Știu că n-aveaţi cum să uitaţi când doar gunoaiele astea se derulează la tv şi în presă, dar hai să recapitulăm. Avem un fotbal în care:
- Patronul celui mai important club spune în timpul unui interviu: „Închide, mă, uşa aia, că aud oamenii oile la televizor!” Asta după ce plecase la pauză în timpul unui meci pe motiv că „mi-a făcut mama miel cu varză”.
- Antrenorul altui club important din România, deranjat de o întrebare la o conferinţă de presă, îi urează reporterului ca porcul său de Crăciun să aibă trichineloză.
- Antrenorul echipei de pe locul 2, care nu pierduse încă vreun meci, e demis pe motiv că „e tare în gură”.
- Arbitrii îşi primesc banii în plic, cum se mai întâmplă doar la meciurile de Sunday League în Anglia.
- „Mai bine trăiesc într-o cutie de carton, decât să mă întorc la Steaua”, declara cel mai bun manager pe care-l avem, cu un an înainte să se întoarcă la Steaua.
- Un club cu 99 de suporteri la un meci de campionat pe teren propriu, încă e considerat relevant.
- În doar 5 ani, o echipă promovează din divizia B, ia titlul, aproape iese din grupele Ligii Campionilor, după care retrogradează la loc (probabil).
Scandalosul a devenit cotidian în fotbalul românesc. Şi te întrebi, cum ar putea să iasă ceva bun din toate astea? Când sare-n ochi că doar discreţia, pasiunea şi profesionalismul conduc către succes în fotbal, noi căutăm constant bâlciul şi bişniţa. Dar când se trage linie, vrem totuşi să fim acolo: vrem la Europene, vrem în primăvara europeană. Nu e caraghios?