Autor: Ursano
De câțiva ani prietenul meu cu care merg de regulă la competiții sportive mă bate la cap să mergem la Roland Garros. Eu fusesem în 2015 cu un cuplu de prieteni și cu socrul meu, apoi văzusem Madridul de trei ori și mi-am dat seama ce important e să ai terenuri acoperite, fără grija ploii. Roland Garros nu a avut până în 2020, apoi, în 2024 au acoperit și Lenglen pentru Olimpiadă. Am decis că e momentul să mă reîntorc.
Ne-am strâns 5 pentru experiența de anul acesta, toți trecuți prin minim o vizită la Madrid, dar doar eu mai fusesem la Paris. Experiența mea din a lua bilete pentru Roland Garros nu a fost de folos pentru că anul acesta au schimbat complet modul de distribuire al biletelor (zic ei că din cauza boților), trecând la loterie. Aplici timp de două săptămâni la loterie, apoi, dacă câștigi, te înscrii în ziua desemnată la o coadă virtuală și, când ajungeai in față, fiecare câștigător avea dreptul de a cumpăra maxim 4 bilete. Fiecare câștigător avea garantate 4 bilete, dar nu neapărat cele dorite.
Un pic despre biletele disponibile: la Roland Garros se vând 5 tipuri de bilete. Unul îți dă acces la Phillipe Chatrier/PC (aproximativ 15.000 locuri) la sesiunea de zi (3 meciuri) și la toate terenurile secundare (Court 1-16 și inelul superior de pe Simonne Mathieu/SM), unul îți dă acces la Phillipe Chatrier/PC (aproximativ 15.000 locuri) la sesiunea de seară (1 meci) și la toate terenurile secundare (Court 1-16 și inelul superior de pe Simonne Mathieu/SM) după o anumită oră, unul îți dă acces la Suzanne Lenglen/SL (aproximativ 10.000 locuri, 4 meciuri) și la toate terenurile secundare (Court 1-16 și inelul superior de pe SM), unul la SM (aproximativ 5.000 locuri, 4 meciuri), partea de jos, și la toate terenurile secundare (Court 1-16), în fine, ultimul îți dă acces la toate terenurile secundare (Court 1-16) toată ziua. Primele 4 tipuri de bilete îți asigură loc pe arenele respective, în schimb, pe terenurile 1-16 și la inelul superior al SM se aplică principiul primul venit, primul servit.
Pentru a ne crește șansele, am aplicat de pe aproximativ 35 de conturi (familie, prieteni, colegi) pentru licitație. Am avut 3 aplicații câștigătoare, minimul necesar pentru a cumpăra cele minim 10 bilete dorite (pentru 2 zile fiecare). La coadă însă a fost un coșmar, francezii nu au știut cum să organizeze coada, probabil pentru că era prima dată cu loterie, și se putea așeza la coadă oricine, cu sau fără aplicație câștigătoare. Asta nu însemna că pot lua și bilete, dar coada era artificial încărcată și asta a creat dificultăți.
Noi ne doream să luam bilete la tururile 3-4 (turul 3 e primul cu meciuri între capii de serie), care se joacă de vineri până luni (primul week-end al turneului, acum adică), dar știam dinainte că e cel mai greu pentru că e cea mai bună combinație la un Mare Șlem de număr total de meciuri, calitate a acestora și perioadă de disputare (vin mai mulți localnici). La coadă prima aplicație era aproximativ pe poziția 240.000, ultima în jur de 400.000, foarte jos, așa că am cumpărat până la urmă bilete pentru cele 2 zile ale turului 2, miercuri și joi. Am luat 3 bilete pe SM și 2 pe PC sesiunea de zi miercuri, 3 pe PC sesiunea de zi și 3 pe SL joi (aici am avut un bilet în plus față de ce aveam nevoie din cauză că a trebuit să schimbăm ideea inițială și am decis să păstrăm biletul în plus, era vreo 15 euro/persoană). Costul total a fost de 940 lei/persoană (am decis să împărțim costul total la numărul de persoane indiferent ce bilete lua fiecare). De la bun început ne-am propus să schimbăm conturile pe telefoane (doar cu biletul în aplicația turneului poți intra, nu și cu bilet tipărit) din când în când, ca fiecare să intre pe rând pe toate arenele unde aveam bilete. Oficial nu cred că e permis dar se poate face și e util când ești într-un grup mai mare cu bilete pe arene diferite.
Cazarea: pentru că am anticipat că va fi cerere mare după ce se iau bilete, am rezervat cazări pentru diferite variante de zile de turneu dinainte de ziua de cumpărare. În final am luat un apartament cu 3 camere în Ivry sur Seine, o suburbie a Parisului departe de complex (1 oră cu 2 metrouri) pentru prețul foarte bun și calitatea cazării. Prețul total a fost de 160 euro/persoană pentru 3 nopți.
Avionul din Iași (pentru 3 dintre noi) a fost undeva la 130 de euro/persoană, ceilalți doi au venit din București și nu știu cât au dat. Rezevarea a fost făcută doar după ce am luat biletele, deci cu doar două luni și ceva înainte.
