Un articol de ovidiubelge
Ediția din acest an a Turneului celor 6 Națiuni pleacă la drum cu următoarea întrebare: poate cineva învinge Anglia lui Eddie Jones? O Anglie care a devenit în 2016 abia a doua echipă din epoca profesionismului care să-și câștige toate meciurile-test dintr-un an calendaristic (primii au fost, desigur, neo-zeelandezii, în 2013). După șocul eliminării de la Cupa Mondială din 2015, a urmat un grand-slam în ediția trecută a turneului a celor 6 națiuni, apoi o călătorie pentru 3 meciuri de poveste în Australia și un sfârșit de an perfect, cu victorii împotriva celor din Fiji, a Argentinei (meci jucat de albi în 14 oameni preț de 70 de minute!), din nou a Australiei, dar mai ales, după 10 ani de așteptare, în față unor sud-africani aflați în degringoladă. Echipa trandafirului a arătat un joc simplu și complet. Au reușit să revină în meciuri pe care le-au început slab, au condus în altele cap-coadă, au accelerat pe liniile dinapoi când era cazul, au împins pe înaintare sufocant în alte momente. Au fost impecabili. Sigurul lucru pe care nu l-au făcut a fost să joace împotriva giganților în negru, iar asta nu se va întâmpla nici în 2017. Însă la mijlocul acestui an ne așteaptă un meniu somptuos: turneul Leilor Britanici și Irlandezi în Noua Zeelandă.
Noutatea primă e introducerea, ca variantă de test momentan, a binecunoscutului sistem de puncte bonus. Calculele se vor schimba și de văzut impactul pe care îl va avea în dinamica turneului, în care o echipă joacă două meciuri acasă un an și trei în cel următor. Apoi de luat în considerare înăsprirea de la începutul anului a regulilor în ceea ce privește placajul periculos, orice interacțiune între brațele sau corpul unui jucător și capul altuia va fi privită mult mai sever de către arbitri. Încă nu toată lumea rugby-ului s-a acomodat cu noile prevederi.
Cum ziceam, Anglia e echipa de urmărit și favorita competiției. Așteptările au crescut, presiunea va fi mare pe băieții lui Eddie Jones, o echipă tânără, care din păcate va număra câteva absențe importante, cu precădere pe înaintare: pilierul Mako Vunipola, linia a 2-a George Kruis, flankerul și fostul căpitan, Chris Robshaw sau cel mai bun număr 8 din emisfera nordică, Billy Vunipola. Dar Maro Itoje, senzația anului trecut va fi în teren, gata să placheze, să câștige baloane în margine, să recupereze mingi în grămezile ordonate, să fie peste tot. Metronomul Owen Farrell va juca centru de parte închisă și, împreună cu uvertura George Ford și mijlocașul la grămadă Ben Youngs, vor coordona cu versatilitate atacurile. Atenție la placajele liniei a 2-a, Courtney Lawes, unul dintre cei mai duri placheuri din joc.
Irlanda este principalul contestatar al supremației engleze și s-ar putea ca-n ultima săptămână, la Dublin, să avem înfruntarea decisivă dintre cele două echipe. Echipa trifoiului a reușit la mijlocul anului un prim-meci imens în Africa de Sud, prima victorie în fața Springboks pe terenul acestora, după ce au jucat din minutul 23 în 14 oameni. Deși au pierdut greu celelalte două întâlniri cu sud-africanii, întregul turneu a fost platforma perfectă pentru lansarea unuia dintre meciurile de referință pentru istoria rugby-ului irlandez: 40-29 în fața All Blacks, pe 5 noiembrie, tocmai la Chicago, pe un Soldier Field înțesat. A fost primul meci câștigat vreodată de Irlanda în fața neo-zeelandezilor, după 111 ani de așteptare și 27 de încercări nereușite, abia a șasea echipă națională ce îi învinge pe titanii rugby-ului. Extrem de solizi pe înaintare, ar fi de urmărit în echipa Irlandei întreaga linie a 3-a (în care strălucește neobositul Jamie Heaslip) și, de pe liniile dinapoi, centrul Robbie Henshaw, unul dintre artizanii victoriei din toamnă. Dacă își câștigă primul meci, cu Scoția, în deplasare pe Murrayfield, pot lua o opțiune serioasă pentru un titlu recâștigat după doi ani.
