Acum un an Musafiru’ (cel mai apreciat comentator pe Anglofil) a plecat dintre noi. S-a dus să se odihnească puțin și apoi să găsească, acolo sus, un forum in care sa combată, să delecteze si să fie la fel de iubit cum a fost pe la noi.
Unic
A lăsat un gol imens pe care nu-l vom putea umple niciodată. Ne vom strădui noi, dar nu avem nici o șansă. Musafiru’ rămâne unic și de neînlocuit.
Avem foarte puține de detalii. Un cancer necruțător l-a ajuns anul trecut.
A fost campionul nostru de neegalat la perle. Din această cauza vom numi exercitiul nostru anual de autoironie in amintirea lui
Amintiri
Sa ne reamintim câteva din perlele cu care ne-a delectat in decursul anilor:
Cunoscătorii, aici mă includ, căci nu e loc de falsă modestie.
Nu veniti cu cazuri izolate, cum am fost si eu.
Da, putem vorbi despre grupul de personaje Musafiru’, care suferă de personalitate multiplă, unele “personalități” îi detestă pe Messi, Guardiola, altele îi admiră etc…Îmi place cum sună personalități in context. Nu cred că e potrivit. E grandomană construcția…
Ce au în comun Pepe si M Niculae? Amândoi sunt invitați la masa lui CR7 dacă se nimeresc in restaurant cu el. Masa musculară, masa verde, masa moleculară, masa de manevră.
Undeva in tunelul de pe Camp Nou, un barbat la 50 de ani, usor grizonat, cu ecuson de acces , tremură, vizibil emoționat. Se pregăteşte să ocupe loc pe banca tehnică. Este nea Carles ingrijitorul gazonului, singurul cu ecuson de acces pe teren care mai poate sta pe bancă după ce Kovacs a eliminat si maseurul.
Fiecare are dreptatea lui.
Insistați să vin cu părerile mele şi să plec cu ale voastre? Ca eu de plecat plec din acest pub precum copiii de la grădiniță, când mă piş pe mine.
#Comentez#exist
Degeaba strigăm “Opriti fotbalul, cobor la prima!” societatea merge pe acest drum cu o viteză v, dictată de distanța d, până la profitul maxim, raportată la t, timpul liber al consumatorului.
Cei care nu au votat, deşi au avut posibilitatea, sunt după ultimii oameni, chiar şi după oamenii de zăpadă…
Nu există cvarduplă, pentru că nu există Carabao/MickyMouse Cup decât in mintea lui Mourinho.
Ce mentalitate? Ce atitudine? Baieții noştri au mentalitate, au atitudine, problema lor e că sunt nişte băieţi care joacă impotriva unor oameni mari.
Am avut de când mă ştiu o slăbiciune pentru coarde. Când eram mic am rupt corzile de la vioara pe care mama o avea din liceul pedagogic. Apoi am început să sar coarda, toată lumea era fericită în perioada respectivă. După 16 ani problemele cu coardele au revenit. Tot mama avea grijă să nu întind “chiar toate coardele” deoarece era vorba despre reputația familiei noastre. Nu vă imaginați că in chestiunea cu “coarda” totul se rezuma la chestiuni fizice! Aveam si dileme morale, meta-fizice: Poți deschide cu coarda de royală in pokerul clasic cu 5 cărți? Coarda sensibilă cred că a fost cea mai mică problemă a mea legată de coarde.
Contactul fizic a început cu săruturile cu spălător primite de la bunicele mele si prietenele lor, alături de consemnul primit înainte: “Să nu cumva să te vadă că te ştergi!” După aceste experiențe mai târziu sexul oral a devenit ceva firesc, parcă mai trăisem experiențe similare in altă viața. Mie contactul fizic (sub formă de strâns mâna, îmbrățişat, sărut) mi se pare un element definitoriu al civilizației noastre.