Două articole bune, de umplut timpul până începe etapa de la mijloc de săptămână. Pe BBC, John Sinnott scrie despre periodizare, o filozofie de antrenament adoptată de cei mai cunoscuţi antrenori olandezi:

“If football is an intensity sport, then less is more and you have to focus on the quality of training instead of the quantity,” stated Verheijen, whose bête noire is double-training sessions. “Doing two sessions a day in pre-season…I really I don’t understand, because all you are doing is exhausting your players.”

Miguel Delaney a încercat să afle ce jucători din istorie au cel mai bun randament în meciurile importante:

Henry, for example, never scored in the semi-finals or final of a World Cup, European Championship or Champions League. By contrast, these were the kind of games that Gerd Muller absolutely revelled in. In 13 such contests for club and country between 1970 and 1976, the arch-poacher scored 15 goals, with six of them genuinely decisive.

Previous ArticleNext Article

This post has 6 Comments

6
  1. Lies, damn lies and statistics. Nu cred intotdeauna ca e asa, dar articolul asta cu randamentul in meciurile mari… Nu zic ca nu e interesant! Da’ uneori pur si simplu lucrurile nu sunt comparabile. Ca sa dau un exemplu extrem: e ca si cum l-ai compara pe Wittmann cu cel mai bun tanchist din primul razboi din Golf.

  2. Clar ca nu e un clasament definitiv. Omul si zice la un moment dat:

    As such, this list does not mean any of these players were ‘better’ big-game players – they just performed a much more quantifiable role.

    Dar nu e chiar irelevant. S-a schimbat fotbalul, dar golurile in meciurile importante raman un parametru destul de important dupa care judecam atacantii indiferent de epoca in care joaca.

    Macar ca food for thought si tot mi se pare interesant.

  3. bai, Wittmann e incomparabil, te rog frumos…
    apropos de asta, e un nene – imi scapa numele – care cica a avut “ratio” de-asta mai bun decat el. mor ca am uitat cum il cheama si mi-e lene sa caut…

  4. Nu e ceva nou la Redknapp, la Spurs a avut cateva meciuri cand i-a aliniat pe Cudicini si Gomes pe banca, doar ca la Levy latra la luna. La QPR are sanse mari sa isi concretizeze transferurile preferate, cat a insistat si la Spurs sa-l aduca pe Samba si cat a plans dupa Crouchy…Jeez, singura sansa ptr. QPR sa scape de faliment e sa retrogradeze, altfel e jale ptr. ei, Arry si-a redescoperit vocatia de wheeling and dealing fara supervisor.