Țara Galiilor și Scoția pot pune oricui probleme serioase, dar nu au avut un 2016 grozav. După un turneu al celor 6 în care au ocupat locul doi, galezii au călătorit în iunie în Noua Zeelandă pentru a pierde clar toate cele trei meciuri-test. În noiembrie au primit o lecție de rugby de la Wallabies, mai ales în prima repriză în care au fost net depășiți, dar au redresat situația în restul de meciuri câștigate la limită apoi în fața Argentinei, Japoniei și Africii de Sud. Dragonii au un nou căpitan, linia 2-a Alun Wyn Jones, un lot insuficient împrospătat, un program accesibil și doi jucători în mare formă: flankerul Justin Tipuric și jucătorul de pe liniile dinapoi, Liam Williams. În acest moment echipa nu pare a avea o perspectivă clară, cu toate că ea e alimentată de energia unei națiuni care consumă rugby precum în această lume doar în Noua Zeelandă se mai întâmplă. Scoția pare la antipodul acestei situații, locul patru în ediția trecută, dar cu perspective pentru un turneu grozav. Ei beneficiază de parcursul bun al Glasgow Warriors din acest sezon, de un Finn Russell despre care căpitanul Greig Laidlaw spune că e în forma vieții, de electricul Stuart Hogg și de expertiza neo-zeelandezului de pe bancă, Vern Cotter. Scoția e marea necunoscută și ar putea furniza o surpriza plăcută. De luat în calcul dorința de afirmare a multor jucători în vederea selecționării în lotul Leilor Britanici. E o onoare imensă pentru orice echipier din Home Nations și un turneu tocmai în Noua Zeelandă e o provocare teribilă pentru aceștia.
Franța debutează chiar pe Twickenham, o ciocnire numită Le Crunch. După umilința de la Cupa Mondială, Guy Novès a creionat un parcurs pentru cocoși, care nu au strălucit deloc în anul trecut, dar par a-și regăsi o formă, un prim 15 constant, coerent. Ochii vor fi pe noua speranță, mijlocașul la grămadă, Baptiste Serin, dar și pe cei mai de încredere jucători ai ultimilor ani: căpitanul Guirado și mai ales numărul 8, Louis Picamoles. Din păcate pentru ei, francezii nu excelează la nici un capitol, iar slăbiciunile lor au fost taxate atât de Wallabies, cât și de All-Blacks, care i-au învins pe Stade de France în noiembriele trecut. De notat că nu au mai fost în prima jumătate a clasamentului celor 6 națiuni de la locul 2 ocupat tocmai în 2011, iar soarta acestui turneu pentru ei s-ar părea că se joacă în al doilea meci, cu Scoția. În final, Italia e din nou abonata lingurii de lemn. Au reușit pe final de 2016 o istorică primă victorie în fața Springboks, dar trebuie spus că marea forță a rugby-ului din emisfera sudică a avut un an trecut deplorabil. Colizinea cu neo-zeelandezi a fost ceva mai contondentă, 10-68 în care Azzurri n-au contat deloc. Este primul turneu în care îl au pe irlandezul Conor O’Shea pe bancă, iar acesta va începe competiția pe bazele furnizate de istoricul succes din toamnă. Același legendar deja Sergio Parisse căpitan, dar o linie de 3/4 ce merită atenția privitorilor.
Așadar Anglia vine după 14 victorii consecutive și cu atât mai greu ar atârna în balanță o primă victorie în fața ei. Va fi însă o țintă foarte greu de vânat, Eddie Jones pare să fi creat singura mașinărie gata să se bată în 2019 cu All-Blacks. Până atunci să ne bucurăm de rugby-ul nostru de fiecare început de an și de micile bucurii ce ni le pricinuiește.
Prins intre proteste si “altă viață pe lângă” ca sa il citez, ovidiubelge gaseste timp sa scrie din nou un articol foarte bun, ca intotdeauna. Chapeau!
Nu prea mai am acces decat la eurosport in ultima vreme din cauza drumurilor dese, asa ca nu prea imi mai vad echipa decat in reluari de meciuri. La echipa mea ma pricep, la restul sporturilor nu, ca deh. Sunt un ignorant. Dar nu o mai vad… Nu stiu nimic despre tenis, desi am fost fascinat recent de duelul dintre nadalmadrid si muraturov bulgartata. S-a nimerit sa il vad live, integral si desi am tinut pana la ultima suflare cu vecinul nostru cu ceafa mai altruista, mi-am dat seama ca urma sa piarda cand tract.. spaniolul a inceput sa ii care fara mila mingi pe un rever obosit subtil. Fain meci. Cred ca daca ar fi intalnit pe oricine altcineva in semi, elful bronzat artificial il lasa mult in urma pe domnul cu parul alb si barba ninsa. Pacat, eroic. Dar divaghez. Ziceam, mai nou, de cand cu Ovibelge, nu mi-e rusine nici cu prietenii mei ruibisti, ba chiar aprob baiguind cate un vag “da, da, optu’ ala, Avicola sau cum ii zice” in timp ce sorb o bere. Nu e rau deloc. Am ajuns un expert la toate, domnule, ce sa mai, multumesc! 😉
Frustrant meci intr-un frig de zile mari dar 3 puncte imense avand in vedere infrangerile Liverpool&Arsenal:)
Multumim Ovidiu de avancronica, cred ca Irlanda totusi a cam iesit deja din calcule:)
Foarte devreme, dar crezi ca Leii au vreo sansa cat de infima macar la o victorie?
