Coys își ia la revedere de la vechiul WHL în și cu stil
Duminică 30 aprilie, o duminică normală după toate aparențele în care lumea in Londra se bucura de incă o zi liberă (sau de beție), o primă luni din mai care e în mod tradițional public holiday și care coincide cu sarbătoarea muncitorească. Oh, mai e ceva însă – ultimul derby nord-londonez care se dispută pe actualul White Hart Lane. Un derby cu semnificații mai aparte, sigur că vecinii de cartier vor să strice sarbatoarea asa cum și noi le-am stricat-o (partial, mă rog) la ultimul NLD pe Highbury și, mai ale,s să ne oprească din cursa de urmarire a lui Chelsea. Și să evite St. <no name> Day, reversul lui St. Totteringham’s Day, ziua în care matematic Arsenal nu mai au cum să-i prinda din urmă pe Spurs. Am avut la dispoziție 22 de ani să ne gandim la un nume adecvat pentru această zi însa n-am dat atenție, pe bună dreptate, avem pești mai mari de fript.
Ajung la stadion destul de devreme pentru pre-match drinks, însă n-am anticipat că pe lângă spectatorii normali zona va fi plină ochi și de fani care n-au prins bilet, dar vor să urmărească meciul în apropiere. Îmi fac loc cu greu într-un pub No 8 (fostul Bell&Hare) absolut înțesat de lume care urmărește cum Pedro prinde un șut unic în viață și face 1-0 pe Goodison. Mărturisesc că îmi e puțin indiferent întrucât sunt oarecum consolat cu titlul mergând pe Stamford Bridge, și dacă pierd cu Everton oamenii lui Conte nu au cum să mai scape puncte cu restul echipelor cu care mai au de jucat. Sper doar că ‘ai nostri’ nu vor fi demobilizați, sigur nu mai avem cum să repetăm meltdown-ul din sezonul trecut!?!…Nu îi găsesc pe cei de pe forum, mă felicit că am reușit să prind o bere după vreo jumătate de oră de stat la rând. Ca întotdeauna, nu există semnal de mobil pe lângă stadion așa că nici măcar n-am cum să mai întru pe mail să văd nr de telefon al forumistului de a inițiat meet-up-ul, nu am avut la dispoziție decât vreo două săptămâni să notez numărul ăla, mult prea puțin timp desigur. Chelsea înscriu din nou așa că nimeni nu mai e interesat de ceea ce se întâmplă la Liverpool și se reiau chanturile adecvate NLD-ului.
“When I was a little boy/My Mom bought me a little toy/An Arsenal fan on a string/Told me to kick his f… ermmm beautiful head in’/Beautiful head in, beautiful head in/Told me to kick his beautiful head in’ Cum umorul fanului mediu nu cunoste limite în multe situații, unul din cei ce cântă produce și un maimuțoi îmbrăcat în roșu ‘on a string’ care face înconjurul zonei. Termin berea (parafrazând un alt co-forumist Spurs, 5.50 quid for a 330 ml Foster plastic bottle, really Daniel Levy?:) așa că mă îndrept spre ieșirea din pub să nu pierd una din atracțiile oricărui NLD, sosirea fanilor Arsenal. Un spectacol unic în care fanii se filmează reciproc cu smart phone-urile din dotare într-un show unic de Apple vs Samsung and Vodafone vs EE, let the battle commence.
Genul ‘I’m here live with my mates giving it large to the Arsenal fans, they’re terrified’ sau ‘I’m here live, bruv’, taking over the Spurs stronghold, look at me how brave I am’. Poliția călăre ia acest 4G extravaganza în serios astfel că nici un smartphone nu e distrus în proces, dar nici nu aflăm care rețea e mai tare și care pixeli sunt mai buni, Samsungii sau Iphoneii. Cei care nu au smartphone exersează poziția aia cu brațele deschise și pieptul bombat înainte, hilarious. Remarc și unul ce pare din garda veche, om serios ras în cap cum se cuvine, o burtă rotundă exersată la sală (sală de mese, desigur:), geacă Burberry în carouri și ghiul la degetul mic, the typical Brexiteer, de îl găsești pe Costa Del Sol în vacanță petrecându-și ziua în vreun Union Jack pub în întuneric, pentru cine a văzut Brits abroad și cunoaște genul. Își aruncă his lethal weapon (burtă de bere) înainte într-un gest sfidător și însoțit de un strigăt gutural și genuinely neanderthalian, ‘Come On!!!’ Bun, reușesc sa trec printre rândurile de smartphone warriors spre North Stand. Și am un șoc, nu am mai fost de la meciul cu Boro prin februarie și ramân mut cand vad cât de mult s-a lucrat deja la noul stadion. Wow! Ma trec fiorii, randul meu să am the typical brainless moment, wow, just wow. Stadionul arată impresionant chiar și doar la 30-40% terminat. Moment în care ii iert toate lui Levy, de unde a scos oare banii sa finanteze lucrarile ‘in no time’???
Că să ajungi în North Stand-ul actual urci printr-o structură de schele care face parte din noul stadion, superbă această imagine în care se întâlnesc vechi și nou. Din nou mă trec fiori gândindu-mă că am făcut primii păși pe scările noului stadion că să intru în cel vechi. Ajung la locul meu cu doar 10 minute înainte de început și intru deja în atmosferă, Come On You Spurs!
Echipele intră pe teren, When The Spurs Go Marching face să nu se audă formația de început a gunnerilor, noi suntem fără Walker ceea ce pare a adeveri zvonurile unui relativ conflict cu Poch, care nu îl vede pe Kyle fit să joace două meciuri la rând, dovadă rotația din ultimele 10-12 meciuri cu Trippier. Am încredere totuși în Tripp, pare mai ‘composed’ și știe să centreze, mă gândesc că a fost preferat și pentru calitățile mai defensive având în vedere pericolul Sanchez.
Începem bine, Kane se descurcă pe spații mici și șutează în Cech chiar în primul minut după care jocul se închide puțin, Arsenal încearcă să speculeze jocul înainta,t însă pasul la offside merge brici iar Wanyama pare a avea cinci picioare deposedând, pasând, alergând. Noi ne descurcăm mai bine la a dejuca offside-ul, Kane scăpa, centrează, Delle e acolo însă nu e gol, cum??? Fază e la poarta cealaltă față de locul meu și nu realizez ce s-a întâmplat, mă gândesc că a fost offside oricum derutat și de repunerea lui Cech. Altă recuperare Wanyama (cine altcineva?), pasăm rapid și Sonny scăpa de adversarul direct, centrează, mingea ajunge la Eriksen, toți sărim din scaun sărbătorind deja golul imminent, dar nu! Ce a fost asta, ratare, nu se poate!! Ufff…jocul scade în intensitate după aia, Cech mai scoate un șut la colț al lui Jan și vine pauză, inerent mă gândesc că e one of those days când mingea nu intră în poartă. Fanii Arsenal produc momentul umoristic al reprizei când scandează ‘Your support, your support, your support is f***ink s**t’’, la care tot stadionul izbucnește în râs și aplaudă ironic, hihi. La pauză, o surpriză plăcută, invitatul de onoare e Juergen Klinsmann. Comentatorul stadionului îi aduce aminte de faimosul ‘goal celebration’ de după primul lui meci și gol cu Sheffield Wednesday urmată de altă cu Everton exact la poartă unde urmează să atacăm în a doua repriză, poartă din zonă mea de tribună. Mintea fanilor fotbalului e puțin complexă în anumite momente așa că mă gândesc că poate spiritul celebrării lui Klinsi va aduce golul în a două parte a jocului la poartă asta .
Începe repriza a două și Wanyama (omul asta e pe tot terenul, nu e normal asta!) prinde un șut pe care scrie gol însă Cech scoate uluitor din nou. Eriksen bate cornerele îngrozitor și nu profităm nici de data asta. Suntem însă dominanți și vine o fază cam încâlcită, Eriksen scăpa în careu în unghi, Cech apăra, nu mai văd nimic întrucât toți sunt în picioare în față mea, decât apoi că mingea intră în plasă, explozie!!! Cel din față mea vroia să bea apa când l-a prins fază probabil așa că exulta cu apa fără capac în mână, însă ce mai contează ceva șuvoaie de apa în cap. ‘We’ve got Ali, Delle Ali/I just don’t think you understand/He only cost five Mil/He’s better than Ozil/We’ve got Delle Ali’.
Nici nu avem timp să ne așezam în scaun și al patrulea picior al lui Wanyama mai recuperează o minge, pasează cu al cincilea la Kane, fault, toți ne uităm la arbitru, penalty! Delir pe stadion, e ca acum câțiva ani în era AVB când i-am distrus în două minute cu goluri Bale și Lennon. Am emoții, vreau să îi zic celui din față să lase naibii smart phone-ul cu care filmează penalty-ul că ar aduce ghinion, Kane începe mișcarea cu ceva asemănător dânsului tribal al lui Zaza la penalty-ul Italian care aproape că mă ucide însă e gol, imparabil, gol. Nu gol, ci GOOOOOOOAAAAAL! E 2-0 în două minute, asta e sigur sfârșitul. Cineva în zonă are puterea să glumească ‚‘We seem to beat the sub-standard opposition by four goals these days it’s going to be Four-Nil, don’t worry‘ și nu ne îngrijoram întrucât nu lăsăm nici un moment impresia că am putea scăpa Victoria (de la Victor Wanyama), Hugo se încălzește și el cu o minge trimisă pe poartă de Walcott. Lumea își aduce aminte de modul în care Walcott sărbătorea pe vremuri un 2-0 așa că ‘Theo, what’s the score, Theo, Theo what’s the score?’ domină fundalul sonor. și un mai puțin ceremonios dar foarte spot-on, ‘You’re just a s**t Aaron Lennon’. ‘Arsene Wenger we want you to stay’ mă enervează întrucât același lucru l-au cântat și după golul de 2-1 al lui Kane sezonul trecut numai fim egalați apoi, fără Mind The Gap Arsene Wenger sarcastic chants, ufff…
Toți jucatorii în alb par giganți, un fel de Golițti infruntand niste Davizi pricăjiți și fără chef de luptă. Wanyama și-a gasit și al șaselea picior cu care îl pune in poziție de unu la unu pe Kane însa preluare de championship al lui Harry, e încă destul de rusty dupa accidentare. Nimic pe teren până la final și un 2-0 mult mai facil decat mă așteptam și în sfarăit St.Totteringham’s Day e anulat. Luptăm înca pentru titlu și mottoul ala care părea atât de deplasat acum cațiva ani (It’s better to aim high and fail than aim low and succeed) pare în sfarșit în contextul potrivit.
O ultima poza pe WHL cu Moussa Dembele și Walker aflați la incălzirea de dupa meci, ies de pe stadion și acum observ că pentru a ajunge în stradă treci practic pe sub stadionul nou, o imagine impresionantă la care mă trec din nou fiorii.
E ultimul meu meci pe WHL, intrucât nu sunt în Londra când jucăm cu United, rămas bun White Hart Lane, ne revedem în august 2018 pe noul White Hart Lane. Up the Spurs!
