Manchester City – Tottenham 1X2?

Încă se mai poate participa la etapa 3 a concursului de pronosticuri. Sunteți în întârziere si veți  fi penalizați cu un procent din punctajul total (15% pe etapă de campionat).

Așa arată distribuția pentru al doilea meci din program:

Să vedem ce va întâmpla si să reținem pronosticul lui COYS (X) si al meu (1) – după cum se observă nu suntem prea optimiști.

Întrebarea a doua de la sondaj a dat o distribuție mai echilibrată. Mi-am notat în calendar și voi relua acest grafic peste un an să analizăm ce s-a întamplat în 2017 comparat cu previziunile noastre.

  1. rezultatul alegerilor naționale in Europa, combinat cu declanșarea Brexitului vor conduce, pe termen scurt sau cel mult mediu, la destrămarea UE

2. politica externă a US dupa instalarea lui Trump va declanșa conflicte internaționale grave sau, cel puțin, va face iminente asemenea conflicte

3. miscările din zona arabă (Siria, ISIS, Irak, Iran, Israel) vor continua să agraveze un tablou internațional diplomatic deja inflamat sau chiar vor declansa noi crize

4. se va declanșa o noua criză mondială economică ca urmare a acutizării problemelor politice menționate și a lipsei de măsuri eficiente luate de guvernele statelor relevante

5. nu, 2016 a fost un an singular, viitorul va fi mai blând cu transformările

Tottenham, din perspectiva suporterului

Un articol de Coys (mai mult) si Romi

 Două luni abjecte

Dacă comparăm rezultatele lui Tottenham din sezonul acesta cu cele din sezonul trecut diferență este mică. În schimb competiția a crescut la vârf, echipele mari sau întărit. Leicester a dispărut și cele trei echipe de pe ultimele 3 locuri sunt foarte slabe.

E ușor de observat că avem o problemă majoră în a ne creea ocazii, avem un joc ciudat care închide adversarul, dar nu ne dă nici nouă posibilitatea de a ne creea oportunități. Facem pressing sus, cele trei linii sunt foarte apropiate și astea îngustează mult terenul (pe lungime). De aici iese în evidența lipsa acelui jucător care să creeze ceva din nimic, Eriksen e inconstant și cu excepția ultimei luni a fost foarte șters sezonul asta. Lamela lipsește de vreo 2 luni și speranța că va face în sfârșit pasul către un jucător influent nu se îndeplinește nici sezonul ăsta. Son alternează un caldă cu una rece, Dele la fel, o mare parte a sezonului am reușit din inerție câteva puncte într-un context în care cam absolut toată echipă a fost ieșită din formă. Nu știu ce s-a întâmplat. După meciul excelent cu City au început 2 luni abjecte. Probabil că am fi scos mai mult cu Chelsea sau United dacă Toby era 100% fit și forma pereche cu Vert.

 Mai putem face ceva să terminăm în Top 4?

Forma de Crăciun va fi cheie, avem niște meciuri grele în deplasare la Saints și Watford care pot fi câștigate. După care vine Chelsea pe Lane și o a treia victorie ne ține sigur in cărti pentru Top 4. Cu 6 sau chiar 7 puncte din aceste 3 meciuri vom termina pe locul 6, după United. Deși preferabil ar fi pe 7 ca să evităm Europa League.

Dacă jucătorii nu-și vor depăși condiția de jucători buni, dar nu de top, avem speranțe, însă este necesar că jucătorii de bază să redevină la formă lor și aici mă gândesc la Kane si Dembele, mai ales. Dier a fost înlocuit bine de Wanyama la inchidere si e foarte util ca inlocuitor pe orice post din aparare sau de la mijloc. Avem nevoie de ceva creativitate pe aripi, nu înțeleg de ce N’Koudou nu e folosit mai des, dar în fine nu știm ce se întâmplă la antrenamente și se pare că Pochetino e un tip correct, le dă șanse jucătorilor atâta vreme cât ei fac ceva la pregătire. Poate că mulți din cei care nu prea au jucat nu au tocmai cea mai corectă atitudine. Rose și Walker sunt doi jucători enorm de importanți pentru că oferă acel ceva pe margini, nu am avut măcar un singur joc în CL cu ambii în teren. Dacă se mențin în formă avem acel ceva în plus. Winks e încă un jucător promițător, dar nu e de primul 11. Avem nevoie de jucători de calitate, în sezonul trecut deși am cochetat cu locul 1 multă vreme nu am reușit să batem recordul de puncte din primul sezon al lui Villas Boas (cu care am terminat pe 5). Echipele clasate deasupra noastră în momentul de față au clar un prim 11 superior, hai să recunoaștem că noi nu avem nici un jucător de genul Alexis Sanchez, Hazard, Coutinho, Silva, Aguero, De Bruyne etc. Forța noastră a constat în grup și sclipiri individuale în momente cheie. Dacă vom reuși să repetăm asta vom termină în top 4 întrucât cel puțin una din Liverpool, Arsenal, City și Chelsea vor avea un blip la un moment dat.