Leicester au devenit candidati puternici la retrogradare. Trebuia sa se intample sezonul trecut dar ceva a mers aiurea:)
daca nu era cu prevestirea lui Filotas, poate se scria altfel istoria
Fantastic derby d’Italia decis de un sut norocos:)
Superbowlul recent a fost daca vreti o analogie fantastica a acelui milan liverpool celebru. Daca sunt printre voi dintre cei care ar vrea sa dea o sansa si acestui sport, va recomand din suflet o inregistrare a ultimului superbowl, cu Brady colectand inele (omul completeaza lista selecta a oamenilor care isi depasesc singuri recorduri messi/jordan/bolt/federer/schumi, etc) si desi eu personal sunt cu Aaronul de la packers, nu am putut sa nu ma bucur pentru el. Spuneam, urmariti cu incredere o inregistrare a meciului, e cel putin de referinta pentru motivele prin care fotbalul american poate fi absolut captivant.
Nu cred că pot câștiga tot turul (măcar 2 meciuri din 3), dar poate un meci… Acum 4 ani au câștigat în Australia cu 2-1, vor avea un lot incredibil de bun și mai ales o bancă excepțională. Încleștări teribile, orișicum.
Intamplator prima etapa de Six Nations m-a prins la Dublin. As fi vrut sa vad toate meciurile, dar pana la urma m-am multumit doar cu Anglia-Franta, ca asa se intampla cand vizitezi prieteni insurati – mai fac si doamnele programul.
Prin Irlanda era o atmosfera foarte optimista pana sa ii bata Scotia, ba chiar se sustinea sus si tare ca au cel mai bun antrenor din lume si ca anul asta nimeni nu-i bate in Six Nations. Na, ca li s-a intamplat taman din primul meci. Mi-a parut chiar rau de verzi, chiar daca traditional tin cu Anglia. Care Anglie n-as zice ca a stralucit in prima repriza, dar in a doua parca a semanat cu cea de anul trecut. Am sorbit din pinturi timid si tacut in scaunul meu, ca evident eram singurul de prin bar, probabil si de pe insula, care nu tinea cu les bleus, da’ partea buna e ca am scapat intreg. Ceea ce nu e putin lucru, zau!
Enjoy Dublin:) la rugby nu exista huligani, esti safe si daca canti Sweet Charriots intr-o carciuma frantuzeasca, dar unde e spiritul francofon?:)
Eh.. a fost doar un weekend pe fuga. Vorba unui prieten, abia daca am prins 30 de beri 🙂
Nush ce sa zic, ma tem ca dupa ce-si luasera bataie de la scotieni irlandezii aia ofticati si oleaca… hidratati n-ar fi primit prea bine vocea mea baritonala cu un swiiing looow 😀
Eu am rezistat doar pana au realizat Falcons al doilea touchdown fara replica mi-am inchipuit ca e deja gata, desi mai erau minute bune pana la half time:) am inregistrat dar acum daca stiu rezultatul parca nu mai are asa farmec:)
Pe mine m-a rapus o gripa la pauza meciului (21-3) si cand m-am trezit era 28-20, nu-mi venea sa cred. Eram mai mult mort si nu cred ca orice alt spectacol ma putea tine treaz pana la capat. Poate doar cand Spurs ii va bate pe Arsenal in ultima etapa si va castiga campionatul … candva in viitor 🙂
Spurs castigand campionatul pe Emirates si condamnand Arsenal la retrogradare, si mai sweet:)
Prea nerealist. Dar ii puteti impinge pe primul loc sub Champions League, destul pentru ca Arsene sa plece 🙂
Faptul ca Pepe a castigat anul trecut CL si euro din postura de titular spune multe despre Pepe.
Faptul ca utd nu sunt curiosi de asemenea fundas spune multe despre relatia lui cu Mou in vestiar.
