Pff,ce coşmar! Am visat azi-noapte că Anglia a luat-o razna, cheltuind peste £130m doar ieri, cam de 6 ori mai mult decât toată iarnă trecută. Ah, chiar s-a întâmplat? Blimey, atunci să le luăm pe rând.
Abramovic. Pentru prima dată din 2006 încoace, rusul a spart puşculiţa, Chelsea plătind £76.5m pentru Fernand Torres şi David Luiz. „Albaștrii” anulează practic toate progresele pe care le-au făcut în vară de a reduce cheltuielile, renunţând la Deco, Ballack sau Carvalho. Judecând după gaura de 70m anunţată ieri, le va fi imposibil să se alinieze la regulile fair-play-ului financiar.
Spuneam recent despre brazilian că e un apărător central înalt, puternic dar rapid, citeşte excelent jocul şi nu se fereşte de alunecări. Păi bine, nene, la fel e şi Gary Cahill şi nu costă cât o tranşă FMI. Ce-l distinge pe Luiz e tehnica impecabilă, el urcând des spre zona de mijloc cu mingea la picior, jucând perfect partitura unui libero modern. Se prea poate să fie cel mai inspirat transfer făcut ieri!
Torres. Aţi văzut probabil imaginile cu câţiva troglodiţi dând foc tricourilor cu Torres, cerşindu-şi cele 15 minute de glorie în faţa camerelor Sky Sports. Ok, fanaticii sunt pătimaşi peste măsură, iraţionali, nestatornici, dar asta ştiam deja. Nu înseamnă că nu putem să privim faptele limpede.
Torres a venit în 2007 la un club care jucase două din ultimele trei finale de Liga Campionilor, un club cimentat în „big four” şi cu o situaţie financiară stabilă. În timp ce Torres a devenit campion european şi mondial, Liverpool a ajuns pe 7 în campionat şi ratează pentru al doilea an consecutiv Liga Campionilor. În ultimul an au schimbat 3 antrenori şi 2 seturi de patroni. Vasăzică, Torres e detestat pentru că a făcut alegerea logică, pe care orice om teafăr la cap ar fi făcut-o, de a pleca pe bani mai mulţi la o compania mai bună. Iudaaaa!
Oricum, £50m erau de nerefuzat pentru Liverpool, în condiţiile în care din noiembrie 2009 încoace spaniolul a pierdut o viteză, dacă nu chiar două. Chelsea pare să creadă că le va recupera, cu sprijinul unui vestiar mai aşezat şi mai talentat.
Ştiind că Torres e deja la Londra şi discută ultimele detalii cu Chelsea, Newcastle a muls-o de toţi banii pe Liverpool, care a ajuns să plătească mai bine de £1m pentru fiecare gol marcat de Andy Carroll în carieră. £35m pentru un atacant care a prins o jumătate de sezon decentă şi care are o selecţie la naţională! £35m pentru un atacant care sezonul trecut a marcat mai puţine goluri în Championship decât Peter Whittingham, Nicky Maynard, Gary Hooper, Michael Chopra şi Charlie Adam. £35m pentru un atacant care în 2009 costa £1m, dar nu l-a luat nimeni. E obscen, obscen ca un Bentley placat cu aur.
Carroll e privit ca un jucător cu potenţial, care nu e încă tot ce ar putea fi. E puternic, agresiv, mobil, are joc de cap şi loveşte mingea cu ambele picioare. A proper British number 9, cum s-ar spune. După mine însă, chiar dacă ar fi că Andy Carroll să-şi împlinească tot acest potenţial de care auzim, ar fi nerezonabil ca el să coste mai mult decât David Villa, spre exemplu, care în 5 sezoane la un club că Valencia a păstrat o medie de 0.7 goluri pe meci şi a fost decisiv pentru Spania în vara.
Potenţialul pozitiv din teren e contrabalansat de cel negativ din afara lui. La doar 22 de ani, Carroll are un cazier care-l face Mutu să pară uşă de biserică. A spart pahare de capul oamenilor prin cluburi, i-a rupt maxilarul unui coechipier anul trecut, a fost arestat de câteva ori, şi are un proces pe rol, fiind acuzat că şi-a bătut o fostă prietenă. Până una alta e accidentat, după ce a căzut de pe un scaun la 5 dimineaţa într-un cazino, de la prea multe Jagerbombs. Acum imaginați-vă cam ce efect ar putea avea asupra băiatului asta cvintuplarea salariului, și aveți măsura riscului asumat de Liverpool.
Carroll va face pereche în atac cu Luis Suarez, alunecosul uruguayan care a ajuns pe Anfield pentru £23m. Randamentul sau din Olanda, 35 de goluri în 33 de meciuri sezonul trecut, ar trebui să fie elocvent. Dar exact acum trei ani, în ultima zi a mercato-ului de iarnă, Middlesbrough plătea £13m pentru Afonso Alves, starul lui Heerenven care acum joacă în Qatar. Parafrazându-l pe Mourinho, jucătorii veniţi din Eredivisie sunt că pepenii, nu ştii dacă îşi fac banii sau nu, până nu-i încerci.
Dacă Man City ajung să fie consideraţi chibzuiţi, atunci ştii că a fost un mercato zărghit. Să tragem linie: cine a câştigat, cine a pierdut? Chelsea s-a întărit, fără îndoială, dar modelul de business de acolo e profund nesănătos si nu va putea fi păstrat dincolo de vara viitoare. Liverpool a aruncat cu bani, dar măcar erau banii lor. Spurs a urmărit vreo 83 de atacanţi spanioli, dar până la urmă a ajuns tot la Charlie Adam, pe care Blackpool l-ar fi lăsat şi cu £7m dar deja se făcuse ora 11. Dacă e un lucru de care Spurs au nevoie mai mult decât un atacant, e un director sportiv. După plecarea lui Comolli, Arry şi Levy au avut noroc cu van der Vaart, dar cam atât.
Cel mai bine din iarna asta cred că au ieşit cei care au stat pe margine, care n-au intrat în hora extravaganței – Man United şi Arsenal. „There’s no value in the transfer market” spunea Sir Alex Ferguson, şi a fost nevoie de o zi ca cea de ieri ca să înţelegem câtă dreptate a avut.