Lumea fotbalului românesc n-are prea multe nuanțe de gri. De-acum se cam știe cine-i bandit și cine-i histrion. Nu e cazul însă și cu Pițurcă. Posac și sictirit în aparițiile publice, Pițurcă face figura unui gambler care s-a învățat să nu de prea multe din casă. Și îi iese. După mai bine de zece ani de când a preluat prima dată naționala, tot nu-mi dau seama dacă e un profesionist sau un șarlatan.
[cleeng_content id=”190093089″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]Primul lucru care sare-n ochi în CV-ul lui Pițurcă e că a stat mai mulți ani la echipa națională decât la echipele de club. Or, postul de selecționer nu dă întotdeauna măsura priceperii unui antrenor. Domenech și van Marwijk aproape au luat Mondialul, dar nimeni nu s-a grăbit să-i oferteze după ce au plecat de la naționalele lor.
E greu de spus cum s-ar descurca Pițurcă la o echipă de club, ținând cont că n-a mai antrenat una* de pe vremea când Claudiu Răducanu era golgeterul Diviziei A. Însă, dacă e un lucru la care Pițurcă se pricepe, e să califice o echipă la un turneu final.
A făcut-o în ’98, singura dată când ne-am calificat la un European de tineret. A făcut-o în 2000, când jucătorii alegeau antrenorul și nu invers. Și a făcut-o iarăși în 2008, cu o generație despre care se spunea că s-a ratat.
Nu numai că ne-a calificat, dar așezând mereu opt oameni în spatele mingii, Pițurcă a frustrat atât Franța cât și Italia. Dintr-o dată, omul care făcuse atât de mult cu atât de puțin părea un geniu. Și apoi, în 90 de minute chinuitoare cu Olanda, Pițurcă a fost found out. Învățase atât de bine să joace la egal, încât a uitat să bată. Când olandezii ne-au deschis ușa, noi n-am știut pe unde să intrăm.
Câteva luni mai târziu am pierdut și cu Lituania, și-am zis că mai jos de atât n-avem cum să cădem. Am mai ratat o calificare cu Răzvan la cârmă, am căzut 30 de locuri în clasamentul FIFA și ni s-a făcut dor de vremurile când eram nemulțumiți că n-am ieșit din grupe.
Așa că ne-am întors la Pițurcă, la Cociș în locul lui Sânmărtean, la meciuri câștigate urât dar măcar câștigate. Nu știu dacă avem vreun drept să ne așteptăm la mai mult când n-avem nici un titular în primele campionate din Europa**. Tot ce știu e că patru Mondiale văzute la televizor sunt prea multe.
* mai mult de câteva săptămâni în orice caz
** Radu Ștefan și Săpunaru s-au auto-exclus. Poate Mutu dar depinde cât de generos ești cu Ligue 1.[/cleeng_content]
Sursa foto: www.evz.ro
as face si o mentiune la votul cu „da”: cred ca e mai bine un antrenor roman capabil sa faca treaba (si piturca a reusit mai mult decat oricine altcineva in ultimii 15 ani la nationale) decat un strain de dragul de a aduce un strain (pentru ca nu cred ca ne permitem unul cu adevarat valoros). dintre romani, i-as prefera pe lucescu sau pe boloni, dar, cum acestia nu sunt disponibili (din diferite motive), piturca pare varianta cea mai buna. strict in acest moment.
Corect, uitasem de el.
Directia in care se indreapta nationala era previzibila. Daca pana acum ceva ani fotbalistii buni din campionat ajungeau la cluburile din Bucuresti ca sa se lanseze in afara, chiar daca jucau la o echipa mediocra (dar macar jucau titulari), acum zenitul este o echipa din Bucuresti, apoi viata de noapte etc etc.
Ce mai scapa prin afara se intoarce in 6 luni cu coada intre picioare (daca pleaca spre vest). Daca pleaca spre est -> anonimat. (vezi Radoi).
Mi se pare ciudat ca un club sa dea niste milioane de euro pe un fotbalist care totusi a jucat ceva la noi in campionat si in cupe europene si apoi sa-l trimita inapoi sau sa vrea cu orice chip sa scape de el. Cred ca la mijloc e o problema de atitudine si caracter.