Faptul ca city sau arsenal nu sunt curiosi de el spune multe despre filosofia lui pep, respectiv a lui wenger. Asta pot intelege.
Faptul ca pool nu sunt interesati de asemenea fundas si joaca cu leiva DC spune multe despre lipsa de orientare acolo si mi se pare o eroare care ii costa cel putin cateva locuri in clasament. Asta nu mai pot intelege.
A jucat saracul om 2 meciuri pe pozitia asta. Poate la antrenamente e un zeu, ceva in genul cannavaro.
Dar eu nu spun ca face rau ce face. El, lucas leiva. Eu spun ca cei care decid pentru echipa fac rau ce fac 🙂
Nu stiu daca s-a mai uitat cineva ieri la Germania-Romania la rugby. In caz ca nu stiati, am pierdut cu Germania, 41-38. Un meci penibil, un rezultat penibil, multa rusine pentru stejari dupa un 2016 excelent.
Sa conduci cu 24-6 si apoi cu 38-20 si sa pierzi meciul e ceva de cascadorii rasului. Aparare zero, gauri mari, dezorganizare, placaje ratate pe banda…
Poate a fost bine, pana la urma, si baietii se trezesc dupa distractia asta. Au multe de reparat.
pepe are deja o intelegere cu cei din china.
va avea un salariu de 10 mio/sezon.
Decât sa îl luam pe Pepe, prefer sa nu intram în top 4, oricum înclin sa cred ca participarea în Champions League nu mai are importanta de acum 5-10 ani
Mie meciul cu spurs mi s,a parut decis la mijloc, unde pochetino a gresit incercand sa tina cu doi inchizatori tot mijlocul lui pool. Nu vad de unde atata apa rece incat sa ne facem manga cu ea. Stiu ca pepe semneaza in china dar mai stiu si ca isi mai dorea sa joace fotbal adevarat si mai poate. Pool ar fi fost o echipa cu mare nevoie de un fundas de talia lui, sunt prea putini fotbalisti adevarati in albion in momentul asta si cand o echipa are unul, brusc devine candidata serioasa la titlu. Vezi suarez sanchez sau, mai ales, kante.
Sigur ca nu Lucas a fost motivul victoriei cu Spurs. Pe de alta parte, chiar daca fotbalistic Pepe ar fi ok (ceea ce nu sunt asa de sigur, prefer sa se sudeze Matip – Lovren sau sa ii vina perechea lui Matip pentru viitor, Pepe e totusi in ultimii ani), problema e la vestiar, unde grupul nostru chiar pare unit, asa ca ultima persoana pe care mi-as dori-o adusa este un butoi cu pulbere ca Pepe.
Si nu cred ca Pepe poate avea aceeasi influenta ca cei trei mentionati de tine mai sus. Parerea mea !
Ziua în care chiar simți lipsa lui Filotas 🌶️😈🤣
The word fraud comes to mind. Si pentru ce am jucat aseara e unul potrivit din pacate.
Deci Lucho e out. Cine vine?
Nu vreau sa se inteleaga ca il consider un fraud, dar e clar ca nu a stiut sa gestioneze bine echipa dupa acel prim sezon exceptional. Nu stiu cine vine…se vorbea de Valverde de la Athletic Bilbao intr-o vreme. Mie personal mi-ar placea Poche, dar cred ca sansele sunt infime sa se intample asta si nu vreau sa il supar pe COYS 🙂
optimile astea o sa ajunga pe pornhub
Poch ar fi probabil ideal ptr voi avand in vedere approach-ul lui bazat pe academy, insa abia si-a prelungit contractul cu un club la care Levy e chairman. Ca Poch sa ajunga la Barca in conditiile astea cred ca Messi la Spurs nu ar fi suficient ptr Levy, cred ca ar vrea toata tripleta MSN cu salariile platite pana in 2025:)
Mai in gluma, mai in serios, Wenger ar fi o propunere interesanta la Barca. Sau Pep.