Ce bună ar fi o cupă!

Situația de anul trecut când am sacrificat cupele a fost de înțeles, însă dacă după meciul cu Chelsea nu mai avem șanse mari la top 4 atunci categoric trebuie să mâncăm pământul în FA Cup și Europa League. Fie vorba între noi avem ceva tradiție, într-un trecut mai îndepărtat e adevărat, în aceste 2 cupe și ar trebui să punem un trofeu în vitrina noului stadion. Ca să nu mai vorbim ce antrenament bun ar fi să jucăm cât mai mult pe Wembley ca să fim bine pregătiți pentru anul viitor când jucăm acolo toate meciurile din PL. Nu ne mai putem permite să fim atât de debusolați cum am fost în CL cu Monaco și Bayer Leverkusen.

Sigur că Levy nu va aproba nici un transfer care să conteze în iarnă. Faptul că am prins CL și am luat doar un atacant care s-a dovedit lent și ineficient și un ‘panic’ buy de 30 de milioane este un tipic Levy. Sissoko a avut câteva meciuri bune când a ajuns la Newcastle și forma vieții la Europene. La noi pare a fi un fel de Adebayor cu mai puțin talent (trebuie să recunoaștem că Ade a făcut destul de multe în cel un sezon și jumătate în care a jucat fotbal). Cel mai bine ar fi să renunțăm la campionat și să îi punem în vitrină în jocurile din deplasare pe cei 3-4 jucători pe care vrem să îi vindem la vară, cu Sissoko în frunte, chiar dacă 30 de milioane nu va mai da nimeni pe el.

Trei fotografii cam neclare

Tocmai schimbasem anvelopele la mașină și ce ocazie mai buna sa le testez decat primul snow-nami al sezonului. Era puțina circulație la 7 dimineața când am plecat catre pub-ul la care se adună suporterii locali Spurs. Ca de obicei am intâlnit oameni si mai hotărâți sa sfideze conditiile meteo. Nu prea e clară poza facută cu telefonul prin parbriz, pe ninsoare, dar acolo este cineva pe bicicletă. M-as fi incumetat si eu daca nu as fi locuit atât de departe de pub (40 de minute cu masina in condiții normale, o oră pe ninsoare).

Am ajuns la timp cât sa prind obisnuita “predică” a Reverendului inainte de fluierul de inceput. O  mică poezie, compusă pe loc si adaptată fiecărui meci, repetată in cor de “enoriași”.  A fost și un moment hilar, cand la unul din versuri, mai buclucaș, audiența nu a priceput si toți au zis in cor: Whaaaat? De reținut ca Reverendul nostru se inchină la Malort si e gata oricând sa boteze neofiți.

A fost a zi bună pentru fotografia de grup in pauza meciului. Cineva a strigat inainte de a iesi “No coats” si s-au găsit destui să-i urmeze indemnul, desi afară era -12C si a durat vreo 10 minute pană ne-am adunat si aranjat. Dar oamenii erau “incălziți”.

Poza a fost dedicată si trimisă grupurilor de suporteri din Florida. Să se știe ca aici vremea nu ne oprește.

Să-mi fie învățătura de minte!

Am să pun pe hârtie gândurile acestea disparate ca să le recitesc data viitoare când mai merg la un meci de Premier League. Eram la a cincea incursiune în insulă (Blackburn, Manchester City, White Hart Lane de două ori) și enervarea care m-a cuprins ar fi putut fi evitată.
Ca de obicei, am făcut un set de fotografii care include și drumul până la stadion prin locuri ca Luton, Milton Keynes și partea centrală din Birmingham. Ca să vedeți ce zi frumoasă era.

Atmosfera
Să tin minte să nu mai merg niciodată, dar niciodată, pe un stadion în care stația de amplificare e dată la un nivel sonor care acoperă galeriile înainte de meci. Ca și când asta nu era de ajuns, la stația de amplificare s-a pus, chiar înainte de începerea meciului, imnul echipei gazdă în așa fel încât suporterii să nu îl poate depăși sonor, chiar dacă se străduiau. E cel mai sigur mod de a omorî orice urmă de atmosferă. Bine că nu mergea stația și în timpul meciului. De fapt s-a ajuns la așa ceva fiindcă suporterii echipei în deplasare i-ar fi surclasat pe cei gazdă. Și nu doar la meciul la care am fost eu… Cand ai o echipă foarte defensivă, e cam greu să aduni oameni pe stadion care să creeze atmosferă, cu toate că biletele nu erau scumpe comparat cu alte stadioane din PL.
Meciul asta mi-a ucis ingredientul care în iluziile mele (pentru că da, acum îmi dau bine seama că sunt niște iluzii!) e cel mai mai atrăgător pentru o tribună din Anglia. În Anglia tribuna cantă, dar nu peste tot.

