125 de selecții, cât au cei mai neexperimentați 22 de jucători ai lotului la un loc! “Mate, we not going to France for the croissants” zice Jones într-o reclamă de premiu Oscar, dar Australia pare că mai degrabă se pregătește pentru 2027, când va fi gazda Cupei Mondiale. În acest an sunt însă outsiderul perfect.
Plusuri
- Deși se află în cea mai complicată grupă, ieșită de aici va avea un adversar la îndemână în sferturi și în semifinale totul se joacă. Hocus-pocus și Eddie Jones poate apărea în a treia finală a carierei.
- Nu degeaba a restructurat Jones lotul. Înaintarea nu mergea, nu aveau un mijlocaș la deschidere care să influențeze jocul așa cum o fac așii de la numărul 10, jocul pe liniile dinapoi suferea. Totul era prăfuit și australienii aveau nevoie de această primenire. De jucători cu poftă de joc și sete de victorie. Așa cum arată azi linia a 3-a, cu Tom Hooper, Fraser McReight și Rob Valentini, n-a mai arătat din zilele bune ale cuplului Michael Hooper – David Pocock.
Minusuri
- Eddie Jones a promovat la toate echipele sale un sistem mai puțin convențional de joc, în care pozițiile în jocul în câmp deschis sunt mai fluide; de exemplu, un taloner aflat în aripă sau doi jucători de linia a doua aflați pe treisferturi; dar Australia nu a avut încă timp să se adapteze la acest stil, mai ales că are atât de mulți jucători noi;
- E un pariu tare riscant să alegi o singură uvertură în lot, mai ales când acea uvertură, Carter Gordon, nu e cel mai bun transformer din lume;
Jucători de urmărit: Angus Bell, pilierul stânga, ar putea fi unul dintre cei mai buni oameni de linia I de la acest turneu; pe liniile dinapoi, Mark Nawaqanitawase, va încurca picioarele multor apărători și limbile multor comentatori, cu pătrunderile sale implacabile, deci nevoia de a-l numi des de tot;
Tot mai multe voci răspund scurt și apăsat „Fiji” la întrebarea cine va ieși din această grupă în sferturi. Producător tradițional de jucători de clasă (care, spre deosebire de Samoa și Tonga, chiar cresc în țară și își păstrează loialitatea față de culori), Zburătorii Fijieni (așa cum sunt porecliți) aveau un mare dezavantaj față de marile echipe: un număr mic de meciuri anuale (în jur de șase în anii fără Cupă Mondială), prea puțin pentru ca oameni disipați în lumea întreagă să formeze o echipă competitivă.
Ce s-a schimbat în ultimii ani? Apariția unei francize autohtone, Fijian Drua, inclusă în 2022 în Super Rugby, acolo de unde au plecat echipele sud-africane, migrate în nord în căutare de bani și ore mai bune de difuzare a jocurilor, dar unde au rămas francizele neo-zeelandeze și australiene. Așadar o coloană vertebrală acest nou club, la care se adaugă câteva vedete din emisfera nordică: flakerul Levani Botia sau centrul Semi Radradra. Stabilizați și pe înaintare, fijienii oferă același joc spumos pe treisferturi, cu uimitoare pase din preplacaj (offload), posibile datorită felului special de-a mânui balonul. Păcat de accidentarea de ultim moment a uverturii Caleb Muntz, greu să treci de această grupă când fluența de la mijloc, fix rolul primordial al uverturii, se pierde. Dar în aer plutește un iz de deja-vu cu 2007, o altă Cupă Mondială tot în Franța, o grupă în care sunt alături de același nume, doar să mai repete istoricul meci cu galezii mai rămâne.