Avertisment: textul următor e despre una din cele mai deprimante echipe din fotbalul românesc
Înjuraţi-mă sau ocoliţi post-ul asta, dar eu, unul, dau în clocot dacă nu-l scriu. Aşadar, Iaşul retrogradează într-un sezon în care a vut un antrenor mai bun, un lot mai bun şi mai mulţi bani decât înainte. Mai mult, a fost un sezon cu echipe submediocre în subsolul clasamentului, un sezon în care probabil era mai uşor să rămâi în Ligă I decât să pici. Cum ar zice Oasis, where did it all go wrong?
Rezumatul sezonului
Iulie. Grigoraş: „Mai bine stau şomer decât să mă lupt să evit retrogradarea.” Ceea ce a şi făcut.
Ianuarie. Poli termină turul pe 13, şi în jurul clubului e un vag sentiment că ar fi trebuit să fim un loc, două, mai sus. Retrogradarea părea o glumă sinistră. Asta e momentul în care Grig da afară jumătate din lot, şi îi înlocuieşte cu jucători împrumutaţi.
Martie. Batem şi Alba-Iulia în Copou, după Rapid. Locul 12, la 5 puncte de retrogradare Aveau să fie ultimul meci câştigat de Poli.
Aprilie. Echipa e în derivă. Grig demisionează. Avem nevoie de un antrenor călit în lupte pentru evitarea retrogradării. Facem pe dos şi îl aducem pe Titi Dumitriu, care nu mai antrenase de 5 ani. Prima declaraţie: „Sînt convins că obiectivul va fi realizat şi că Iasiul, singurul oraş mare din ţara care nu a ajuns în cupele europene, se va bate la anul pentru a merge în Europa.”
Aprilie. E groasă, dar încă putem să ne salvăm.Trebuie să batem! Neapărat! Şi ce facem? Mergem în Ştefan cel Mare şi ratăm de trei ori cu poartă goală şi un penalty. Ştiţi ce simt despre blaturile închipuite, dar meci mai suspect că ăla nu cred c-a fost în tot sezonul!
Tabela
Primarul Iaşului ia decizia că ceea ce oraşul are neapărată nevoie pe timp de criză şi echipa în divizia secundă e o tabelă de marcaj modernă. Din surse confidenţiale, adică de la un vecin, am aflat că au fost firme care ar fi făcut tabela pe o treime din preţul cerut de Luxten. Dar au fost sfătuite politicos să nu depună dosarul. Întrebat la o televiziune locală de ce a votat pentru acest proiect, când se putea face cu o treime din preţ, un consilier îi răspunde jurnalistului: „Iti dăm ţie banii dom’le, dacă tot eşti aşa deştept, fă tu tabela!”
Biletele
Ieri la stadion, ora 10. Se pun în vânzare biletele (3300) pentru finala cupei, doar celor cu buletin de Iaşi. Se vând maxim doua de om. O singură casă de bilete evident, cu primii veniţi la coadă încă de la 5:30. În trei sferturi de oră se epuizează. Începe scandalul. Un calcul simplu relevă faptul că e fizic imposibil să se fi vândut mai mult de 800 de bilete.
Miercuri, finala Cupei României: „Băiatu’, băiatu’, îţi dau un bilet?”
În timp ce scriu îl privesc pe Liviu Ganea cum îşi prezintă la tv CLS-ul pe care admite că nu şi l-a putut permite nici cu salariul și primele de anul asta adunate. Pentru că asta fac fotbaliştii mari când îşi iau maşină noua: o prezintă la televizor. Călăre pe noua lui limuzină, Ganea devine marţial: „Nu mai permit să stau pe bancă şi să mă uit la alţii cum joacă”. Pentru că asta fac fotbaliştii mari: dau ultimatumuri cluburilor la care joacă. Stai linistit Liviule, cum ar putea Talnar/Bergodi să ţină pe bancă un vârf cu un drept devastator, care șutează atât de bine în fotbaliști căzuți la pământ?
Gata, dacă ați ajuns pană aici, înseamnă că vă simțiți la fel de murdari ca mine. No worries, de maine incolo avem 50 de zile să ne clătim mințile fotbalistice cu Wêreldbeker-ul. Asa îi zice la Mondial in afrikaans.