Quiz – Legende

legends2

Recunoașteți jucătorii din desen?

Reguli:

  1. Pot participa doar cei care nu au văzut acest desen și nu caută originalul pentru a consulta dezlegarea.
  2. Într-un comentariu se poate identifica doar un singur jucător folosind numărul de pe umărul drept.
  3. Următorul comentariu de identificare poate fi postat numai după un comentariu al unui alt participant.
  4. Corectarea unei identificări postata de altcineva contează tot ca un comentariu de sine stătător și trebuie așteptat până postează un alt participant pentru a încerca o nouă identificare.
  5. Vor fi declarați doi câștigători: cel care identifică cei mai mulți jucători și cel care identifică ultimul jucător.
  6. Premii: bragging rights 🙂
  7. Linkuri spre pagina de wiki sau youtube cu faze celebre ale jucătorilor sunt binevenite.

PS Recunosc că nu pot să-i identific pe toți jucătorii din desen și folosesc acest pretext pentru a-i afla.

The Great Game

Legend has it that many years ago, whenever a first class football club in the North or Midlands wanted a player, the club manager just went to the nearest coalmine and shouted down the pit shaft. Sure enough, out would come a pit lad good enough to play in any first class side.

)

Sursa foto: Moazzam Brohi

Cristea

Când ţii cu Poli Iaşi, momentele de bucurie pură sunt… few and far between. La începutul anilor 2000 Politehnica ajunsese în Divizia C. Rebrănduită, cu un antrenor nou şi investiţii decente, Poli aproape face nefăcuta de a promova back-to-back în Divizia A. Zic nefăcută pentru că toată lumea ştie că o echipa ţinută de primărie n-are voie să promoveze decât în ani electorali, cum s-a şi întâmplat în sezonul următor.

După un deceniu de jucat la matineu, Politehnica nu s-a acomodat cu diferenţa de fus orar, aşa încât după şapte meciuri Poli era pe ultimul loc cu doar două puncte. Pleacă Simionas, vine Ionuţ Popa. Primul meci al lui Popa: deplasare pe Ghencea. Orice înfrângere la mai puţin de trei goluri, ar fi trecut drept un rezultat bun. Şi totuşi, cum-necum, Steaua ratează din toate poziţiile în timp ce Iaşul dă gol la singurul şut pe poartă. Nu ţin minte un gol care să-mi fi dat mai multă bucurie.

Adrian Cristea, căpitanul echipei la 20 de ani, fusese până atunci secretul știut numai de ieşeni. Avea şut, avea dribling, avea viziune. Genul de jucător pe care Copoul îl dă o dată la 20 de ani. Fusese meciul lui. He had arrived. Mai am şi acum într-un sertar, cronica din Gazetă, scrisă de Manolo Terzian.

IMG_20130731_123939

Au trecut aproape nouă ani de atunci. Meciurile se dădeau pe Telesport şi Naţional TV. FC Naţional era pe primul loc. Şi Adrian Cristea avea toată cariera în faţă.

The saddest thing in life is wasted talent, and the choices that you make will shape your life forever. (A Bronx Tale)

Almanah de fotbal italian

A ajuns în sfârșit o bijuterie de carte pe care o comandasem de câteva săptămâni, un soi de almanah de fotbal italian din anii ’80. Italofilii să mă ierte, dar am să fac o aroganță și-am sa pun câteva imagini:

Mister Bearzot

“It was like living in a foreign country”

Maldini circa 1985

San Paolo în vremurile bune

Falcão e il mister

I gemelli del gol

Socrate:

Vialli în perioada Cremonese, Serie B

Si o mare bilă albă pentru cine recunoaște personajul: