Doi economiști americani au scos anul asta o carte excelentă bazată pe o teză simplă: succesul unei națiuni depinde de politica extractivă sau inclusivă a celor care o guvernează.
Extractive states are controlled by ruling elites whose objective is to extract as much wealth as they can from the rest of society. Inclusive states give everyone access to economic opportunity; often, greater inclusiveness creates more prosperity, which creates an incentive for ever greater inclusiveness.
România e un stat chintesențial extractiv, în care o elită compusă din securiști, oameni de afaceri și politicieni secătuiește restul societății. Asta e structura pe care funcționează statul român. Dincolo de asta, toate procentele care ne sunt fluturate nu prea mai contează.
Altele sunt lucrurile care contează. Cum ar fi că trei milioane de oameni țin în spate alte 15 milioane. Cum ar fi că statul ia două treimi din cât câștigi. Cum ar fi că aceleași firme câștigă același licitații an după an.
Nici unul din lucrurile astea n-o să se schimbe în viitorul apropiat pentru că, în afară câtorva execeptii, numele de pe buletinele de vot sunt tipărite acolo tocmai pentru că vor mai mulți bani și mai multă putere. Oamenii care ar trebui să dea soluțiile, sunt de fapt problema. Când ajungi să înțelegi asta, nu poate decât să-ți pară rău:
Îmi pare rău că în România în continuare nu se poate forma un partid nou puternic. Că sistemul oligarhiei politice e atât de eficient încât sugrumă din fașă orice alternativă. Că toți cei care muncim, scriem și plătim taxe nu ne putem opune cu șanse de izbândă celor care mimează munca, vorbesc și cheltuiesc taxe.
Sursa foto: gueorgui.
Vorbeam acu o ora cu maica-mea pe tema asta: cum exportam busteni si importam hartie, cum ne bucuram ca ne da 30 de lei la pensie dar nu vedem evolutia euro si rata inflatiei, cum suntem un neam de curve ce-si vand viitorul familiei ptr o galeata de zahar la alegeri.
Suntem in capcana unui cerc de potentati pe model sud-american cu o societate civila jumatate aservita, jumatate impotenta, cu o masa minuscula de oameni ce produc in realitate ce isi vad de ale lor, isi platesc taxele si vor sa fie doar lasati in pace.
Problema platitorilor de taxe nu e cu asistatii in general, ci cu hotii deghizati in asistati sociali. Aici intra si bugetarii care freaca menta, si falsii pensionati pe caz de boala si toti ceilalti care au pacalit sistemul.
Cand cineva fura si o face din banii tai, eu zic ca ai tot dreptul sa fii indignat.
Din pacate, securistii conduc si ne vor conduce in continuare. Nici unul din cei care se erijeaza in oameni care ne vor binele, nu vrea decat sa se imbogateasca el si cei de langa el.
Pentru prima data in 15 ani de cand am drept de vot, voi refuza sa merg sa aleg ceva. Nici macar nu vreau sa merg sa votez ca sa imi anulez votul. Pur si simplu, imi e sila de cei care vor sa ne convinga nu ca ei sunt cei mai buni si ca vor duce tara pe “culmi de glorii”, ci ca incearca sa ne convinga cat de rai sunt oponentii lor. Insa, nici macar oponenti nu sunt pentru ca isi vor imparti ciolanul intre ei, asa cum au facut-o si pana acum.
total de acord. am lucrat pt stat inainte de a ma tira din tara si pot spune din proprie experienta: se freaca menta la greu la stat, toate agentiile guvernamentale sunt pline de tot felul de pilosi (subsemnatul inclusiv, asa am obtinut jobul) care nu fac nimic, si mai te si trateaza cu sictir cand ai de rezolvat vreo problema. din pacate romanului nu prea ii place munca, chiar daca multi au impresia contrara, natiile care muncesc se vor ridica, cei ce fura…….
Dar articolul (slab) citat de tine nu o face. Puteai sa o faci tu, sa nuantezi mai exact.
Mi-ai luat-o inainte. Nu mi-a placut modul simplist din articol in care sunt bagati in aceeasi oala toti cei asa zis asistati. Unii ofera servicii esentiale, fara de care secorul privat nu poate opera. Problema e la cu cate eficienta sunt oferite serviciile respective.
Filotas, tu ai sange de nihilist…(glumesc polemic, desigur). Toti fura in Romania, peste tot in lume se fura, nu se poate face nimic. Si spune-ne cine o sa faca “cadru institutional” daca toti sunt ocupati sa fure? 🙂
Eu as zice sa nuantam si sa vedem unde se fura mai putin (multinationala, privat, stat). Si cu ce solutii s-ar putea umbla la motivatii sa se fure mai putin, ce s-ar putea adapta la Romania din alte parti sa se fure mai putin samd.
Altfel “ca cadrul institutional” suna frumos 🙂
As vrea sa vad un studiu serios, scris de cineva competent (sau macar un articol scris de un ziarist serios care stie sa foloseasca sursele si sa le citeze corect) care sa analizeze exact care a fost traiectoria de dupa 1989 a unor ramuri ca cea mentionata de tine (industria hartiei). Am eu o banuiala ca multe ramuri ale asa zisei mari industrii de dinainte de 1989 statea foarte prost relativ la concurenta externa si erau tinute in viata doar de cateva in care eram competitivi (reducand mult consumul intern).
Mie Cosmin Alexandru nu mi-a lasat nici o secunda impresia ca ii pune pe toti asistatii in aceeasi oala. De fapt are un paragraf in care spune:
Îmi pare rău că angajații din firmele private muncesc câte 12 ore pe zi pentru a ține în spate funcționari care muncesc 2 ore pe zi. Că firmele sunt obligate să-și plătească datoriile către stat în 30 de zile, iar statul își poate plăti datoriile către firme și în peste 600 de zile.
Ma refeream la articolul din Mediafax.
http://www.riscograma.ro/3862/de-ce-a-crescut-economia-in-anii-70-si-de-ce-a-cazut-la-loc/