Să zicem că tocmai ați ajuns în Spania și candva tot o să vă săturați de…stați așa că asta e o țara prea mare si prea diversă să meargă chestia aceasta atât de generală. Reluăm cu Galicia. Deci după ce vă săturați de plaje frumoase, fructe de mare gătite delicios, observarea asemanării dintre limba galiciană si portugheză, queimada (bautura la care i se dă foc), vremea mai ploioasă și mai rece decât în restul Spaniei vă duceți la un meci de primă ligă. La ce vă puteți aștepta?
Greu cu parcarea. Vigo e un oraș cu multe blocuri si aglomeratie mare pe o suprafață mică – cel puțin așa mi s-a părut mie. Eram intr-o excursie cu mașina și a fost greu de parcat. In apropierea stadionului nu sunt parcări și n-ai nici o șansa să gasești locuri între blocurile de 10 etaje din apropiere (care au foarte puține locuri de parcare). Norocul meu e că am fost cu soția si am lasat-o să vâneze un loc de parcare la un supermarket aflat la 12 minute pe jos de stadion. A gasit cu greu că și acolo parcau cei la blocurile din apropiere – așa parea fiindca noi am plecat de acolo la o oră dupa ce spermarketul se închisese și tot era plin de mașini.
Stadion în construcție. La Balaidos se practică reconstrucția pe bucăți. Acum erau la o peluză. A început acum vreo 7 ani si se glumește că va mai dura încă atâta.
Ce se vedea în locul unei peluze era și mai dezolant. Observați si o parte din blocurile pe care le-am amintit mai sus.
Nivelul de joc. E un meci în La Liga, totuși, deși se înfruntă echipele de pe locurile 11 și 13 la debutul meciului. Adică se fac preluări frumoase și elegante, mingea se lipește de picior, pasele scurte sunt precise. M-a mirat totuși angajamentul, dar l-am pus pe seama faptului că sunt echipe din partea de jos a clasamentului și trebuie să compemseze cumva anumite lipsuri care le-au dus acolo. Mai sunt și câțiva jucatori care cară apă sau taie lemne, dar sunt de import, în general. Nu am vazut pe nimeni care sa fie evident că va face saltul la o echipă mai mare. Poate doar Carlos Soler, dar care nu a prins o zi prea bună. Dar au fost destui cu tehnica foarte bună spre excelentă pe care să îți facă plăcere sa îi revezi oricând. Voi mai reveni la Vigo când voi locui în Portugalia, dar trebuie să rezolv anticipat cu parcarea.
Jucători trecuți prin PL. Au fost destui jucători care au trecut prin PL. Dar nici unul dintre ei nu a reușit să se impună. Cea ce nu înseamnă că nu au devenit buni jucători de La Liga, cu multe meciuri la activ. Pur și simplu nu s-au potrivit cu PL sau au nimerit antrenori și echipe care nu i-au integrat. Să fac o scurtă enumerare: Denis Suarez ( 4 meciuri, un sezon, Arsenal), Helder Costa (23 meciuri, 2 sezoane, Leeds, dar el a jucat mai mult in Championship), Iago Aspas (14 meciuri, un sezon, Liverpool), Gabriel Paulista (46 de meciuri,3 sezoane, Arsenal – accidentat acum).
Gabriel Tamaș. In pauza meciului îmi zic ia să verific daca vreodata a jucat la Celta vreun jucător român, că nu-mi aminteam. Descopăr că singurul care a trecut pe aici e Tamaș (“Temporadas: 2006/2007 Partidos: 29 en Liga, 2 en Copa del Rey, 8 en copa de la UEFA”) si l-a enervat destul pe un ziarist local (José María Sendra) ca în 2020 să il treacă la categoria “Los 15 jugadores «fail» de la historia moderna del RC Celta” și să îl catalogheze ca “El peor jugador de Europa”. Mult, mult prea aspru, zic eu, pentru un fotbalist care a scos tot ce a putut din el, tinând seama de “boala”/boala pe care a dus-o cu el în întreaga carieră. Iată și un citat care sună bine în spaniolă și ilustrează mai mult cât a suferit autorul articolului la greșelile lui Gabi decat despre isprăvile jucătorul român.
La incidencia de Tamas en aquel descenso fue tremenda, cada partido había una acción temeraria o una falta de concentración del rumano que costaba un gol. Sus errores que se producían lógicamente en zona de peligro lastraban al conjunto celeste y solían pagarse con la pena capital del fútbol. No hay peor inútil que el que no conoce sus limitaciones, Gabriel salía fuerte y decidido a la anticipación y casi siempre se quedaba con el molde, abandonaba marcas por falta de tensión, o confiaba demasiado en su calidad creyéndose una especie de Beckenbauer de los Cárpatos.
Lumini de Crăciun. Ajunși cu câteva ore mai devreme în Vigo, găsim cu greu o parcare subterană în centrul orașului, ieșim la suprafață în centrul orașului și nimerim intr-o mulțime de oameni. Până să ne dumirim se aude o rumoare colectivă care ne reamintește dureros de vremurile dinainte de pandemie și de farmecul mulțimii pe care acum o evităm intenționat. Era festivitatea de aprindere a bradului de Crăciun, tradițional programată în seara de 5 decembrie (ajunul de Sf Nicolae). Vigo e renumit local pentru luminile festive de pe un deptunghi de cam 3X6 străzi din centru.
Ne-am plimbat, evitanđ cât se putea sa ne apropiem la mai mult de 1.5 de alții, uimiți de faptul că 99% din oameni purtau disciplinați mască in aer liber fără ca cineva să verifice aplicarea acestui gest (n-am văzut urma de oameni de ordine sau polițiști). Locul era fermecat, ne-am bucurat că nu am văzut brazi tăiați și reacția copiilor la vederea scheletelor metalice imense frumos luminate merita tot riscul (mic in opinia noastră intr-o țară cu 80% rată de vaccinare si disciplină foarte mare la măști).