Despre autor
Numele meu e Alex Enășescu și scriu despre fotbal.
Cărțile lui Ioan Chirilă mi-au deturnat cariera către gazetăria sportivă încă de când eram puști. După trei ani de Jurnalism, am avut șansa să învăț despre „Sport și Cultura” la Londra. De acolo m-am întors cu o pasiune sănătoasă pentru fotbalul englez, cu tradiția și anecdotele sale.
Am colaborat cu Prosport, Gazeta Sporturilor și Evenimentul Zilei, dar n-am reușit să-mi găsesc un loc în presa de la noi. Mi s-a spus că Premier League nu „face trafic”.
Despre blog
anglofil.ro e un blog de cultură fotbalistică britanică. I-am dat drumul la începutul lui 2010 după ce GSP a renunțat la serviciile mele, vorba clișeului.
„Asta e, ne întoarcem în catacombe” mi-a scris un cititor la fel de dezamăgit ca mine. Mailurile au continuat să vină și mi-am zis că n-ar fi rău ca noi, cei lăsați pe dinafară, să avem un loc în care să discutăm despre fotbalul care ne place.
Pornit ca un blog for the happy few, site-ul a dospit și în timp a strâns în jurul sau o comunitate mică de oameni aerisiți la minte care au în comun pasiunea pentru fotbalul englez.
Scurt manifest anglofil
Cred într-un alt fel de jurnalism sportiv decât cel mahalagesc-pornografic din tabloidele românești. Cred că jurnalismul bun nu se măsoară în unici și margini de profit.
Încerc să scriu cât mai mult despre ce se întâmplă pe teren și cât mai puțin despre ce se întâmplă în afara lui. Încerc să spun adevărul și să nu fiu pătimaș.
Cu cine ții, frate?
Cu Poli Iași. M-am născut la câteva minute de stadion, am ascultat la radio barajul cu Electroputere din ’95, tata m-a dus prima oară la un meci cu Steaua lui Adrian Ilie, am fost la acel 4-1 cu Vasluiul în divizia C când au venit 15.000 de oameni, și mai târziu am răgușit înjurându-l pe Mitruc.
Din Anglia nu țin cu nimeni. No cheering in the press box.