Timp de două ore, străzile, fabricile, băncile şi şcolile din Insulă au fost pustii. Pentru prima dată la acest Mondial, Anglia a livrat o tranşă din calitatea pe care o aşteptam la începutul turneului. Nu e tocmai de pus în ramă acest 1-0 cu o Slovenie a cărei populaţie ar încăpea în sud-vestul Londrei, dar ţinând cont de sunetul de baionetelor care se ascuţeau în redacţiile pe Fleet Street, Albionul a evitat un linşaj mediatic.
Am văzut o Anglie mai coerentă, mai agresivă în pressing, în orice caz o echipă schimbată semnificativ în bine de la acel joc hepatic cu Algeria. Câteva note pe marginea a ceea ce s-a întâmplat ieri:
– neglijenţa la finalizare a englezilor şi mai ales golul lui Donovan, au scuipat-o pe Anglia în jumătatea diabolică a ţintarului. Oricum ar fi avut un munte de urcat, dar în loc să fie Ceahlăul, acum e Everestul. În loc de Ghana şi probabil Uruguay în sferturi, urmează aşa: Germania, Argentina, Spania, Brazilia. Nobody said it was easy, no one ever said it would be this hard.
– spuneţi ce vreţi despre Terry, dar ieri a fost superb. Ce-o fi fost în mintea lui când a plonjat încercând să blocheze un şut cu capul, brevetând „tehnica somonului”? Vă zic eu: nimic. A fost acea fracţiune de secundă de disperare când sinapsele sunt scurtcircuitate şi corpul e controlat de acele trăsături pe care le ai cel mai adânc scrijelite în ADN. În cazul lui Terry, curaj, devotament şi determinare.
– Capello şi-a riscat reputaţia. Nu l-a jucat pe Gerrard în spatele vârfurilor, nu l-a jucat pe Rooney vârf împins, n-a abandonat 4-4-2-ul. Mai mult, ignorând lobby-ul teribil în sprijinul lui Joe Cole venit din toate direcţiile, Capello a mers pe instinct şi a luat două decizii pe care nu mulţi le anticipau, titularizandu-i pe Defoe, care niciodată n-a impresionat alături de Rooney, şi Milner, pe care mulţi credeau că n-o să-l mai vadă în Africa de Sud după jumătatea de oră infectă cu S.U.A. Dividendele curajului său au venit repede: Milner şi Defoe au colaborat la golul din minutul 22, care avea să fie decisiv. Milner a fost esenţial în continuare, stând lipit de tuşă şi întinzând apărarea Sloveniei doar prin disciplină sa tactică. E mai mult decât se poate spune despre Lennon. Nu cred că l-am mai văzut pe Capello atât de exuberant într-un interviu.
– e şi un caveat tactic în toată povestea asta: e foarte plauzibil ca Anglia să fi funcţionat mai bine azi pentru că a întâlnit tot un modul 4-4-2. Când se întâlnesc două echipe cu acelaşi sistem, diferenţa o face valoarea individuală. Avantaj Anglia. Cu echipele care vor aglomera mijlocul, cum a făcut Algeria, nu va fi la fel de simplu.
– unii spun că asta s-ar putea să fi fost declicul care să elibereze jocul Angliei. Într-un fel Campionatul Mondial abia începe pentru Albion. Dar problemele Angliei nu sunt din cele care dispar de miercuri pe duminică. Glen Johnson n-o să înveţe să se apere în câteva zile. Lampard n-o să aibă peste noapte curajul de a-şi asuma mai multe responsabilităţi decât dacă se duce la vrăjitorul din Oz. Barry, ce s-ar putea întâmpla cu el încât să nu mai fie veriga slabă?
– dacă are de gând să rămână în Africa de Sud dincolo de săptămâna asta, Anglia trebuie să reproducă jocul din primele 20 de minute ale reprizei secunde cu Slovenia.
– Landon Donovan, plângând că un copil în interviul de după meci, cu tricoul pătat de sânge: „Cand încerci să faci lucrurile cum trebuie, e frumos să vezi că eşti răsplătit!” Si cum incepe reporterul interviul: Mister Donovan,…
– mulţi remarcau ironic că Mondialul sud-african începe să semene din ce în ce mai mult cu Al Doilea Război Mondial: francezii au ieşit repede, americanii au intrat târziu şi i-au lăsat pe englezi să se bată singuri cu nemţii.
Urmează Krauții și știți ce-a zis bătrânul Churchill: We shall fight them on the beaches…