A fost un meci prost, mărturie a deteriorării din ultimii ani a campionatului englez. Dârzenia e tot acolo, fără îndoială, dar gleznele sunt din ce în ce mai pătrate. S-a dus de mult vremea când Arsenal avea un vârf capabil să facă asta. Sid Lowe a încins Twitterul, întrebând câţi dintre titularii de aseară ar fi titulari într-o echipă Barça/Real. Poate Evra, şi cam atât.
Deşi regulile s-au schimbat de ani buni, nivelul de ignoranţă în privinţa henţurilor e uimitor. Aseară, în studioul de după meci, discutând henţul lui Clichy au fost invocate vechile argumente: că Nani ar fi scăpat spre poartă, că francezul şi-a creat avantaj etc. Oameni buni, regulile sunt clare:
Handling the ball involves a deliberate act of a player making contact with the ball with his hand or arm.
Dacă nu există intenţie nu e infracţiune, oricât de clar ar fi henţul. La recomandările făcute arbitrilor pentru a identifica dacă a existat sau nu intenţie, primele două argumente sunt: dacă mingea se duce către mână sau mâna către minge şi distanţa de la care vine mingea. Ei, Clichy avea mâna fixată în pământ, iar minge îl loveşte de la mai puţin de un metru. A fost orice numai penalty nu.
Rafael are toate şansele să devină cel mai bun fundaş dreapta din lume în câţiva ani. După ce l-a avut în buzunar pe Bale în meciul direct, l-a anulat ieri pe Arshavin şi ocazional pe Nasri când a schimbat partea.
La 1-0, cu 5 minute înainte de final, „tunarii” se plimbau pe teren cu vâna unor poştaşi pe final de tură. Aceiaşi umeri plecaţi pe care i-am mai văzut de câteva ori sezonul asta. Nu e greu de imaginat că inversând rolurile, United ar fi aruncat chiuveta înspre adversari, vorba englezului. E o moleşeală psihică din care Arsenal trebuie să iasă dacă are de gând să mai câştige ceva.
De la începutul lui 2009, Arsenal a jucat 11 meciuri cu Chelsea şi Man United, pierzând 10 şi remizand unul, în care United avea nevoie doar de egal pentru a-şi asigură titlul. Golaveraj 23-5. Can’t win anything with kids, anyone?