Să recapitulăm: duminică dimineaţă, The Sunday Mirror a dezvăluit faptul că Wayne Rooney vrea să plece de la Manchester United. În mod normal ar fi fost doar un zvon, unul din sutele colportate de tabloidele britanice duminica. Nu şi de data asta. Până seara, toate ziarele serioase din Insulă anunţau că Rooney refuză să semneze prelungirea contractului care expiră în vara lui 2012.
Marţi, într-o mişcare iscusită de PR, Sir Alex Ferguson s-a erijat subtil în parte vătămată:
„I was dumbfounded, I couldn’t understand it at all because only months before he’d said he was at the biggest club in the world and he wanted to stay for life. We just don’t know what’s changed the boy’s mind. David was shocked, I was shocked.”
În mod normal, Fergie e un manipulator foarte abil, dar de data asta tonul şi privirea din acel interviu nu erau ale unui om care încearcă să păcălească, să dea o altă întorsătură evenimentelor. Dezamăgirea şi consternarea erau autentice.
Mingea era acum în terenul lui Rooney. Pus în lumina unui trădător ipocrit, egoist, prost sfătuit şi lacom, el avea nevoie de o explicaţie plauzibilă pentru comportamentul din ultimele luni. Şi a găsit-o, oarecum.
Dacă interviul lui Fergie, transformase toată povestea într-o luptă între Manchester United şi Wayne Rooney, declaraţia de presă a jucătorului i-a inclus şi pe Glazeri în ecuaţie. Într-o declaraţie redactată elocvent de impresarul Paul Stretford cel mai probabil, Rooney susţine că:
„During those meetings in August I asked for assurances about the continued ability of the club to attract the top players in the world.
Sugerând că nu a primit aceste asigurări, Rooney atinge punctul sensibil al lui United: lipsa fondurilor pentru transferuri, indusă de inconştienţa cu care Glazerii au îndatorat clubul.
Actuala Manchester United e vădit inferioară celei de acum trei sezoane spre exemplu, o echipă cu cea mai bună pereche de fundaşi centrali din lume, un mijloc solid, şi trei dintre cei mai apreciați atacanţi din lume.
De atunci, Ronaldo şi Tevez au plecat dar n-au fost înlocuiţi corespunzător, Scholes şi Giggsy au îmbătrânit dar nu vine nimeni din urmă iar Rio Ferdinand mai joacă fotbal în măsura în care îi permite coloana.
Sir Alex Ferguson insistă pe faptul că are fonduri la dispoziţie dar nu vede valoare pe piaţa de transferuri. Asta în timp ce van der Vaart a costat £8m, Ozil £12m, iar Fergie a plătit £7m pe un portughez care de când a venit a prins 15 minute la echipa mare.
Iată părerea lui David Meek, un reporter din Manchester care se ocupă de United de 52 de ani:
„Am văzut, la vremea mea, câteva plecări spectaculoase, cum ar fi cea a lui Beckham sau Jaap Stam, dar niciodată n-am văzut una asemănătoare cu cea a lui Rooeny. N-am fost martor niciodată la o despărţire atât de brutală. Felul în care a abordat situaţia pare complet ignorant.”
După ce a aflat că Rooney vrea să plece cu orice preţ, Fergie l-a rugat un singur lucru: nu vreau să aud prostii din partea ta, respectă clubul. Aici e toată problema, la asta se referă David Meek prin felul ignorant în care Rooney a abordat situaţia.
Informaţiile de duminică, de la care a plecat toată nebunia, n-ar fi ajuns niciodată în presă, fără să fie furnizate de anturajul lui Rooney. Până la urmă, problemele datează din 14 august şi timp de mai bine de două luni nu s-a ştiu nimic. De ce să produci scandalul ăsta când ştii că mai devreme de ianuarie nu poţi să pleci? De ce să-ţi contrazici antrenorul in public în privinţa accidentării la gleznă? De ce să afle toată presa că relaţia dintre voi s-a deteriorat grav?
De asta e foarte greu să-l crezi pe Rooney, pentru că ar fi putut să evite toată tevatura de acum, dar e evident că el a provocat-o. În ianuarie Rooney părea foarte încântat de clubul pentru care joacă:
„With United’s history behind them, the titles they’ve won over the last 20 years, you can’t get that after just one season. United are still by far the top club in the world.”
Ce s-a schimbat din ianuarie până in august?
Ce a făcut Rooney în ultimele zile e exact opusul a ce l-a rugat Fergie. El şi-a jignit colegii, spunând clar că pentru el nu contează decât trofeele, şi implicit că pleacă pentru nu se vede câştigând prea multe cu actuala echipă. Evra a pus punctul pe i azi dimineaţă: „Daca n-ai încredere în colegii tăi, n-ai ce să cauţi în echipa”.
O să mă întrebaţi ce vrea Rooney până la urmă? Bani, bani şi iarăşi bani. Nici un om teafăr la cap nu se ceartă cu şeful fără să aibă o ofertă din altă parte.
Rooney ia acum £90 de mii pe săptămână. United i-a oferit, dacă e să-l credem pe Ferguson, un contract „hard to better elsewhere”. Greu, dar nu imposibil. United i-a pus pe masă probabil undeva în jur de £150-£160 de mii, dar aş bănui că are o primisiune care merge până la £250 de mii chiar, de la Manchester City, un club la care abilitatea de a atrage jucători de top e subînţeleasă.
Problema mutatului la City, e că, după cum observă şi Martin Samuel, Rooney n-ar mai avea viaţă în oraşul ăla:
„To exist almost under house arrest in Manchester, unable to park the car without returning to find the paintwork damaged, would be a souldestroying way to live.”