Anglia a atins nadirul evoluţiilor sub Capello, exact atunci când suporterii îi aşteptau să cupleze într-o viteză superioară.
Un coşmar de meci din care n-ai cum să extragi nici măcar un singur lucru pozitiv. Anglia a fost de nerecunoscut, jucând fără nici un strop de coeziune, imaginaţie sau angajament. Englezii au semănat cu o gaşcă de jucători adunaţi din Conference care s-au cunoscut în autocar şi au jucat pentru prima data împreună. Algeria nici măcar n-a făcut un meci de excepţie, precum elveţienii. Nu uitaţi că vorbim de o echipă care pierdea 3-0 cu Malawi acum câteva luni.
Cea mai mare îngrijorare înaintea meciului, David James, aproape că s-a remarcat prin simplul fapt că n-a făcut nimic greşit. Limitele defensive ale lui Glen Johnson au fost expuse brutal de excelentul Karim Ziani care l-a întors pe toate părţile. Barry, de la care se aştepta să închege jocul a fost anonim, evitând orice soi de resposabilitate. Idem Frank Lampard, pentru care emblema celor trei lei pare să funcţioneze că un fel de kriptonită, rapindu-I cu totul acele calităţi care l-au făcut să marcheze de 22 de ori şi să dea 14 pase decisive pentru Chelsea în acest sezon. Bobby Charlton spunea că jucătorii mari vor mingea în orice moment, vor să-şi scoată adversarul din joc, vor să creeze şanse pentru echipă. Lamps pur şi simplu nu e acest gen de jucător.
Gerrard e singurul care a încercat să joace cu pasiune, dar Capello îi pune o cămaşă de forţă jucându-l mijlocaş central. Heskey a fost în avion pentru simplul motiv că îl face pe Rooney să joace mai bine, dar când Wazza prinde un meci catastrofal, Heskey devine un apendice nefolositor.
Şi iată că am ajuns la Rooney, pe care nu l-am văzut niciodată făcând un meci atât de prost. „A semănat cu un jucător de pub” spunea Stan Collymore după meci. Rooney a fost atât de invizibil încât mulţi jurnalişti s-au întrebat dacă s-a întâmplat ceva ce nu ştim în tabăra Angliei, amintind de povestea cu Ronaldo în finala din 1998 împotrivă Franţei. Nu ştiu totuşi dacă problema nu e ceva mai veche, ţinând cont că Rooney n-a mai marcat pentru Albion de mai bine de 10 ore de joc adunat. Pe Guardian Online, Rooney a fost notat cu 2.4 din 10 după aproape 5000 de voturi, făcându-i pe mulţi uşeri să regrete că nu există note cu valori negative.
M-am ferit să pun la îndoială judecata lui Capello până acum, dar încăpățânarea cu care face aceleaşi greşeli nu mai poate fi scuzată. Einstein spunea că nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultate diferite. Mergând pe acest principiu, Capello n-are toate tiglele pe casă. A insistat cu Gerrard şi Lampard la mijloc împotriva tuturor dovezilor din ultimul deceniu. A insistat cu Heskey, a doua rezervă de la Villa, ţinându-i pe bancă pe titularii de la Spurs. Şi poate cel mai important, nu i-a dat nici măcar nu minut lui Joe Cole, singurul jucător care are viziunea şi talentul de porni motorul Angliei.
Să ne înţelegem: Capello e cel mai bine plătit antrenor de echipă naţională din lume şi primeşte £6m tocmai pentru că Anglia să nu joace în halul în care a jucat ieri. 9 din 11 titulari sunt profesionişti care câştigă şi ei milioane de lire pe an şi care se bat în fiecare săptămână cu cei mai buni fotbalişti din lume. Unde vreau să ajung? Nu cred că evoluţia Angliei de aseară are explicaţii tactice şi nu cred nici în justificarea că englezii pur şi simplu nu sunt atât de înzestraţi tehnic pe cât vrea să ne facă presa să credem. Capello are o minte tactică desăvârşită, cine i-a urmărit cariera ştie asta. Lampard şi Rooney pot să-şi ducă jocul cu câteva viteze peste ce au jucat aseară.
Ce s-a întâmplat atunci? Nu ştiu dacă e presiunea, cum a sugerat Fabio, şi nu ştiu presiunea e o scuză acceptabilă pentru jucători profesionişti care le-au cam văzut pe toate. Însă au fost atâţia jucători care au prins o zi abjectă încât răspunsul nu poate fi decât psihologic. Un blocaj atât de uniform nu poate veni decât din creier.
Calculul e simplu: dacă nu bat Slovenia, care are nevoie doar de un egal, englezii pleacă acasă. În 1986 aveau doar un punct după primele doua meciuri din grupă şi totuşi au ieşit din grupă. În 1990 bifau tot un 1-1 şi un 0-0 şi iarăşi au ieşit din grupă. O victorie cu Slovenia e la îndemâna lor, dar pentru asta, Rooney et co trebuie să-şi alunge piticii de pe creier care nu-i lasă să joace fotbalul pe care l-am văzut în preliminarii.