La Paris
Am ajuns cu o zi înainte de prima zi de meciuri, ne-am plimbat ore bune prin Paris, am reușit să văd și eu în sfârșit Notre Dame.
Meciurile încep pe toate terenurile la ora 11, mai puțin PC (unde începe la 12), accesul e permis începând cu ora 10. Noi am ajuns la 9.30-9.40 în ambele zile pentru a avea timp și de analiză locație (prima zi) și de cumpărături de suveniruri pentru familie (a doua zi). Deși pare că este suficient timp oricum pentru acestea, știam de la vizita precedentă ca nu e așa: vertijul de meciuri, aglomerație, distanțele și necesitățile colaterale absorb tot timpul posibil.
Complexul a fost complet refăcut de la precedenta mea vizită. Pe de o parte au apărut cele două acoperișuri, pe de alta a fost refăcut întreg complexul ca și design și partea de servicii auxiliare, plus eliminată fosta arenă Bullring (a treia ca mărime), în fine a fost extins complexul în direcția Jardins des Serres d’Auteuil (o luptă lungă de peste un deceniu a Federației Franceze de Tenis pentru a obține asta) prin crearea arenei SM și a unei zone de servicii auxiliare. Această zonă nouă este, de departe, cea mai frumoasă din complex, cu grădinile păstrate în jur, cu o arenă cu un design perfect integrat în cadrul natural și cu o clădire de protocol, Oranjerie, superbă.
Întreg complexul arată foarte bine acum, aproape totul este o combinație intre 3 culori (culoarea zgurii cărămizie, un verde închis și un crem, cred, nu mă pricep prea mult la culori). Foarte elegant, o surpriză foarte plăcută față de 2015. Probabil doar Wimby arată mai bine acum.
Am văzut multe meciuri, foarte multe, destule dezechilibrate, dar așa e în tururile de început când vedetele joacă cu jucători din zona locurilor 70-200.
De departe cel mai mult m-a impresionat Carlitos Alcaraz, atât prin calitatea jocului, cât și prin spectaculozitate. Alcaraz pare o combinație de joc video între perfecțiunea lui Roger, atleticismul lui Nole și conexiunea cu zgura a lui Rafa.
Sinner mi se pare implacabil, e ca un ciocan care lovește constant și cu putere și nu iartă nimic. Un Nole pe steroizi care lovește mult mai tare decât sârbul.
Mi-au mai plăcut Bublik (imprevizibil ca întotdeauna, remontada de la 0-2 cu de Minaur), Tiafoe, Iga, Musetti. Singura vedetă pe care nu am prins-o și pe care voiam să o văd a fost Sabalenka (juca pe SL în prima zi și nu aveam bilet acolo). Au mai fost și unele vedete pe care am ales să nu le văd din diverse motive: Nole, Gauff, Pegula. Am văzut cele două românce din turul 2 la simplu, Ruse și Cristian (pe care le-am văzut și în duel direct la Iași), ambele au alternat jocul bun cu momente de slăbiciune, dar au calitate decentă. Cred ca pragul lui Jaq e mai sus decât e acum, cred că poate ajunge top 30. Ruse știu că are niște probleme medicale recurente, probabil de aici și variația foarte mare în joc de-a lungul unui meci.
Am stat vreo 12 ore în prima zi și vreo 10 în a doua, când am plecat înainte să se termine ultimele meciuri (eram obosit și nu mai era niciun meci pe care să îmi doresc mult să îl văd).
Costurile în interior nu sunt exorbitante, cu excepția alcoolului. O bere de 500 ml este 12 euro, destul de prohibitiv. Mâncarea este însă accesibilă, mă rog, pe cât de accesibilă poate fi la un eveniment sportiv de top. Eu nu am cheltuit mai mult de 35 de euro pe zi pe mâncare și apă (am avut de curând niște analize proaste și nu mai pun gura pe alcool, pe lângă regim). Din loc în loc se găsesc și robinete cu apă potabilă, să reumpli sticla, dar nu le-am identificat de la început, în prima zi am luat de 3 ori apă (3,5 euro/sticla de 500 ml) până să îmi dau seama.
O notă de subsol: am găsit o hibă în sistemul lor de acces pe fiecare arenă în parte, dacă va merge cineva vreodată, să mă contacteze direct să îi explic.
Epilog
Experiența e foarte placută, cred că și mai placută pentru cine merge prima dată la Roland Garros sau, și mai bine, la un turneu de tenis. E destul de obositor, mai ales dacă prinzi aglomerație peste medie (cum a fost joi când era zi liberă în Franța – sărbătoare religioasă). Rămân la părerea că ideal e să mergi două zile consecutive să prinzi tot tabloul. Ce tur alegi depinde de bani, de norocul la coadă și de preferințe (cantitate vs calitate meciuri). Dacă mergi în grup mi se pare și mai bine, ai mereu pe cineva aproape (pentru că e inevitabil să te separi în funcție de gusturi).