Deja calificată de pe primul loc, Manchester United i-a lăsat acasă pe Rooney, Rio Ferdinand, Evra, Scholes sau Giggs pentru deplasarea la Istanbul. Turcii, ospitalieri cum îi știm, i-au primit cum numai ei știu. De dragul vremurilor bune, probabil.
În 1993 Man United venea la Istanbul pentru returul unei duble eliminatorii în Liga Campionilor. Avea să fie cea mai dificilă și înspăimântătoare experiență din mandatul lui Sir Alex Ferguson. Rob Smyth povestește ce s-a întâmplat atunci:
On the day of the match, the majority of fans arrived eight or nine hours before the game. When United went out to look around a couple of hours before kick-off, they were hit by the most magnificent wall of sound. “The most incredible noise I’ve ever experienced in my life,” said Gary Neville, who at the time was an 18-year-old with one first-team appearance to his name.
The way the chanting was organised, one side of the ground followed by the other, gave new meaning to the phrase “end-to-end stuff”. United were an exceptionally hard team with a spine of Schmeichel, Bruce, Pallister, Paul Ince, Roy Keane, Mark Hughes and Cantona. But they had never seen anything like this. Pallister said that “It made Anfield look like a tea party”.
Bebelak, e chiar asa de rău pe cât pare?
Sursa foto: superleague formula: thebeautifulrace
Nu e rau, e bine… 🙂
N-am batut toate colturile lumii, dar oameni mai sangvini si mai pasionali decat turcii e greu sa gasesti. Acum, totusi, e liniste. Biroul meu e chiar in Taksim, unde de obicei se strang suporterii cu multe ore inainte de meci si canta si beau. Probabil ca englezii care au venit ieri abia se trezesc sau sunt prin zona veche a orasului. Ma astept sa fie ceva haos mai pe la 4-5 incolo, o sa va povestesc maine ce-a fost. Sper sa se taie doar kebap in seara asta.
Din pacate nu merg la meci, dar la ce lot a pus SAF in avion as fi mers doar pentru tribuna.
Acum vreo luna, daca stiam ca esti asa aproape, te scoteam la o bere si un brain-picking :). Am stat citeva zile, cazat la un hotel aproape de Istiklal.
Haios a fost un taximetrist turc, de la care am aflat ca-i mare suporter Fener (omul a dus de rigoare mina la inima). Cind l-am felicitat ca au eliminat Vasluiul, omul habar n-avea. Cind am apreciat si transferul lui Kuyt la ei, abia-abia daca-si aducea aminte. Altminteri, mare suporter 🙂 Ma intreb citi turci sint asa, dar ca echipa de zgomot stau bine admittedly 🙂
Da, pacat ca n-ai dat un semn, beam o bere, nu stiu daca-mi gaseai si creieru’, da’ asta-i alta poveste. Si care treceti pe aici puteti da un semn chiar daca nu stati pe Istiklal, vin cu placere si in alte zone 🙂
Sunt foarte multi turci asa, e o chestie de apartenenta. Majoritatea primesc la nastere clubul cu care tin. Am avut si eu discutii cu fel si fel de suporteri, inclusiv cu din astia de care zici tu. Chiar am un prieten aici care declara oricand ca e mare fan Fener, da’ cred ca n-a vazut un meci de prin adolescenta – cand s-a apucat de munca. Mai am si un prieten mare fan GS, bolnav dupa fotbal, urmareste tot, dar nu merge la meciuri ca sotia romanca nu-i da voie.
http://www.youtube.com/watch?v=1E-JapzsqGc&feature=share
genial !
Se zvoneste ca asa l-a sunat si Stefan cel Mare pe Mahomed cand s-a jucat meciul din Cupa Europei Centrale la Valea Alba in Anul Domnului 1476. Din pacate, oaspetii au infrant.
Intre timp mi-e jena cu linkul asta, ca mie mi-l daduse un amic turc pe fb, da’ vad ca a aparut si pe marile siteuri de sport si de la noi (am vazut doar titlurile, dar banuiesc ca e acelasi).
Hmm, Torres lasat pe banca diseara, Hazard atacant central.
Alex, incerc sa iti trimit un mesaj prin Contact, dar de fiecare data mi se blocheaza site-ul, nu stiu daca l-ai primit ca am incercat de vreo 3 ori. daca nu, da-mi si mie o adresa de email. merci.
Hihi, prima campioana ce paraseste competitia din primul tur?:))) pacat de Di Matteo, pare un nice bloke totusi. Probabil Filotas a desfacut Dom Perignon-ul editia ’35:))
Am fost la unul din ultimele meciuri pe Ali Sami Yen cand am avut un proiect acolo in 2010, insa echipa era vraiste, adversarul era ceva de locurile 16-17, si Gio Dos Santos a fost introdus de Rijkaard doar in ultimele 10 minute parca si a fost un dezastru total. Mie imi place stadionul lui Besiktas, treceam mereu pe langa el in drum spre ferry (proiectul era pe partea cealalta, pe langa Capitol shopping center), semana intr-un fel cu Giulestiul, oarecum neterminat si apartinand celei de-a treia echipe din Bucuresti ca prestigiu. Am incercat de cateva ori drumul si la venire pe jos, insa urcusul spre Taksim pe langa Inonu e inuman cand mai cari si o geanta cu doua laptopuri in spate si esti in costum la 35 de grade. Palatul de langa e insa una dintre cele mai underrated constructii in Istanbul, mi-a placut mult Dolmahbahce sau cum se chema. Si aveam restaurantul meu preferat pe langa Conrad unde cu 10 lire parca mancai absolut senzational, pacat ca nu serveau alcool ci doar iaurtul ala cu apa cu bulbuci (yuran sau cum se chema). Dar sunt doua terenuri de baschet in zona aia, absolut ireal, unul e exact vis-a-vis de Conrad si e dotat cu nocturna, desi e al nimanui, happy days. Mi-a placut mult la Istanbul, din pacate singurul proiect din cariera care a fost anulat inainte de termen, Zee Germans (faimoasa firma de reasigurari)…Irish pub-ul din Taksim e loc istoric, Danny Rose si golul lui Crouch pe Etihad in doua miercuri sublime. Si doua zile de joi oribile. Oh, Jeez, ce n-as da sa prind un alt proiect in Istanbul. Aveam pana si fotbalul saptamanal garantat, undeva pe la baza primului pod, pe partea asiatica, stunning pitch, unde nu faceam intindere de la prima alunecare.
Iar mancarea…ora 12 era the highlight of the day in nenorocirea aia de proiect. Absolut dementiala, kofte, salata de vinete (cu toate ca nu scurg uleiul de puturosi ce sunt), fasolica, chiftelele cu sos, wow! si mai era si un restaurant mai posh pe langa Capitol, acolo am ‘castigat’ vreo 5 kg in 4 sau 5 luni in conditiile in care faceam sport si miscare. Bebelak, I fookin’ hate you! Aaa, si n-am adus vorba de Kunefe sau cum se cheama, prajitura aia cu branza pe care puturosii de la Hazev (my favorite Turkish in London) iti spun ca trebuie sa astepti 30 minute.
No, daca ti-a placut mancarea prin zonele alea, mai gaseste vreun motiv sa ajungi pe-aici si o sa-ti arat vreo cateva zone prin care umbla doamne cu batic in cap unde o sa ti se para ca ai ajuns intr-un fel de rai al kebabului – cu vinete, cu fistik, cu rosii, toate condimentate in functie de zona prin care s-a inventat mancarea respectiva. Cunosc si un zeu al kunefeului si mai stiu si una alta despre mancarea din Hatay sau Trabzon.
Si da, stiu ce spui de dealurile astea, am slabit vreo 10kg intr-un an fara sa tin regim. Si imi place mancarea…
BJK rulz!
Acum depinde si in ce relatii e Luce cu Juve, poate o fi avand vreo polita de platit…e singura sansa a lui Chelsea 🙂
N-am primit.
alex[punct]enasescu[at]gmail.com
da, desi seara de ieri a fost sweet, sampania e inca in frigider. sahtior mi se pare momentan deasupra noastra si sper sa fie multumiti cu egalul care le asigura locul I
totul se trage de la egalul cu nordicii, altfel acum totul era sfarsit.
da, stiam de atunci ca ne va parea rau. chiar ar fi fost placut sa fim calificati acum si sa mergem la donetk pentru locul I
What about Luis Adriano disgrace?
Nu i s-a miscat un muschi de pe fata lui Luce; si dupa aia cica a fost din instinct…