„Nu veţi vedea scaune goale în Africa de Sud. E un angajament pe care ni l-am asumat din prima zi” anunţa solemn la sfârşitul lui aprilie secretarul general al FIFA, Jerome Valcke. După prima serie de meciuri din grupă putem să strigăm fără remuşcări: Trombooon!
Cum se poate că cea mai aşteptată competiţie sportivă de lume să nu umple stadioanele? Şi nu vorbim de câteva locuri ci de stadioane rămase pe un sfert, sau aproape pe jumătate goale, ca în cazul meciului Slovacia – Noua Zeelandă, când stadionul din Rustenburg s-a umplut doar la 61,67% din capacitate.
În primul rând, Africa de Sud nu trebuia să găzduiască Campionatul Mondial. Nu are afluenţa şi infrastructura pentru a susţine un turneu de asemenea anvergură. Dar cum tovarășul Blatter trebuie să fie reales anul viitor, iar pentru asta are nevoie de voturile delegaţilor africani şi sud-americani, gazdele turneelor din 2010 şi 2014 au fost stabilite în baza unei politici de rotaţie a confederaţiilor, la care s-a reununtat repede. Nu se mai justifica de vreme ce bunăvoinţa a două continente fusese deja ipotecată.
Apoi mai e problema criminalităţii. Africa de Sud pare o ţară colorată şi veselă privită prin lentila Campionatului Mondial dar când ieşi din stadion încep migrenele. Africa de Sud e a doua cea mai periculoasă ţară din lume după Columbia, o ţară în care un sfert din populaţie e în şomaj iar jumătate trăieşte sub pragul sărăciei. Fotbalul e sportul populaţiei de culoare, care trăiește cu câțiva dolari pe zi. Cel mai ieftin bilet pentru localnici a costat in jur de 20$.
Cu toate astea, piaţa internaţională, nu cea locală e cea care a dezamăgit. Toţi jurnaliştii pe care-i urmăresc au fost impresionaţi de entuziasmul sud-africanilor, care au umplut zonele superioare ale stadioanelor. Problemele apar la baza tribunelor, unde se derulează programele de ospitalitate, cu un bilet costând între 200$ şi 300$, şi unde sunt lojele destinate sponsorilor corporativi. De distribuţia acestor bilete s-a ocupat agenţia Match, unde nepotul lui Sepp Blatter, Phillippe e printre acţionari. Preţurile prea mari şi recesiunea globală i-au descurajat pe europeni, care pe lângă bilete ar fi trebuit să plătească în jur de 1500$ pentru biletul de avion şi preţuri umflate de câteva ori de hoteluri cu ocazia Mondialului.
Un alt factor important a fost dizolvarea bişniţei. În timpul Mondialului din Germania s-au făcut mici averi din bilete vândute pe E-Bay. Măcar aici, FIFA a făcut o mişcare inteligentă. A scos biletele la vânzare şi ele s-au vândut relativ bine. Bişniţarii din Londra şi New York îşi frecau palmele aşteptând să le vină biletele în poştă, când FIFA a anunţa ca ele pot fi ridicate doar de la faţa locului, din Africa de Sud.
Asta e de fapt problema principală: biletele s-au vândut, FIFA a anunţat un procent de 94%, dar mulţi dintre cumpărători n-au avut bani să călătorească până în Africa de Sud sau au fost descumpăniţi de reportajele îngrijorătoare despre criminalitatea ridicată. Oricum, acele felii de plastic din mijlocul galeriilor se reflectă foarte prost asupra competiţiei şi a FIFA, care plăteşte ponoasele deciziei de a duce Campionatul Mondial într-o ţară care nu-l merita de la bun început.