Tottenham

anglofil.ro > Tottenham

Lucruri pe care nu le știi cand te duci la Tottenham-Cardiff 1-0

By In Corespondente, Premier League262 Comments

Dacă locuiești relativ departe de Anglia și îți propui să vizionezi pe stadion un meci odată pe an sunt destule lucruri pe care nu le știi când îți faci planurile cu ceva timp înainte. Mai ales dacă vrei să fii atent cu sumele de bani de care vrei să te desparți.

Deci iată o listă cu lucruri pe care nu le poți anticipa:

  • Cum va fi vremea. Serios? E vorba de Anglia, totuși. Ploaie măruntă, vânt si frig mai ales cand zbori în dimineața meciului de la soare cu 24C la 6C.
  • Că Bebelak îți va băga o strâmbă: “vreau doar să va spun că e o zi perfectă pentru stat acasă și văzut meciuri”. Normal că mai sari un pic pe loc, faci niste gimnastică si bravezi cu “E o zi perfectă de vazut meciuri pe stadion”.
  • Cu 3 zile înainte Coys te anunță că adversarii “or sa pună autobaza și cu intrări la rupere în stilul britanic de ligă inferioară”. Nu s-a intâmplat. Cardiff au jucat ordonat, nu s-au cantonat in apărare și, în limita propriilor posibiltăți, au atacat creându-și câteva ocazii bune. Chiar îmi va părea rău la sfârșitului campionatului când vor retrograda pentru că încearcă să joace fotbal, cel puțin acum.
  • Că programarea din Liga Campionilor va aduce Barcelona pe Wembley cu 3 zile înainte. Intensitatea si risipa de energie din acel meci nu aveau cum să fie replicate când Tottenham joaca cu ultima clasată din PL
  • Că voi fi martor la câțiva metri de mine la o nouă ezităre a lui Lloris. Marcat de eroarea din primul minut la meciului cu Barcelona, la o lansare în adâncime a vrut să iasă, s-a răzgândit si s-a retras, apoi a ieșit târziu. Noroc că mingea saltată peste el a fost scoasă în extremis de Alderwereild de pe linia porții. Totuși că peste câteva minute Lloris a avut a ieșire salutară.
  • Că deschiderea rapidă de scor (în minutul 8) la partea opusă de stadion nu va fi urmată de o ploaie de goluri la partea la care ai tu bilet în plasat stragetic pe linia careului de 16m, locul cel mai bun să vezi goluri care nu vin
  • Că galeria oaspeților va domina vocal meciul. A fost de-a dreptul induioșător cum se bucurau la o deposedare, o centrare sau la cea mai mica fărâmă de posibil atac periculos al echipei pe care o susțin. Te face să îți propui sa vezi un meci la Cardiff cândva.
  • Că cel mai memorabil si încărcat emoțional moment al meciului va fi un fault urmat de un cartonaș roșu.

sursa foto EPA/PA

Un fault ca pe vremuri, nici urmă de intenție de a juca mingea, urmat urletul la unison al suporterilor Tottenham, Kane năvălind și luând agresorul în piept și strângându-l in brate, meleu etc. Apoi de răgetul de satisfacție când Mike Dean a scos roșul. Și o vagă ușurare când Kane a luat doar galben. Ulterior am rămas uimit câtor comentatori li s-a părut un fault de galben. A fost sub ochii mei și pe viu mi s-a părut brutal. Intr-o notă total discordantă cu meciul care a fost curat în rest.

