Daniel Levy – aventuri imaginare

consemnate de COYS

Partea 1 Rezumat

 O zi normală in biroul lui Daniel Levy, Spurs’ chairman. Discuțiile cu Jose Mourinho și un enquiry despre Danny Rose și cu Florentino Perez despre o oferta de nerefuzat ptentru Delle Ali sunt urmate….

Partea 2 Rezumat

 … de un telefon trântit in nas lui Mark Zuckerberg. Daca Poch ar fi băiat de treaba și ar agreea ofertele…

Partea 3

“Închizându-i telefonul în nas lui Mr. Facebook e cea mai bună parte a zilei”, gândi Levy. “Cine se crede și ăsta, eu am o vorbă: show me the money and I’ll show you mine. Hmmm, acum partea a doua nu trebuie luată literar, desigur” și zâmbi sub ochelari.

Întorcăndu-și privirea pe birou descoperi paharul de single malt și zâmbi. “Oh, finally, pot savura restul zilei, not bad at all”.

Telefonul scoase un buzz scurt. Curios, Levy își aruncă privirea pe ecran, văzu întâi un whatsapp message de la…Rosie??? “Cine naiba e Rosie, Danny Rose e pus pe șoții iarăși, să vezi ce-l amendez”. Deschise mesajul și ciți:

“Salut Daniel my old china, cum merge lucrurile? Aici e Harry by the way, dar folosesc telefonul lui Rosie, amicul meu canin, nu poți ști niciodată cine trage cu urechea hihi:) eu sunt bine aici la Villa errm Birmingham, triffic club, sleeping giant and all that, am câțiva jucători europeni care nu vorbește foarte gramatical, dar mă descurc cu ce am, not a wheeler dealer but a fucking football manager. Chairmanul mi-a promis că îmi ia elicopter dacă promovăm să pot să ajung acasă devreme să beau un păhărel de Spanish Red seară cu Sandra. Anyway dacă ai niște băieți tineri la academie să mi-i dai în loan aș fi foarte recunoscător, chairmanul e dispus să plătească cu 10-20% mai mult decât face. Sigur, involuntar, dar ai reținut ideea. Repet, cu 10-20% mai mult decât în acte. Sună-mă urgent dacă te interesează tema.

PS: sună-mă pe numărul lui Rosie.

PPS: îți mai aduci aminte de băiatul ăla din Franța de l-am avut noi, ăla de a declarat că nu-l interesează cu cine joacă în weekend, o face pentru bani oricum, Assou-Ekotto, bless him:) mi-a trimis un film cu el, e actor acum, oh dear, știi că întotdeauna ziceam că acoperă long range pe teren, și în filme la fel hihi…”

Levy zâmbi larg. “Good old Harry, ce complicat a fost să-l fac să citească P45-ul. Dar ce tare a fost când îl aștepta pe Aguerro și i l-am adus pe Saha, the poor soul, momentul meu favorit.”

Văzu și celălalt mesaj, Scudamore, FA. “Of ce-o mai fi vrând și asta”. Însă îndată ce citi primele rânduri o paloare îi apăru pe față și începu să tremure atât de puternic încât scăpa paharul din mână și se făcu țăndări pe podea. “Oh Doamne, nu se poate așa ceva, nu, nu poate fi adevărat”. Simți că nu mai are aer, încercă să-și desfacă nodul de la cravată într-un gest brusc și necontrolat dar picioarele îl lasă și se prăbușește cu zgomot pe podea.

Zgomotul o alertă pe secretară, care lasă Tinder-ul și veni într-un suflet:

“Sir, sir, sunteți ok?…domnule Levy?”. Extrem de îngrijorata încerca să-i ia pulsul când privirea îi căzu pe textul mesajului de pe telefonului deschis al lui Levy și pe măsură ce citea culoarea din obraji începu să-i dispară precum fanilor catalani la prezentarea lui Paulinho. Oh, dear Lord!

“Hey Daniel, salutări de la FA, să știi că apreciem foarte mult ce faceți voi la Spurs cu juniorii, măcar dacă ar mai fi câteva cluburi așa am reuși în sfârșit să mai prondem niște semifinale cu Germania, you never know cu penalty-urile. De fapt de ce te-am text-uit, toate cluburile vor să ne adunăm zilele astea și să modificăm regulile la transferuri adică să nu mai permitem transferuri după ce a început campionatul. Gata cu deadline transfer day, cluburile vor doar câteva săptămâni, până la sfârșitul lui iulie și gata. Acum Daniel, știm că nu iubești nimic mai mult decât 31 august ora 10 noaptea însă sper că avem și acceptul Spurs, are we cool? Sweet FA”.