Eu ma gandeam ca poate vine la vara alaturi de Alli si unul dintre Walker si Rose…dam un Gomes+Alcacer si niste bani la schimb 🙂
Haha:)
Cand te gandesti ca toata vina e a lui Cavani, daca nu rata atat la Paris cu Arsenal ati fi picat cu goonnerii si ati fi castigat 4-0 sau 5-1 la Londra, Lucho ar fi fost inca the next Pep, toata lumea fericita:)
Cred ca toti managerii se intreaba de ce echipele lor n-au sansa sa dea de Arsenal in optimi, life isn’t fair
Lucho nu a fost niciodata next Pep si sunt deja cam doua sezoane de cand:
* joaca cu cel mai bun 10 din lume pe pozitie de 8 sau chiar mai jos, consolidand frumoasa relatie de dragoste dintre Messi si tusa dreapta la 30 de m de poarta noastra care se intalnesc mai frecvent decat Andreea Marin cu pumnii lui Banica jr
* l-a scos din forma pe Raki care, ar putea sa fie colegul lui vandamme la rupt copacii cu piciorul, dar finalizeaza mai des ca Messi si, logic, nici pe departe la fel de eficient,
* ii tolereaza pe fundasi cu mizeriile lor de tweeturi pline de glorie dupa meciuri terminate in genunchi
* nu gaseste un sistem in care sa incapa si arda botmblanit, singurul mijlocas al nostru care i-ar putea ajuta si pe Ney si pe L10 si pe don Andres
* insista sa joace toate mingiile spre Ney desi e singur pe stanga cu putine exceptii in care il mai poate ajuta Jordi Alba,
*Jordi Alba care la randul lui mai un pic si le repara si masinile de spalat lui Masche, Iniesta sau Umtiti (daca revedeti meciul cu PSG vedeti cat de multe greseli face Iniesta si cum incearca sa le repare Jordi Alba, la cele la care nu mai ajunge fiind transformate in goluri)
* il tine in teren pe Iniesta desi e cel mai prost sezon al lui in cariera (poate cu exceptia debutului tocmai pe vremea lui Van Gaal, dar si a partii secunde din sezonul trecut unde a fost de nerecunoscut)
* nu ii face loc lui Rafi in echipa, cel mai promitator jucator al nostru si care cu siguranta ar putea deveni mijlocasul din spatele lui Ney in episoadele urmatoare,
* il distruge pe Roberto, un copil care nici acum nu stie pe ce post joaca dar stie sigur ca nu pe cel pentru care a fost antrenat in ultimii 20 de ani, probabil il si suna dupa miezul noptii si il trolleaza ca urmeaza sa joace portar
* ia bataie de la madrid pe unde poate si cat de des poate pentru ca Toni Kroos deja isi scoate sotia si copiii la plimbare la mijlocul terenului unde e lejer si spatiu liber cat cuprinde
*joaca acelasi sistem fara perspective meci de meci, incercand probabil sa demonstreze ca, vorba proverbului, buturuga mica tine loc si de balls si de brains
* ca sa nu mai spun ce mare jucator a fost enrique pentru barca, un vizionar, un artist, cu el in teren nu pierdeam decat cel mult meciurile de acasa si cele din deplasare, in rest am fost practic invincibili
Ce ma deranjeaza enorm este ca fiecare antrenor de la fiecare echipa mare joaca 2-3 sisteme, noi luam bataie de la echipe ca Fc Gringos Mexicanos Asuncion pentru ca toata lumea stie ca faci pressing pe Umtiti si Busi si gata, meciul e castigat. Tin minte si acum ce demolaje a facut Pep cu madridul schimband registrul tactic meci de meci, nu intelegeau saracii oameni ce cauta doi fundasi dreapta in teren si se termina 5-0 pentru noi si mai ramanea sa inscriem si cu portarul.
Comparatia cu Pep este si a fost mereu una absurda, domnul Guardiola isi purta cu demnitate pletele ascunse sub pielea capului dar avea mereu idei noi. Incerca mereu sisteme si jucatori. In timp ce singura idee tactica a lui Enrique e ca mersul pe bicicleta: du-te acolo si da din pedale, poate iese ceva.
Rant over.
da, trebuie sa fii absolut imbecil sa-l compari pe amaratul asta incompetent cu Pep.
f. bune obsv.
He’s back?!
Oare cand va oficializa si Wenger ca are al doilea job la FA ca expert in scos bile. La UEFA nu cred ca iau acceptat CV-ul.
Incredibil cat noroc au anul asta, cum naiba sa dai numai peste non league sides?
On the brightside ptr orice fan, semifinalele FA vor aduce probabil north London and Manchester derbies pe Wembley, wow:) probabil prima oara cand FA Cup va eclipsa Premier League ptr o saptamana
Guess we finally found out who ate all the pies
https://twitter.com/btsportfootball/status/833793924565196801
esti mai optimist ca multi fani united daca zici ca noi batem liderul la el acasa.
@ovidiubelge:disqus Daca esti prin zona, ce zici de Irlanda-Franta sambata? Francezii au aratat solid si cu Anglia si cu Scotia, dar crezi ca pot pune probleme la Dublin?