anglofil.ro

Bănuiesc că o să am nevoie de un alibi bun ca să atac un subiect care n-are absolut nimic de-a face cu fotbalul din Anglia. În cazul ăsta, Leo Messi e alibiul meu. Mă revoltă ignoranţa cu care presa sportivă de la noi a bifat ce a făcut Messi în ultima săptămână. Cronici lapidare de tip minutul şi golul la fel ca la Chiajna – Colentina. Cât de ignar să fii ca să nu îţi dai seama că ce a făcut Messi la Zaragoza e o filă din istoria fotbalului? Despre asta se va vorbi peste decenii domnilor, nu despre ce a făcut Dinamo la Galaţi. Pe cuvânt, e obscen ce se întâmplă, aşa că încerc să repar ce se mai poate.

„Nu sunt sigur că e om”

La capătul unei săptămâni în care argentinianul a marcat de opt ori, presa sportivă spaniolă pur şi simplu a epuizat superlativele. Tastaturile nu mai fac faţă talentului ridicol pe care Messi continuă să-l probeze meci de meci. Gazetarii au căzut pradă propriei generozităţi cu care au distribuit adjective de-a lungul vremii. Extraterestru, magic, genial, divin, sublim, minunat – epitete care, folosite de câteva ori pe zi, s-au golit de sens şi au devenit triviale. Şi când Messi face unul din cele mai bune meciuri din carieră, cum a fost cel de la Zaragoza, nu mai ştii ce să spui.

„Nu sunt sigur că e om” avea să declare playmakerul Zaragozei. „Nu există cuvinte care să-l descrie -€“ e interplanetar.Poate am fi bătut-o pe Barcelona dar niciodată pe Messi. Dacă dădeam patru, el ne dădea 12” antrenorul echipei pe care Messi tocmai o eviscerase de unul singur.

Zaragoza 2 Barça 4

N-a dat 12, a dat trei şi l-a făcut pe al patrulea. Întâi a marcat cu capul, simplu, din 10m. Apoi recuperează o minge la mijlocul terenului, evită trei alunecări, îl pune în fund pe Matteo Contini şi şutează simplu la colţul lung. Genul de gol la care te uiţi de câteva ori la reulare, râzi de fiecare dată şi exclami ca ardeleanul care a văzut girafa: Una ca aiasta nu se există! Uimitor la golul asta mi se pare încăpăţânarea cu care a refuzat să cadă la 40m de poarta adversă, deşi adversarul mai avea un pic şi i se suia în cârcă. Pentru hat-trick a ciupit subtil balonul din marginea careului.

Când fundaşii Zaragozei aşteptau izbăvirea fluierului de final, Messi produce încă o fază neverosimilă: saltă balonul peste primul fundaş care aştepta în colţul careului, îi întoarce de câteva ori pe următorii doi, până când unul din ei face singurul lucru de bun simţ când te aperi împotriva lui Messi: îl trânteşte la pământ. Şi ce face Messi: ia mingea şi i-o pune în braţe lui Ibrahimovic care tocmai ratase cu poarta goală şi care în general, trece printr-o perioadă mizerabilă. „Am simţit că avea nevoie” a spus Messi după meci. Raportaţi acest gest la ciorovăiala dintre Ronaldo şi Xabi Alonso, şi spuneţi-mi după-aia cine e mai bun. Unul are o statuie în centrul Madridului, celălalt e în sine o statuie a fotbalului modern.

Mai bun ca Maradona?

„Messi e cel mai bun jucător din istorie” a spus preşedintele Barcelonei, Juan Laporta, şi pentru prima oară, afirmaţia lui n-a părut la fel de blasfemiatoare ca până acum. După un moment de pauză şi o privire pierdută în zare, ca şi cum ai încerca să faci din minte un calcul teribil de complicat, îţi vine să spui: „Se prea poate!” Să fim bine înţeleşi, comparaţia se face cu Maradona, care în accepţiunea majorităţii oamenilor care iubesc fotbalul, a fost cel mai bun jucător din istoria acestui joc.

La început, Messi a părut cel mai recent exemplar dintr-un lung şir de „noi” Maradona: Aimar, Riquelme, Tevez sau Ortega, toţi au fost cracks, cum zic argentinienii, şi totuşi ceva le-a lipsit. De la acel gol marcat cu Villareal însă, a devenit din ce în ce mai clar că Messi nu e un idol fals. „As vrea să-l văd făcând asta împotriva Angliei într-o semifinală de Mondial” a comentat maliţios Maradona la acea vreme. Tot el avea să recunoască totuşi ca „Messi e jucătorul care îmi aminteşte mai mult decât oricine de cum jucam eu.”

