În ajunul meciului crucial cu Slovenia, Anglia pare o tabără divizată şi nefericită. Terry a ţinut ieri o conferinţa de presă în care a anunţat că echipa îl susţine în continuare pe Capello. O declaraţie complezentă şi corectă politic, căci tot ce a spus mai departe a dovedit contrariul.
Terry a anunţat că vorbeşte în numele unui grup de nouă jucători care i-au solicitat lui Capello o discuţie în care toată lumea urma să-şi verse amarul. „S-a mai întâmplat şi cu alţi antrenori când le-am spus ce-am avut de spus. Nu e că şi cum antrenorul ia toate deciziile şi cu asta basta. Jucătorii trebuie să spună ce simt şi chiar dacă asta o să îl supere eu zic aşa: ‘Știi ce? Şi ce dacă?’ ”
Asta îşi închipuia Terry la oră prânzului că urmă să se întâmple duminică seară. În mod evident nu-l cunoaşte absolut deloc pe Capello. Italianul a venit în faţă jucătorilor şi a spus răspicat: „Nobody speak, nobody speak”. Le-a pus jucătorilor prima repriză a meciului cu Algeria apoi s-au dus la cină şi asta a fost.
Al doilea mesaj clar al lui Terry, şi cel care probabil nu va trece neascultat, a fost pledoaria pentru titularizarea lui Joe Cole, despre care a spus că e singurul jucător pe lângă Rooney, care poate desface apărările.
Subminarea autorităţii lui Capello în public a fost o greşeală din partea lui Terry, chiar şi jucătorii în numele cărora a vorbit fiind de acord că rufele nu trebuiau spălate în faţa presei. Devine însă din ce în ce mai clar că regimul cazon instituit de Capello îi frustrează pe jucători. „There are only so many games of darts and snooker that you can play” spunea hiper-activul Rooney despre plictiseala din interiorul Royal Bafokeng Sports Campus, unde sunt cazaţi englezii. Capello a fost adus tocmai pentru face uitată atmosfera de vacanţă tropicală din timpul mandatului lui Sven Goran Ericksson, când toată lumea era un pic prea relaxată. Însă după cinci săptămâni de cantonament cu Fabio, jucătorii mai un pic şi se urcă pe pereţi.
O să spuneţi că-s mofturi pe care n-ar trebui să le auzim de la profesionişti plătiţi cu milioane bune de lire, care dacă nu-s în stare să suporte câteva sapatamani de cantonament, mai bine nu se urcau în avion de la bun început. Dar dacă acceptăm că psihicul e cel care paralizează jocul Angliei, e clar că fericirea jucătorilor e esenţială. Iar în momentul asta impresia e că abia aşteaptă să plece din Africa de Sud, nu să rămână cât mai mult.
P.S. Singură explicaţie pe care a găsit-o Capello pentru cele 180 de minute dezamăgitoare de până acum ale englezilor, e că frică le blochează picioarele şi creiere, le blochează jocul cu totul. Poate ar avea ceva de învăţat de la irlandezul Graeme McDowell, care a câştigat aseară US Open-ul la golf. Într-un moment de maximă tensiune, cel mai important al carierei sale, în timp ce se îndrepta spre gaura 18, irlandezul se uită înspre cameră şi spune: „This is fun, isn’t it?”