  • Am vrut să văd neapărat stadionul nou, fiind dezamăgit de Wembley. Imi  și luasem adio. Dar iată-mă din nou pe Wembley. De data asta sigur nu mai revin. Penibilă situația cu darea în folosință a noii arene. Următorul meci la care voi merge va fi în 2020 să fiu sigur că meciul e pe stadionul nou.
  • Speram într-o avalanșă de goluri, mai ales că Tottenham juca cu o nou promovată care nu făcuse decât 2 puncte în 7 etape. M-am ales cu un 1-0 necăjit deși Cardiff a jucat în 10 oameni din minutul 58. Iar Spurs au blocat mingea la colțul terenului advers în ultimele minute să treacă timpul. Jenant.
  • Că ENIC va face o figura urâtă în goana după bani. Anticipând o cerere mai redusă de bilete la trei zile după meciul cu Barcelona, ținând seama de adversar, nu au pus în vânzare bilete pe inelul trei de la Wembley forțând suporterii să cumpere bilete mai scumpe la inelul 1. Eu eram foarte curios cum se vede de sus, fiindca mă lămurisem data trecută cum se vede de pe inelul 1.

Cu toate acestea m-am distrat bine către foarte bine. Iar pe la miezul nopții în drum spre casă starea de spirit mi-a fost ridicată de o pancartă.

Era scrisă pe un placaj vechi pus pe un gard improvizat, care îngrădea un teren viran. Cândva aici era o cladire moderna, care, surprinzător, a fost demolată acum 2 ani. Pe teren cresc acum niște buruieni vajnice. Oricâte chestii mai puțin plăcute ți se întâmplă, până la urmă important e să găsești lucrurile care te fac de acord cu mesajul:

Viața e frumoasa!

Zile negre pentru Tottenham

By In Premier League94 Comments

Presimțiri consemnate de COYS

La prima vedere, Spurs și Liverpool au avut în mare parte o traiectorie similară în ultimii ani în fotbalul englez. Ambele au implementat o filozofie de joc care poartă amprenta celor doi manageri, Pochettino respectiv Klopp și ambele au crescut în joc de la an la an. Însă asemănările se opresc aici.
La Liverpool se poate observa clar că această creștere a avut mereu ca scop obținerea de trofee și lupta pentru titlu, achizițiile au fost pe bani mulți (nu la nivel obscen gen City sau PSG, totuși) însă pentru oamenii potriviți la locurile potrivite. La Spurs, oh dear, unde să încep?…
De la venirea lui Pochettino, clubul a cunoscut un success nemaiîntâlnit de la sfârșitul anilor 80, fiind implicat doi ani consecutivi în lupta pentru titlu și fiind singurul club care a terminat în Top 3 pentru trei sezoane consecutive. Asta cu investiții minime, successful fiind mai degrabă datorat celor veniți din academie (Kane, Rose) sau cumpărați pe bani foarte puțini la vremea lor (Lloris, Walker, Wanyama, Vertonghen, Alderweireld, Dembele, Eriksen, Dier, Dele Alli), singurele excepții notabile de achiziții oarecum scumpe fiind Lamela, Son și Davinson Sanchez. Spurs au fost foarte aproape de titlu pentru două sezoane, părerea personală fiind că au fost la un jucător distanță de Holy Grail în ambele cazuri – refuzul de a plăți 10 milioane lui Southampton pentru Wanyama în sezonul în care Leicester a câștigat titlul și refuzul de a plăti 30 milione pentru o rezervă de atacant ca Batshuayi pentru varianta la jumătate de preț Vincent Janssen. În ambele cazuri, Spurs au pierdut puncte prețioase când titularii de drept au fost accidentați (Dembele acum trei sezoane respectiv Kane acum două sezoane), puncte care se puțeau câștiga cu un back up efficient (dar mai scump). După al doilea sezon în care au luptat pentru titlu, Spurs dădeau impresia că pot crește și se pot bate pentru campionat în continuare. Însă ownershipul ENIC a arătat încă din vara trecută că au rămas la aceeași mentalitate de club mic, fără ambiții de glorie. To Dare Is To Do e mottoul clubului, hilar dacă iei în considerare ambițiile arătate de ownership.
Vara asta însă a întrecut și cele mai negre așteptări ale suporterilor, sentimentul de haos și bad management e mai mult decât prezent. Să le luăm pe rând.