Secretara rămase câteva secunde fără glas apoi realiză gravitatea situației și puse imediat mână pe telefon: “111, NHS? Avem o urgență, un atac de cord, o ambulanță va rog imediat la…oh, Richard??? Eu sunt, Jane de pe Tinder, asta da surpriză!!! Nu știam că lucrezi la emergency calls la NHS, parcă profilul tău spunea chirurg??? Oh, înțeleg, criză de personal…de ce am sunat? Oh, da, avem nevoie de o ambulanță urgent la Bill Nicholson Way. Și Richard, dacă ești liber zilele astea…știu, știu, mă suni tu, ok. Aștept, pa, pa.”

Zgomotul sirenelor se auzea din ce în ce mai slab pe fundal. Levy deschise ochii și încerca să străbată prin aerul îmbibat de o substanță ce mirosea a…tămâie? Se ridica brusc din pat și privirea îi căzu pe un poster afișat pe ușă încăperii. “The Big Decider: the Mighty Heaven take on the Hell’s Kitchen this Wednesday. Only on InSky TV. Watch uș rîse.”

“Watch uș rîse???” și simți cum îi crește din nou pulsul. “Asta e motto-ul nostru, cine sunt plagiatorii ăștia, cine se cred ei???”.

Intrigat începu să meargă prin coridorul îngust, interesant e că parcă nu există gravitație, totul părea atât de ușor…la un moment dat privirea îi fu atrasă de cineva care jongla cu un balon de fotbal stând doar pe apa și semăna leit cu…statuia aia din Rio. “Wow, am ajuns la Rio?” se gândi el din ce în ce mai intrigat.

Brusc, văzându-l pe Levy, jucătorul se opri din jonglat și un surâs larg îi apăru pe față.

“Mr. Levy, ce surpriză, nu va așteptam. Bine ați venit, numele meu e Jesus. As in Jesus Gabriel Silva de la City” adaugă el cu un zâmbet șmecheresc.

“Jesus? De la City! Wow…superb footballing skills, dacă ești în căutarea unei echipe, nordul Londrei te așteaptă cu brațele deschise”.

“No, mulțumesc domnule Levy dar va trebui să negociați cu tata, nu pare dispus să mă mai trimită odată pe pământ, prima oară au fost niște complicații cu Roma”.

“Oh, prietenii lui Baldini, nu-mi aminti ce saga a fost până l-am transferat și noi pe Lamela. Dar asta cu tatăl nu-mi place, noi nu suntem PSG sau Barcelona să plătim comisioane la părinți” replică Levy. “Alt caz Neymar” se gândi imediat.

“Nope, era pe vremea lui Pilat, ex Pontius manager retras pentru bani la Maccabi, dar oricum, sunt ‘nailed’ aici așa cum spuneți voi pe Insulă” și îi arată cu degetul posterul. “Heaven’s captain, sunt așteptări mari de la mine. Dar dacă sunteți interesat unul din colegii mei care nu crede în ruptul capului că vom câștiga vreodată ceva poate veni, la voi acolo la Spurs ar găsi mediul propice fără ambiție și fără speranță, ar fi un good fit”.

“Danny Rose???” Întreba Levy.

“Nu, numele lui e Toma. Good guy, îi dau cartea dvs de vizită. Ați mai avut un jucător de la noi care a fost cândva chiar căpitan pe WHL, și acum suporterii îi cântă numele. Oooh, oooh, Judas! Ooh, aah! I wanna know why you’re such a…” se opri brusc, puțin rușinat.
“Anyway, nu vă mai rețin domnule Levy, știu că vă așteaptă Peter. He’s a funny guy, o să vă înțelegeți” termină el reluandu-și jongleriile cu balonul.
Levy își continuă drumul prin coridorul îngust cu camere de o parte și de alta. Garrincha, Socrates, Brian Clough, Bill Nicholson și alte nume cunoscute pe plăcuțele de pe uși. La un moment dat citi “Ted Drake-Arsenal legend” un gând îi încolți în minte. Trase cu coada ochiului în stânga și în dreaptă, apoi luă un spray cu graffitti și început să lucreze. După cinci minute se opri și îndreptându-și ochelarii pe nas își admiră cu un ochi critic munca. Zâmbi mulțumit, însă auzind un zgomot o rupse imediat la fugă. Se opri la capătul culoarului și ochii îi căzură pe o altă plăcuță de pe ușă pe care scria ‘Adebayor’. “WTF??? Ce caută asta aici?” Nu mai apucă să își termine gândul că o altă ușă se deschise și un bătrânel simpatic ținând in mână un rând de chei și un breloc cu Chelsea-Champions of Europe 2012 apăru în cadru zâmbind larg. “Domnule Levy, va așteptăm. Eu sunt Peter, the goalkeeper errmm gate keeper, intrați”.

To be continued…

 

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone