Poate Jamie Redknapp avea dreptate: Albionului i-ar trebui o echipă pentru preliminarii și alta pentru turneele finale
În avancronici, Elveţia era echipa care mai avea un pic şi bifa zece ore fără gol primit la Mondiale, echipă care bătuse campiona lumii în iunie. În iarbă, Elveţia n-a luat piuitul nimănui, înghesuind defetist două linii de câte patru în faţa porţii, cam ce face West Brom când vine la Londra.
Cu şase puncte luate Bulgariei şi Elveţiei, şi nu oricum, ci după două jocuri controlate autoritar de englezi, te-ai fi aşteptat ca reputaţia lui Capello să fi fost reabilitată, deciziile curioase din vară – date uitării. În fapt, debutul entuziasmant al noii campanii pune din nou reflectorul chibiţilor şi presei asupra deciziilor italianului din vară. Se impun câteva întrebări:
De ce a fost lăsat pe bancă Joe Hart? Devine din ce în ce mai clar că portarul lui City este, vorba englezului, every bit the finished article. E tânăr, dar copt. Are reflex, are curaj şi nu greşeşte nici dacă-i pui pistolul la tâmplă. Decizia lui Capello de a merge întâi pe mâna lui Rob Green, goalkeeper mediocru de echipă care se bate la retrogradare, şi apoi pe mâna lui Jamo, care n-a reuşit să mai prindă un contract în prima ligă, e indefensibilă.
Ce o fi căutat Sean Wright-Phillips în avionul către Africa de Sud când Theo Walcott şi Adam Johnson erau disponibili? Johnson, care a intrat pe parcurs şi a marcat în ambele meciuri, a părut atât de confortabil pe scena internaţională încât ai fi zis că bate suta de selecţii. Tehnic şi intelligent în mişcare, era pur şi simplu din acelaşi film cu toată lumea şi probabil că a făcut destule că să-şi câştige postul de aripă dreapta pentru restul preliminariilor.
De ce a fost irosit Gerrard în stânga doi ani de zile, o poziţie care a mărturisit că îi vine peste mână, când îl ai pe Milner care e croit pentru flancul stâng? Vă zic eu de ce: ca să le faci loc şi lui Barry şi lui Lampard în echipă. Ei bine, cu Lamps accidentat, Gerrard a revenit în centru alături de Barry, cei doi complementându-se atât de bine încât până şi Capello trebuie să se fi întrebat ceea ce fanii se întreabă de ani buni: ce aduce Lampard naţionalei de are garantat locul în echipă?
De ce a jucat vârf împins Rooney în Africa de Sud, de vreme ce în preliminarii impresionase ca vârf retras, atât de periculos când coboară să-şi ia mingi şi dislocă din defensivă fundaşul central care-l marchează? Rooney a revenit pe aceeasta poziţie ceva mai retrasă fiind elogiat atât de Capello cât şi de Stevie G şi reuşind să marcheze din nou pentru naţională după 11 meciuri. Nu strică nici faptul că are o chimie mult mai bună cu Defoe decât cu Heskey.
Când pui cap la cap toate întrebările astea, începi să priveşti înapoi cu mânie, să te întrebi ce-ar fi fost dacă, şi asta nu mai serveşte la nimic acum. Capello pare să ştie la fel de bine ca oricine unde s-a greşit, şi a demonstrat că e îndeajuns de flexibil pentru a îndrepta greşelile făcute în Africa de Sud.
Urmează Muntenegru pe 12 octombrie pe Wembley, însă pe baza a ce-am văzut până acum Anglia e deja calificată la Europene.