Lot

Deși era evident de la sfârșitul sezonului trecut că sunt goluri mari la mijloc datorate accidentărilor repetate și lipsei de fitness a celor doi mijlocași care susținuseră greul în sezoanele când am luptat pentru titlu (Dembele și Wanyama), conducerea nu a arătat nici un semn că ar vrea să întărească acest department cheie în orice echipă de fotbal. Ambii Wanyama și Dembele nu mai sunt fit pentru a juca meciuri la rând, sau în engleză sunt way past it. Winks nu e un răspuns pe măsură, sau altfel spus dacă el e răspunsul, întrebarea e idioată.
Kane e într-un declin de formă teribil, început de la accidentarea cu Bournemouth, faptul ca nu avem un vârf de rezervă după atâtea sezoane e de o lipsă de professionalism absolut strigătoare la cer. Sissoko e încă în lot și cu asta am spus tot. Nu mai puțin de nouă jucători au fost la mondiale până la fază semifinalelor și au ratat pre-seasonul, măcar încă un motiv pentru care trebuia întărit lotul. Chiar și dacă am fi fost world beaters și tot orice club are nevoie să freshen up things că să țină totul într-o pantă ascendentă.

Kane

În cazul Harry Kane, nu înțeleg insistența lui Poch dar e probabil destul de greu să-l treci pe banca de reserve. Echipă a jucat excelent sezonul trecut după accidentarea lui Harry, 4-1 la Bournemouth (trei goluri după înlocuirea lui Harry), 3-0 cu Swansea în deplasare în cupă, 3-1 pe Stamford Bridge cu un careu ofensiv din Lamela, Eriksen, Son și Dele. Apoi a revenit Kane complet unfit după părerea mea și a urmat un 2-1 chinuit cu Stoke, înfrângere acasă cu City, egal la Brighton, înfrângere în cupă cu United, victorie chinuită acasă cu Watford după un meci abject, înfrângere cu West Brom (deja retrogradata). Kane a fost complet pe dinafară la World Cup, deși a înscris 6 goluri, arătând o formă mizerabilă pe alocuri. Nu știu care sunt problemele la Kane (oboseală fizică, mentală, reținerea datorată multiplelor accidentări?), însă momentan cred ca soluția în atac e data de Lamela, Son, Moura. Nu am îndoieli că își va reveni, însă nu cred personal că jucând etapă de etapă în perioadă lipsei de formă nu ajută.

Stadion

Jenant combinat cu farsă proastă. O lipsă de respect față de fani, era absolut clar ca nu va fi gata la timp, clubul a fost silit să respecte promisiunea unui open day pentru suporteri la începutul lui august și nu trebuia să fii un geniu să vezi că e la câteva luni distanță de finisare. Cu toate astea, clubul a continuat să prezinte situația în roz, să spămuiasca mailul cu grămezi de oferte de membershipuri de la 2k GBP pe sezon în plus cu promisiunea singurului stadion unde se poate vedea Champions League în Londra etc. Momentan nu e încă clar când se va inaugura (în mod cert nu în acest an calendaristic) și nici cum se vor desfășura meciurile. O altă palmă data fanilor e programarea meciului cu Watford din Cupă Ligii la Milton Keynes la 8 seara, întrucât Wembley nu poate fi folosit în acea săptămâna și stadion propriu nu avem. Proprietarul a arătat că practic nu îi pasă decât de bani, nu contează că fanii din SUA sau Irlanda și-au cumpărat bilete de avion și au rezervat locuri la hotel pentru a vedea meciuri în noul stadion, vorba Donnei Cullen în răspunsul adresat unuia din acești fani: ‘Meciul se dispută oricum, doar că pe Wembley și nu pe noul WHL, deci care e problema?’

ENIC

Nu știu care sunt așteptările ENIC de la sezonul actual, însă ele nu pot fi mai mult de locul 4 și acesta pare deja e un pod mult prea îndepărtat după părerea mea. Lotul e îmbătrânit nu fizic, dar mental, nici măcar grupări de genul Real, Barcă sau Bayern nu duc patru sezoane consecutive în aceeași formație fără a interveni blazarea. Era nevoie de a fi vânduți jucătorii care și-au făcut datoria dar ori nu mai pot (gen Dembele) sau care nu vor să fie aici (Toby, Rose) și aduse forțe proaspete. Scuza că nu există jucători pe piață care să îmbunătățească lotul existent e atât de imbecilă încât nici nu mă străduiesc să o mai comentez.
Nu am văzut meciul cu Liverpool, aflându-mă de o săptămâna și ceva la Tokyo, însă înțeleg ca am fost outplayed ca niciodată în mandatul lui Poch și acea blazare pe care o aminteam mai devreme a fost vizibilă chiar și de pe stadionul care nu există încă. Presupun că ne vom reveni în preajma Crăciunului ca întotdeauna în anii anteriori când lipsa formei sau lipsa rezervelor valoroase au fost mereu determinante în a pierde puncte prețioase la începutul campionatului împotriva echipelor de genul West Brom sau Swansea. Cred că anul ăsta va fi mult prea târziu pentru a mai prinde Top 4 și din păcate asta va aduce clubul iarăși câțiva ani înapoi. Există un singur vinovat aici și care trebuie să își assume răspunderea pentru acest eșec monumental, dar mă tem ca nu se va întâmpla. Atât de Spursy să crezi că vei juca împotriva Barcelonei pe noul White Hart Lane, după care să revii în Europa League și Thursday nights când stadionul e gata.

Adio Wembley: Tottenham-Juventus 1-2 în Liga Campionilor

By In Corespondente, Europa, Liga Campionilor38 Comments

Am mai tăiat un stadion și o experiență de pe listă. Știți despre care listă vorbesc, aia cu lucrurile pe care trebuie să le faci odată în viață. Cam asta e concluzia. Influențată foarte mult de rezultat, dar nu am nici un fel de regret. A meritat din plin și odată în viață trebuie să mergi ca să vorbești în cunoștință de cauză.

 

Puteți să verificați verificați setul de fotografii  ca să vedeți la ce mă refer. De când m-am hotărât să merg la acest meci am avut o singură dorință: meciul din țur să fie destul de strâns pentru ca returul de pe Wembley să aibă o miză reală. S-a întâmplat cum mi-am dorit, dar asta a făcut că dezamăgirea din final să fie cu atât mai cruntă. Pentru că e foarte posibil că după această generație să urmeze iarăși alți 20 de ani în care Spurs să se îndepărteze de elita de care e mai aproape acum decât oricând în istoria recentă a clubului.

Sunt câteva imagini care îmi vor rămâne în minte referitoare la stadion. Cea mai plăcută, cel puțin pentru mine a fost ieșirea din metrou. Când vezi aleea acea largă care duce la arenă plină de oameni. Primul gând e dacă vor încăpea. Pentra că păreau foarte mulți, chiar cu 2 ore înainte de începerea meciului. Am făcut o baie de mulțime, am tras cu urechea la discuții, m-am bucurat să aud destul de des vorbindu-se italiană fără că cineva dintre suporterii echipei gazdă să arate adversitate. Ca de obicei foarte mulți străini, în special obișnuitul contingent din țările scandinave, semn că popularitatea lui Tottenham e în creștere pe acele meleaguri. Și bineînțeles asiatici, cu precădere coreeni, de înțeles prin ascensiunea lui Son.

Am făcut o tură prin exterior și m-au atras mai mult macaralele din zona adiacentă stadionului, unde pare că se construiește foarte mult, decât structura oarecum banală a stadionului. Am trecut și pe la statuia lui Bobby Moore și am încercat niște poze artistice cu arcul de deasupra stadionului.