Dacă Messi a explodat cu adevărat abia în ultimele două sezoane, e pentru că abia atunci a scăpat de accidentări. În primele trei sezoane la Barcelona, a ratat minim zece meciuri pe stagiune din cauza problemelor la coapsa stânga. Coincidenţă sau nu, sezonul trecut, cel în care Barca a luat tot, e primul sezon în care Messi n-a avut probleme de sănătate. Ar fi însă aberant să credem că Messi e noul Maradona. Vorba Marcelei Mora y Araujo, „nu i-ai dori aşa ceva nici celui mai aprig dusman”, aluzie la maniera distructivă în care Diego şi-a cultivat talentul. Maradona s-a risipit undeva între dependenţa de cocaină şi legăturile cu Camorra, doar că n-a fost de ajuns încât să nu fie cel mai bun.

Messi e unul din acele cazuri extrem de rare în care talentul fără cusur e dublat de un caracter similar. Nu are nimic din aroganţa lui Ronaldo, nebunia lui Maradona sau hedonismul lui George Best. Modest, discret, familist, cu o etică a muncii desăvârşită, Messi are caracterul perfect pentru cineva care are de gând să-şi împlinească fiecare fărâmă de potenţial. Căutaţi interviuri cu Messi, nu veţi găsi o singură replică bună de pus pe prima pagină. Lucrurile pe care le spune sunt atât de obişnuite încât l-ai putea confunda cu un om şters; de fapt el fentează scandalul la fel ca adversarii, ascunzându-se în cochilia unei vieţi banale, astfel încât să-şi poată vedea liniştit de fotbal. Pe teren, nu se plânge, nu simulează, nu se cere cartonaşe pentru adversari şi nu stă întins pe jos minute întregi.

Atenţia limitată pe care o primeşte Messi în presă e legată şi de consistenţa cu care evoluează. Ştim cu toţii că e sclipitor, dar abia când îţi dai seama cât de rar face un meci prost, abia atunci începi să împrumuţi adjective din astronomie. La Messi, fazele de povestit la nepoţi au devenit rutină iar geniul său e deja un loc comun. La 22 de ani, Messi a facut deja mai multe la nivel de club decât Maradona în toată cariera.

Dator nationalei

E clar că Messi n-a apucat să-şi servească ţara la fel cum şi-a servit clubul. O caricatură dintr-un cotidian argentinian îl prezintă pe Messi drept un Superman catalan şi un Clarke Kent argentinian; echipamentul albiceleste fiind kriptonita lui. „In alb şi albastru mă simt, fragil, slab, un muritor de rând, pentru Barcelona sunt Supermessi” spune personajul din desen. A marcat doar pe patru ori în calificări, şi un sondaj al Clarin a arătat că 60% din argentinieni nu-l văd în primul XI.

Această anomalie ţine şi de contextul politic, dar ca să înţelegeţi asta trebuie să ştiţi cum a început Messi fotbalul. Deşi era fantastic încă de la pitici, Messi n-a reuşit semneze cu una din marile echipe argentiniene din cauza unei deficienţe a hormonilor de creştere. La 12 ani avea doar 140 de cm în înălţime iar tratamentul costă 1000€ pe luna. Boca şi River nu şi-au permis să rişte atâţia bani pe un copil. Charly Rexach a crezut in el şi Messi a ajuns în Catalunya, unde timp de trei ani a făcut injecţii zilnice. În Argentina însă, nimeni nu e mai dispreţuit că emigranţii; nu e o coincidenţă că Che Guevarra, Borges sau Gardel au murit în altă parte, şi nici unul nu e privit ca un erou in tara in care s-a nascut.

Cel mai ciudat lucru din toată povestea asta, e că singurul care îl poate opri pe Messi să ia Cupa Mondială e… Maradona. Încă de la început, toată lumea a vrut cu disperare ca Messi să fie noul Maradona. Toată lumea în afară de Maradona, evident. Evoluţiile şterse ale lui Messi la naţională coincid cu mandatul lui Maradona. Pe lângă faptul că e un clovn dement, Maradona îl „arde” pe Messi, folosindu-l în zone nepotrivite astfel încât să-şi păstreze coroana de rege, cred argentinienii. Cu toate astea, Higuain, Tevez, Milito sau Di Maria, sunt alte nume care sub Maradona par să îşi piardă magia. E clar că Maradona e incompetent ca antrenor, nu e la fel de clar dacă e şi meschin.

Sigur că Messi e încă foarte tânăr, fapt pe care tindem să-l uităm pentru că avem senzaţia că joacă de când lumea. La vârsta lui, Maradona se remarca în Spania ’82 mai degrabă prin roşul văzut cu Brazilia decât prin joc. Dacă Dumnezeu ni-l ţine sănătos, Messi mai are încă trei Mondiale bune în faţă. Are timp. Dar la fel de adevărat e că, dacă aduce Cupă Mondială la Buenos Aires în vară, poate să se şi retragă că va fi intrat în istorie că cel mai bun jucător din toate timpurile.