Dorințe pentru Tottenham în 2018

Inițial mă gândeam la o dorință. Apoi gândurile mi-au luat-o razna si am trecut la utopii de-a dreptul. S-o luăm pe îndelete într-o ordine aleatoare.

Sa promoveze alți 2 jucători crescuți la club

Ar cam fi vremea. Ultimul promovat a fost Winks, care de fapt e un fel de Bentaleb mai cuminte. Jucători care să se impună si să joace mai des decât a facut-o Walker-Peters. Un fundaș central ar fi foarte binevenit. Ar fi mulțumitor și ca unul din cei doi să urmeze modelul Dele – adică un jucător tânăr din ligile inferioare care să mai joace la clubul de la care provine până la vară.

Să nu vândă mai mult de 2 jucatori la vară

Deja multă lume s-a resemnat că Alderweireld si Rose vor juca în altă parte. Sunt sigur că dacă vor fi vânduți va fi la un preț comparabil cu alți jucători care au schimbat cluburi recent. La forma actuală Rose nu cred că mai valorează cât anul trecut, dar să vedem ce se va întampla. Un al treilea jucător să fie vândut doar în cazul unei oferte excepționale si cu înlocuitor aranjat.

Sa cumpere jucători chibzuit

Adică pe modelul din vara lui 2017, fără să plăteasca exagerat. Și dacă o fi sa fie mai scumpi (cum mi s-a părut Davinson Sanchez la momentul respectiv) să confirme ulterior că scouting-ul a fost făcut corespunzător.

Să aducă un jucător foarte bun

Mi se pare esențial. Ca să poată ține pasul cu cluburile cu bugete mai mari și să se mai poată bate pentru primele 4 locuri. Preferința mea ar fi Bale care ar fi foarte bine primit. Sau măcar cineva de nivelul care îl arată Zaha acum. Asta ar costa cam 75 de milioane. Poate mai mult, deși nu ar merita atunci. O utopie, îmi dau seama. La fel cum ar fi o fantezie ca Spurs sa ofere contracte mai mari jucătorilor din lotul actual. Dar, ținând seama de veniturile suplimentare, inclusiv din noul stadion, de așteptat aș zice eu.

Un trofeu

Din pacate irealizabil. Pentru că mai sunt in calcul Liga Campionilor si Cupa Angliei. În liga concurența e mult prea puternică. Si adversarul din optimi prea experimentat. Cupa Angliei ar fi mai abordabilă, dar înghesuiala de meciuri si nevoia de a roti jucătorii va face acest obiectiv mai mult o loterie decât ceva realizabil.

O înfrângere la cel mult două goluri diferență

Am ajuns la ce mă doare cel mai tare. Ceva egoist, bineînțeles. Am deja rezervat biletul de avion pentru Londra. Ajung la prânz pe 7 mai, ziua returului din optimile CL cu Juventus. Biletele se pun în vânzare pe 19 ianuarie si îl simt  pe al meu ca fiind deja în buzunar. Voi fi pentru prima dată pe Wembley la un meci la care vor fi 80000 de spectatori în tribune, dacă nu mai mulți. Pentru atmosferă și spectacol ar trebui ca Tottenham să poata aborda meciul cu o șansă reală. Și bineințeles, sper intr-un rezultat mai bun la Torino.

Daniel Levy – aventuri imaginare

consemnate de COYS

Partea 1 Rezumat

 O zi normală in biroul lui Daniel Levy, Spurs’ chairman. Discuțiile cu Jose Mourinho și un enquiry despre Danny Rose și cu Florentino Perez despre o oferta de nerefuzat ptentru Delle Ali sunt urmate….

Partea 2 Rezumat

 … de un telefon trântit in nas lui Mark Zuckerberg. Daca Poch ar fi băiat de treaba și ar agreea ofertele…

Partea 3

“Închizându-i telefonul în nas lui Mr. Facebook e cea mai bună parte a zilei”, gândi Levy. “Cine se crede și ăsta, eu am o vorbă: show me the money and I’ll show you mine. Hmmm, acum partea a doua nu trebuie luată literar, desigur” și zâmbi sub ochelari.

Întorcăndu-și privirea pe birou descoperi paharul de single malt și zâmbi. “Oh, finally, pot savura restul zilei, not bad at all”.

