Din țările pe care le vizitez în această călătorie cel mai bun campionat, făra îndoială, este cel al Japoniei. M-am bucurat că am putut prinde un meci și din J-League. Care, pe deasupra, s-a dovedit și a fi unul de bună calitate.

Să zicem ca sunteți de câteva zile în Osaka, ati luptat din greu cu automatizarea din apartamentul japonez ca la prima vizită în Japonia, v-ati rătacit regulat în gara centrală din oraș pe unde trec zilnic 2,5 milioane de călători pentru ca e puntul central de intersecție a vreo 5 linii de metrou, 3 sisteme diferite de trenuri locale și sistemului national de cai ferate si v-ați saturat de pagode, temple, palate imperiale si zgârie-nori. O relaxare placută e un meci la periferie acolo unde e stadionul lui Gamba Osaka. In masura în care la 10 km de centru se poate numi periferie într-o metropola ca Osaka unde trăiesc, functie de unde cum alegi supreafața cam 20 de milioane de oameni.

In drum spre stadion

Mă dau jos din metrou si o iau agale spre stadion. Am de mers vreo jumatate de oră că așa mi-a recomandat Google Maps ca fiind cel mai scurt drum și n-am vrut să iau autobuzul. Vad case cam peste medie, dar nu luxoase

Cateva blocuri mai arătoase

Trece un tren colorat ca o vacă bălțata cocoțată pe cer

Si, în sfârșit, văd în depărtare silueta stadionului.

Unde se formeaza viitorii jucători japonezi

E mult beton prin Osaka. Intre blocuri, chiar daca mai apare vreun loc de joaca, nu are iarba.

Nici nu e de mirare ca se joaca fotbal pe pamânt tare acoperit cu un strat de nisip. Si se joaca mult fotbal. Am văzut terenurile acestea în drum spre stadion.

De dimineața in drum spre supermarket m-a prins un meci si am vazut vreo 2-3 copii pe care eram pregatit sa îi recomand imediat la FC Porto sa zicem sa îi transfere convins fiind că sigur iese din ei urmatorul Kaoru Mitoma. Tehnica foarte buna, preluari curate, capul sus si conducerea mingii impecabilă pe un teren cu nisip.

Ce se servește la stadion

Se mănanca bine si variat la stadion. Prețurile sunt decente zic eu – faceți socoteala la 1 euro=162 yeni. Chiar înainte de intrare era o dubiță cu mâncare si băutură.

Iar în interior găseai atat obisnuitele chestii de stadion ca în Europa sau SUA, dar și mancare gatită japoneză.

Si chiar standuri cu explicatii doar în engleza, deși eu n-am vazut mai mult de vreo 30 de non-asiatici prin tribună. E posibil sa fi fost destui non-japonezi.

Inca o dată nerazzurii

Acum 5 ani am fost la un meci in Coreea de Sud. I-am ăzut pe Incheon United, care atunci se chinuiau prin coada clasamentului. I-am gasit acum în primele 6 si participând la Liga Campionilor Asiei. Din păcate în cele 2 săptămâni cât am fost în Correa nu au jucat pe teren propriu și nu am putut să îi revăd.

Ce legatură au cu Gamba Osaka? Același echipament, adica o copie fidelă a celui purtat de Internazionale Milano. Alți nerazzurii, deci, cu multe mesaje în italiană la peluză.

Aici, fiindca exista o peluză întregă ocupata de galerie, am fost foarte impresionat de sustinerea pe parcursul intregului meci. Asta în ciuda faptului ca Gamba nu a mai castigat vreun meci din 18 august, e pe locul 15 din 18 echipe si are cu 4 puncte mai multe decat echipa de pe ultimul loc. Norocul lor e ca in acesta ediție cade o singura echipa fiindca se mărește numărul de echipe din J-League 1 de la 18 la 20. Cine știe, poate în 5 ani si Gamba Osaka să ajungă și ei in Liga Campionilor Asiei, dacă merg lucrurile la fel ca la vizita mea anterioară în Coreea de Sud.

Gazdele au dominat prima repriza și ar fi putut avea un avantaj mai mare la pauză. Dupa pauză s-au impus oaspeții si au întors rezultatul. Dar cel mai remarcabil lucru a fost nivelul la care galeria a continuat sa incurajeze echipa gazdă, cum nu s-au auzit fluierături deloc. Un spectacol în sine, pentru care merită să mergi la stadion. Judecați si voi pe baza rezumatului meciului.

După meci, intrigat, verific dacă au VAR in Japonia. Se dovedeste că au, dar știu să îl folosescă. Adică eu n-am observat că exista că meciul nu a fost întrerupt deloc, nici măcar la penalty, care nu a fost deosebit de clar. Vedeți pe rezumat – mai ales lipsa protestelor (a fost o mica discuție, dar nimic ca prin Europa). Deci se poate și așa, adică fară circul cu care ne-am obișnuit.

Copilul tribunei

In prima repriză am stat la locul în care mi-am cumpărat bilet de 22 de euro, pe inelul superior. Dupa pauza am coborât la nivelul inferior să examinez diferenta. M-am așezat în spatele unui tată, venit la meci cu doi baieti cam de doi si trei ani. Un prilej foarte bun pentru sotia lui să se bucure de o dupa-amiază liniștită, banuiesc eu.

Doi copii mici au si ei nevoile lor. La un moment dat tatăl îl ia pe cel mic si pleaca, probabil, la toaletă. Cel mai mărișor rămâne singur în tribună. Vreo 5 minute se delecteaza singur, dar după cam 5 minute simte ca se îngroașă gluma si il ia plansul. Pâna sa apuc eu sa zic ceva (ca oricum nu aveam ce in japoneză) sare de la doua rânduri mai sus un alt tată venit cu soția si cel mic cam tot de vreo 2 ani la meci. Ii zice ceva și il ia în brate. Din spatele meu o bunica ofera o paturica si il preia ea in brate, vorbindu-i linistitor. Alti vecini contribuie cu o bautura racoritoare si o acadea. Incet-incet prichindelul se linisteste. Toti din jur ili vorbesc si il incurajează. Copilul se simte bine din nou. Apare si tatăl lui peste alte 7-8 minute, ocazie sa bage vreo 10 arrigato si vreo 15 plecaciuni de mulțumire. Copilul mai bagă un plăns de repros pentru tată, dar se linisteștre rapid, mai ales tatal nu venise cu mâna goala, ci cu desertul lui preferat. Un frumos gest al tuturor celor din jur.

Concluzia: japonezii le au cu fotbalul

Recomand fără se ezit un meci din J-League. Dacă așe e peste tot in stadioanele japoneze fac o plecăciune de respect. Ca în Japonia.

Previous Article