Suporterii gazdelor
Să zicem că peste atmosferă aș mai fi putut trece. Să zicem că pot înțelege că, atunci când știi că ai o echipă care nu poate domina, te mulțumești cu puțin că suporter, că accepți că echipa ta să joace la ciupeală. Că aplauzi generos un tackling, o degajare în ultima instanță din propriul careu, o acțiune individuală pe mai mult de 20 de metri, chiar dacă nu duce la nici un fel de pericol pentru poarta adversă. Dar, pentru mine cel puțin, nu e acceptabil că portarul echipei tale, care e gazdă, să inceapă să tragă de timp în minutul 15 al meciului și asta să te lase indiferent, chiar mulțumit. Chiar dacă e huiduit de suporterii adverși.
Asta nu e totul. Eram la tribuna a II-a, pe linia careului de 16 metri. Nu e un loc obișnuit unde să dai de huligani (ce a mai rămas din ei), alcolizați sau alte specii din astea. E locul în care dai de oameni între două vârste, tineri care vin la meci cu părinții, câte un bătrânel pe ici, pe colo. Și în final a fost cu atât mai oribil. Pentru că pot înțelege huliganii, fanaticii și e alții de acest tip. Ei sunt supărați pe ceva sau cineva (au și de ce probabil) și meciul e doar o supapă. Dar m-a atacat cumplit masa din jurul meu. Mustea de ură. Înjura. Făcea gesturi obscene. De cantat sau încurajat nici vorba. Poate doar un pic de freamăt cand echipa gazda avea acțiuni mai periculoase si la gol. În timpul zilei și înainte de meci trimisesem niște poze vecinei de bloc din Budapesta și era convinsă ca data viitoare să mă însoțească împreună cu fiul ei de 10 ani. La sfârșitul meciului i-am zis să uite de așa ceva și că vom merge la un meci de Bundesliga, amintindu-mi de tribuna din Monchengladbach unde pe o rază de 10 metri în jurul meu erau cam 10 copii (fete și băieți). Să nu zic că, în ciuda discreției mele prudente, m-au detectat imediat că nu sunt suporter al echipei locale pentru că nu făceam ce faceu ei. Și mi-au aruncat priviri dușmănoase, dacă nu chiar amenințătoare. Iar eu eram cât pe ce sa mă apuc sa le fac morală că nu așa te comporți in tribună, că au si ei copii sau nepoți și nu asta e exemplul care trebuie dat. Nu mi s-a întâmplat nimic, dar mi-a rămas un gust amar.

Ratările
Au jucat Spurs slab? Au avut ghinion? Greu de răspuns. Cumva după emoția din meciul cu City cred că era greu de replicat aceeași intensitate. Înțeleg de ce echipa s-a mișcat mai puțin vioi și a intrat mai greu în joc. Înțeleg mișcările tactice la lui Poche – de exemplu folosirea lui Janssen ca pivot care să protejeze mingea și să creeze culoare, tactică care se potrivește mai bine în fața unei echipe care se apără. Mi s-a părut că a făcut bine acest lucru. Cheia, cred eu, a stat în multele suturi blocate (9). Și în devierile care nu au fost în favoarea lui Tottenham. Acolo era nevoie de o viteză în plus, de mai multă urgență.
Ben Foster și pasele englezești
Dacă e ceva pe care trebuie să mă concentrez în viitor sunt momentele frumoase de fotbal. Din locul în care eram în tribună am văzut perfect două (patru dacă e să fiu mai pedant) asemenea momente. Două șuturi bune. Plasamentul perfect al lui Foster. Plonjonul de manual. Puterea mâinii, în timp ce tot corpul era în aer, de a devia șutul puternic în afara cadrului porții.
Tot din locul în care eram am văzut două pase lungi de peste 40 de metrii (englezești 🙂 plecate de la Alderweireld. Plutind frumos, parcă nesfârșit în aer. In timp ce mingea era în aer, mă gândeam că după un zbor atât de lung preluarea nu e un lucru atât de simplu cum pare când o vezi făcută la televizor de un fotbalist bun. De ambele dăți însă Lamela a făcut o preluare de studiat în manual. Nu numai că mingea s-a lipit de piciorul lui, dar a și fost preluată cu gândul la poziția viitoare, la ce intenție avea cu mingea, dribling sau centrare.

Tony Pulis
Culmea e că mie îmi place jocul defensiv. Nu mă deranjează o autobază bine organizată, chiar îi găsesc valențe estetice. Nici Pulis nu este, până la urmă, cel mai nesuferit antrenor care preferă ca echipa lui să joace defensiv, ținând seama de loturile pe care le-a avut la dispoziție de-a lungul timpului. Dar, trebuia să găsesc și eu ceva pe care mă supăr ca văcarul pe sat. Pulis era cel mai la indemăna. Fotbalul scoate iraționalul din mine…