Din păcate am fost dezamăgit de interior. Normal că e imposibil să faci un stadion ca un capacitate de peste 60.000 să  aibă o atmosferă intimă, iar spectatorii sa fie destul de aproape de terenul de joc. Plus că am fost blocat în zona în care aveam bilet (inelul inferior). Nu puteai face o tură întreagă pentru că zonele centrale erau închise. Nu puteai urca nici la inelul 2 sau 3 să vezi cum se vede de acolo. Fiindcă aveam loc în rândul 40 și inele superioare începeau cam de acolo cam îmi dau seama cum se vedea. Ce am câștigat eu fiind mai aproape de stadion se compensa cu perspectiva de pe un loc aflat mai la înălțime. Pentru că principală problemă a inelului inferior este că e prea plat și chiar dacă ești mai aproape să zicem pe rândul 20, tot ești destul de departe de gazon nu ai perspectiva înălțimii. Asta m-a deranjat pentru că pierzi unghiul ăla care îți permite să vezi mai bine așezarea jucătorilor în teren în perspectivă. De exemplu nu am văzut bine faultul făcut de Vertongen la Douglas Costa sau ofsaidul lui Kane la lovitura de cap trimisă în bară în minutul 90.

Sper ca noul stadion al lui Tottenham să aibă rezolvate aceste neajunsuri. Pentru că e clar că va fi mai plin de însemnele clubului, mai prietenos cu suporterii (alt lucru care mi-a lipsit mult). Wembley se simțea că o arenă de deplasare, cu prea puține semne că joacă Spurs acolo. Prea multe chestii corporatiste, un stadion făcut pentru națională. Am foarte mari îndoieli că celălalt item de pe lista mea referitoare la Wembley – o finală de cupă o voi tăia vreodată de pe listă. Poate la următoare echipă competitivă a lui Spurs, după ce va trece destul timp să mi se estompeze memoriile de acum, dacă cineva îmi garantează ca Spurs vor câștiga.

Voi sublinia acum cele două momente din meci care îmi vor rămâne în memorie pentru lung timp.

 Explozia din tribună după golul lui Son. Care venea după mai multe ratări. Există în tribună un oarecare tremur, o neliniște după o serie de ocazi mai mici sau mai mari ratate. Neliniște amplificated de raidurile lui Douglas Costă, periculos oricând cu mingea la picior. Dar cu atât mai puternică a fost dezlănțuirea. De necomparat cu un pub sau o acasă cu prietenii.

Un tackle monstruos făcut de Davinson Sanchez. Asta a fost chiar în fața mea. Putea fi un galben sau chiar un roșu dacă ar fi fost întârziat cu o fracțiune de secundă. Mai ales în ziua de azi când și în Anglia arbitrii scot ușor galbene și la tacklinguri perfecte. Care e un mare păcat, dacă mă întrebați pe mine. Dar ce s-a întâmplat după tackling a fost uluitor pentru mine. Tribună a scos un răget de mulțumire cum n-am auzit pe vreun stadion, parcă mai tare decât la gol. Era ceva extrem de primar în reacție, ceva de om primitiv răpunând un animal uriaș, mult superior fizic, cu sulița. Și mulțumirea că va avea cu să se hrănească pe o perioadă îndelungată. Imediat după răget un tribună  a erupt într-un strigăt de luptă: Yido! Yido! Yido! Care a durat minute bune. Asta e momentul pe care nu nu ai cum să îl prinzi la televizor. Și care e de neprețuit. Tare m-am bucurat că am putut fi acolo și am putut strigă cât de tare am putut.