Pana n-o sa se schimbe lucrurile astea, poate sa vina orice antrenor ca nu are cum sa faca treaba. N-ai cu cine…
piturca e antrenorul potrivit pentru nationala romaniei pentru ca e facut din acelasi aluat ca cei cu care trebuie sa lucreze: meschin, pervers, doar cu propriul interes in fata ochilor. daca aducem un strain il haleste “familia fotbalului romanesc” intr-o luna. inchipuie-ti cum iese becali sau dragomir la televizor dupa o infrangere: “mai lasati-ma, ba, si cu capello asta al vostru. ce mare antrenor e si hiddink asta? pai daca baga 13 titulari de la steaua cum i-am zis io ii bateam cu 5-0 pe turci…” ar face saracul om cate o vizita pe la buda sa vomite in fiecare zi. l-ar trimite medicul acasa dupa o luna si i-ar lua un an sa-si revina
Ce ma ingrijoreaza pe mine e ca Piturca ne-a calificat avand “materie prima” mult mai buna, si in 2000 si chiar si in 2008 cand Lobont, Chivu, Mutu erau la maturitate si aveau ceva de demonstrat.
Acum ca sa ne calificam avem nevoie de o echipa care sa fie mai mult decat suma partilor.
Interesant subiectul asta cu Pitzi, da’ tre sa recunosc ca pe mine m-ar fi interesat altceva despre nationala. Ca sa fiu mai clar, eu sunt curios cati dintre voi asteptati cu nerabdare sa vedeti un meci al nationalei si cat de tare va bucurati/enervati la un meci.
Eu personal sunt total deconectat de chestiune, maine ma duc la meci, am deja biletul, ma gandesc, cu toata sinceritatea ca o sa-mi fie lene oleaca sa trec pana in partea asiatica unde e stadionul lui Fener. Mult mai tare ma atrage faptul ca o sa vad tribuna turceasca decat marea echipa a lui Piturca. Si sunt curios daca sunt singurul care simte asa. Daca juca Rapiduletul, pe care nu l-am vazut de un an si vreo 2 saptamani, cred ca eram in stare sa trec Bosforul inot, de unde rezulta ca nu are legatura cu cat de penibil joci…
Si acuma ceva despre Pitzi “The Devil” Satana.
Intunericimea sa e exact antrenorul normal la nationala. Nu stie prea multe, da’ are idei bine intiparite din care nu-l scoti nici daca-i naturalizezi pe Messi si van Persie. El o sa joace cu 8 in aparare si astia doi singuri in atac, sa “rezolve” meciul. Ca asta e treaba, nu jucam, “rezolvam” meciuri. Pana la urma, ce te poti astepta de la nationala Romaniei?! Sa aibe un antrenor inventiv si la curent cu ce se joaca prin lume?! Pe bune acuma… e ca in orice alt domeniu, noi stim, restu-s niste fraieri imbuibati care au avut bulan si s-au nascut prin Olanda sau Italia. Si de asta ei stiu si pot, ca acolo aerul e mai misto, espresso curge la robinet si jucatorii dribleaza.
Zicea Ursano de Boloni (nu ma mai bag la Lucescu, ca-i batran). Pai Boloni juca ceva cand a venit, dar deh, omul pe de o parte era constient ca n-are cu cine sa-si piarda timpul si pe de alta parte banii erau ceva mai importanti pentru el decat calitatea de bun roman. Cine-l poate condamna?!
Pitzi e antrenorul atata stiu, atata fac. Da’ cam asa era si Iordanescu. Si Angelo Niculescu, Halagian. Pai de unde sa vina antrenori, ce, am avut vreodata scoala pentru asa ceva?! Ca daca de bine de rau la capitolul jucatori mai gasesti cativa care au de unde sa invete cum sa dea o pasa, incercati sa cititi capodoperele sefului scolii de antrenori de la noi: “profesorul” Mircea Radulescu, AKA Riciu! Daca e in limba romana eu dau o bere.
Nu ma luati cu victoriile lui Pisti Covaci, ca asa, in toate domeniile gasim 1-2 oameni care prin talent si daruire personala au ajuns mari. Da’ asta nu inseamna ca ramane o scoala in urma lor.
Hai caprioriii!!! 😀
Subscriu la ce ai spus. Nici pe mine nu ma mai atrage nationala, desi probabil are o mai mare importanta faptul ca nu mai jucam nimic dinainte de calificarea din 2008. Apoi, eu nu cred in calificare. Pur si simplu nu am asteptari, orice reusita e un bonus.
Acum, daca o sa ma nimeresc sa imi aduc aminte de meci probabil ma uit, dar dupa mult timp nu-mi pasa de calendarul meciurilor internationale oficiale ale Romaniei.
Pe de alta parte avem experienta cu Razvan Lucescu, inventiv si la curent, look the part be the part, si am ajuns pe 57 in lume.
E drept ca n-am avut scoala dar nu prea multe tari aveau pe vremea lui Halagian. Pai discursul lui Bob Paisley inaintea meciului era de cele mai multe ori : “Same team, same subs”. Acum, daca ai ramas in urma, se cam vede.
eu inca rezonez cu nationala, desi in mod cert nu la nivelul de acum cativa ani, si la ani-distanta de cum era in anii ’90. am fost la meciul cu franta anul trecut, ma duc acum cu olanda, am fost la constanta cu olanda in 2007, am fost chiar si la meciul cu albania de la piatra. sincer, m-am consumat un pic, poate luat si de atmosfera. pe de alta parte, e adevarat ca sunt cativa ani buni de cand nu am mai vazut un amical al nationalei cap-coada, nici macar in acele putine ocazii cand am jucat cu echipe de valoare.
cred ca m-am instrainat un pic de nationala, dar e o iubire care nu e de tot uitata. si, cine stie, poate astept sa ma reindragostesc intr-o buna zi. pana atunci, ne dam tarcoale.
Raspunsul scurt: nicio emotie.
Raspunsul lung: Acum ceva ani cred ca ma uitam la toate meciurile nationalei si ma ofticam daca nu se transmitea vreunul. Acum pur si simplu chiar uit cateodata cand e meci. O sa merg la cel cu Olanda, dar mai mult pentru ca imi place stadionul si o sa ma reintalnes cu vechi prieteni din liceu. Atat. In rest mi s-ar parea bani dati aiurea “familiei fotbalului romanesc”, cum bine zicea ama_ mai sus.
Cam acelasi lucru pot sa spun si despre echipele romanesti, unde de abia asteptam meciurile din uefa sau CL pana acum 4-5 ani.
Eu nu mai rezonez de mult cu nationala asta. Si nici nu pot sa tin cu ea doar pentru ca e “nationala romaniei”. Sincer, cred ca daca maine ar juca romania cu anglia as tine cu anglia.
Ok, am inteles ca nu mai sunt fotbalisti valorosi. Inteleg si ca nu e vina astora care sunt ca sunt asa de slabi (sistem de juniori inexistent, competitie interna viciata etc), da’ da-mi totusi ceva care sa atraga, provoaca-mi o emotie. Daca nu putem sa fim nationala cea mai buna, hai sa fim nationala cea mai vesela sau nationala cea mai zbanghie. Nu stiu, sa fim nationala cu cel mai fistichiu echipament sau nationala care se bucura cel mai original dupa ce da gol. Daca tot dam 5 goluri intr-o campanie de calificare, macar sa fie niste momente exotice 🙂
Exagerez rau, da’ ce vreau sa zic e ca, dupa ce ca suntem slabi, mai jucam si un fotbal meschin, mai suntem si cu nasul pe sus pe la conferintele de presa, mai facem si campanii de sustinere a nationalei goale de orice emotie, mai platim si de 2x valoarea unui stadion nou pe care n-ai voie sa-l vizitezi intr-o duminica de vara (eram cu niste prieteni care nu stau in bucuresti si vroiau sa vada stadionul nou; era sa ma ia la suturi un paznic de la arena nationala)… Da-mi, ba, si mie un motiv sa tin cu tine nu doar asa ca ne-am nascut amandoi intr-o proximitate geografica aproximativa
Rant over 🙂
Pe mine ma enerveaza cumplit Piturca, dar tot ma uit la meciurile nationalei. Cel ma penibil meci a fost ala cu Olanda – prefer sa luam 5-6 incercand ceva decat sa refuzam jocul. Tare sper sa nu pierdem amandoua meciurile astea ca la primavara am in plan sa merg la meciurile din deplasare cu Ungaria si Olanda. N-am mai vazut nationala pe viu de la victoria cu 2-0 In Ungaria cand Hagi era antrenor.
Fiindca atinge un punct esential in topicul asta, Imi permit sa citez din T.R.U. desi mi-am impus sa nu-l mai frecventez dupa penibilele-i derapaje politice: ” Naţionala? Oriunde, o echipă în pierdere de teren. Epoca romantică a fotbalului patriotic pare să se fi încheiat. (…) sacralitatea naţionalei s-a stins. Mai bine de 20 de ani de globalizare a
pieţei de jucători au făcut din echipele de club instituţii fără rival.
Naţionalele şi-au pierdut sensul într-o lume care a învăţat să se
identifice cu brand-uri comericale şi afilieri locale, de trib şi clan.” (http://blogsport.gsp.ro/opinii/2012/10/04/nationala-arendasilor-keops/) Si mai spune el ca in ce priveste “tricolorii”, distantarea publicului de ei e accentuata si din cauza valorii scazute a jucatorilor (sau a miserupsmului). Asa ca, in ce ma priveste, daca n-as citi accidental prin ziare, n-as sti cand are meci Romania (trec peste faptul ca o mana de ajutor imi da si UEFA abramburind mereu zilele de meci: sambata, vineri, marti…!). Pur si simplu nu ma mai intereseaza. Prefer sa aflu rezultatul final decat sa aloc doua ore unei partide de pe urma careia nu raman cu nimic. Nici macar cu nervi.
P.S.: Ultimul meci al Romaniei la care am fost pe stadion a fost ala pe nisip, cu Danemarca.
Bine spus,
Cred ca ceea ce lipseste de fapt este sentimentul ca oamenii aia joaca (si) pentru noi. Probabil capacul a fost pus de meciul cu Olanda de la Euro 2008, ultimul despre care tin minte ca m-a interesat.
Atmosfera din jurul nationalei este de rahat, si aici are “meritul” ei si presa sportiva, pe langa suspectii obisnuiti (FRF-ul) si valoarea tot mai scazuta a jucatorilor. Si cum bine zicea ama_, nici nu ne vedem lungul nasului si nu intelegem ca 2008 a fost exceptia, si ca regula este ca trebuie sa ne batem pentru locurile 3-4 si sa luam masuri pentru generatiile viitoare.
Criticati-l pe Hagi daca vreti, dar la el se simtea ca dadea totul pe teren, cel putin la nationala ca la club nu am avut ocazia sa il urmaresc. Si erau destui altii in jurul lui care faceau la fel.
Ma gandeam si eu la Razvan in timp ce scriam. Nu stiu ce sa zic despre el, prima descalecare la Rapid a fost frumoasa, jucam fotbal bun. I-a batut pe Hamburg cu mijlocasii centrali Nicolae Grigore si Romeo Stancu!! Apropos, oare ce mai face Romeo Stancu…
Dupa aia la nationala nu numai ca a jucat slab, dar parca nici n-am inteles ce-a vrut de la echipa aia. N-a construit un stil, n-am vazut coerenta. Pe urma al doilea descalecat… dezastru. Un fotbal mic, la ciupeala. Nu prea stiu ce sa zic despre el.
Van Marwijk totusi are ceva pedigree si la nivel de club, a luat o Cupa UEFA cu Fejenoord in 2002.Tin minte ca la acea finala cu Dortmund, pe extrema stinga a jucat timp de o ora foarte bine un tinar numit Van Persie.N-a durat mult si a trecut Canalul ajungind pe Highbury.