Să  nu zic niciodată totuși. Voi mai merge pe Wembley  dacă vreodată   urmatoare echipă competitivă  a României va juca acolo un meci official în  care va avea șanse la victorie.  Șansele sa se întâmple sunt infime, dar  să nu ne pierdem speranța…

Patru meciuri care vor defini sezonul pentru Tottenham

By In Premier League69 Comments

Iată programul: Manchester United (a) 31 ianuarie, Liverpool (d) 4 februarie, Arsenal (a) 10 februarie, Juventus (d) 13 februarie. Sondajul de mai jos era formulat altfel dar egalul din Cupa cu Newport (al cărui rejucare e pe 7 februarie, dar cui îi pasă?) a dus la modificări în ce privește așteptările. În funcție de browser trebuie folosit scroll bar in partea dreaptă ca să vedeti toate opțiunile.

Dorințe pentru Tottenham în 2018

By In Premier League30 Comments

Inițial mă gândeam la o dorință. Apoi gândurile mi-au luat-o razna si am trecut la utopii de-a dreptul. S-o luăm pe îndelete într-o ordine aleatoare.

Sa promoveze alți 2 jucători crescuți la club

Ar cam fi vremea. Ultimul promovat a fost Winks, care de fapt e un fel de Bentaleb mai cuminte. Jucători care să se impună si să joace mai des decât a facut-o Walker-Peters. Un fundaș central ar fi foarte binevenit. Ar fi mulțumitor și ca unul din cei doi să urmeze modelul Dele – adică un jucător tânăr din ligile inferioare care să mai joace la clubul de la care provine până la vară.

Să nu vândă mai mult de 2 jucatori la vară

Deja multă lume s-a resemnat că Alderweireld si Rose vor juca în altă parte. Sunt sigur că dacă vor fi vânduți va fi la un preț comparabil cu alți jucători care au schimbat cluburi recent. La forma actuală Rose nu cred că mai valorează cât anul trecut, dar să vedem ce se va întampla. Un al treilea jucător să fie vândut doar în cazul unei oferte excepționale si cu înlocuitor aranjat.

Sa cumpere jucători chibzuit

Adică pe modelul din vara lui 2017, fără să plăteasca exagerat. Și dacă o fi sa fie mai scumpi (cum mi s-a părut Davinson Sanchez la momentul respectiv) să confirme ulterior că scouting-ul a fost făcut corespunzător.

Să aducă un jucător foarte bun

Mi se pare esențial. Ca să poată ține pasul cu cluburile cu bugete mai mari și să se mai poată bate pentru primele 4 locuri. Preferința mea ar fi Bale care ar fi foarte bine primit. Sau măcar cineva de nivelul care îl arată Zaha acum. Asta ar costa cam 75 de milioane. Poate mai mult, deși nu ar merita atunci. O utopie, îmi dau seama. La fel cum ar fi o fantezie ca Spurs sa ofere contracte mai mari jucătorilor din lotul actual. Dar, ținând seama de veniturile suplimentare, inclusiv din noul stadion, de așteptat aș zice eu.

Un trofeu

Din pacate irealizabil. Pentru că mai sunt in calcul Liga Campionilor si Cupa Angliei. În liga concurența e mult prea puternică. Si adversarul din optimi prea experimentat. Cupa Angliei ar fi mai abordabilă, dar înghesuiala de meciuri si nevoia de a roti jucătorii va face acest obiectiv mai mult o loterie decât ceva realizabil.

O înfrângere la cel mult două goluri diferență

Am ajuns la ce mă doare cel mai tare. Ceva egoist, bineînțeles. Am deja rezervat biletul de avion pentru Londra. Ajung la prânz pe 7 mai, ziua returului din optimile CL cu Juventus. Biletele se pun în vânzare pe 19 ianuarie si îl simt  pe al meu ca fiind deja în buzunar. Voi fi pentru prima dată pe Wembley la un meci la care vor fi 80000 de spectatori în tribune, dacă nu mai mulți. Pentru atmosferă și spectacol ar trebui ca Tottenham să poata aborda meciul cu o șansă reală. Și bineințeles, sper intr-un rezultat mai bun la Torino.