Telefonul scoase un buzz scurt. Curios, Levy își aruncă privirea pe ecran, văzu întâi un whatsapp message de la…Rosie??? “Cine naiba e Rosie, Danny Rose e pus pe șoții iarăși, să vezi ce-l amendez”. Deschise mesajul și ciți:

“Salut Daniel my old china, cum merge lucrurile? Aici e Harry by the way, dar folosesc telefonul lui Rosie, amicul meu canin, nu poți ști niciodată cine trage cu urechea hihi:) eu sunt bine aici la Villa errm Birmingham, triffic club, sleeping giant and all that, am câțiva jucători europeni care nu vorbește foarte gramatical, dar mă descurc cu ce am, not a wheeler dealer but a fucking football manager. Chairmanul mi-a promis că îmi ia elicopter dacă promovăm să pot să ajung acasă devreme să beau un păhărel de Spanish Red seară cu Sandra. Anyway dacă ai niște băieți tineri la academie să mi-i dai în loan aș fi foarte recunoscător, chairmanul e dispus să plătească cu 10-20% mai mult decât face. Sigur, involuntar, dar ai reținut ideea. Repet, cu 10-20% mai mult decât în acte. Sună-mă urgent dacă te interesează tema.

PS: sună-mă pe numărul lui Rosie.

PPS: îți mai aduci aminte de băiatul ăla din Franța de l-am avut noi, ăla de a declarat că nu-l interesează cu cine joacă în weekend, o face pentru bani oricum, Assou-Ekotto, bless him:) mi-a trimis un film cu el, e actor acum, oh dear, știi că întotdeauna ziceam că acoperă long range pe teren, și în filme la fel hihi…”

Levy zâmbi larg. “Good old Harry, ce complicat a fost să-l fac să citească P45-ul. Dar ce tare a fost când îl aștepta pe Aguerro și i l-am adus pe Saha, the poor soul, momentul meu favorit.”

Văzu și celălalt mesaj, Scudamore, FA. “Of ce-o mai fi vrând și asta”. Însă îndată ce citi primele rânduri o paloare îi apăru pe față și începu să tremure atât de puternic încât scăpa paharul din mână și se făcu țăndări pe podea. “Oh Doamne, nu se poate așa ceva, nu, nu poate fi adevărat”. Simți că nu mai are aer, încercă să-și desfacă nodul de la cravată într-un gest brusc și necontrolat dar picioarele îl lasă și se prăbușește cu zgomot pe podea.

Zgomotul o alertă pe secretară, care lasă Tinder-ul și veni într-un suflet:

“Sir, sir, sunteți ok?…domnule Levy?”. Extrem de îngrijorata încerca să-i ia pulsul când privirea îi căzu pe textul mesajului de pe telefonului deschis al lui Levy și pe măsură ce citea culoarea din obraji începu să-i dispară precum fanilor catalani la prezentarea lui Paulinho. Oh, dear Lord!

“Hey Daniel, salutări de la FA, să știi că apreciem foarte mult ce faceți voi la Spurs cu juniorii, măcar dacă ar mai fi câteva cluburi așa am reuși în sfârșit să mai prondem niște semifinale cu Germania, you never know cu penalty-urile. De fapt de ce te-am text-uit, toate cluburile vor să ne adunăm zilele astea și să modificăm regulile la transferuri adică să nu mai permitem transferuri după ce a început campionatul. Gata cu deadline transfer day, cluburile vor doar câteva săptămâni, până la sfârșitul lui iulie și gata. Acum Daniel, știm că nu iubești nimic mai mult decât 31 august ora 10 noaptea însă sper că avem și acceptul Spurs, are we cool? Sweet FA”.

Secretara rămase câteva secunde fără glas apoi realiză gravitatea situației și puse imediat mână pe telefon: “111, NHS? Avem o urgență, un atac de cord, o ambulanță va rog imediat la…oh, Richard??? Eu sunt, Jane de pe Tinder, asta da surpriză!!! Nu știam că lucrezi la emergency calls la NHS, parcă profilul tău spunea chirurg??? Oh, înțeleg, criză de personal…de ce am sunat? Oh, da, avem nevoie de o ambulanță urgent la Bill Nicholson Way. Și Richard, dacă ești liber zilele astea…știu, știu, mă suni tu, ok. Aștept, pa, pa.”

Zgomotul sirenelor se auzea din ce în ce mai slab pe fundal. Levy deschise ochii și încerca să străbată prin aerul îmbibat de o substanță ce mirosea a…tămâie? Se ridica brusc din pat și privirea îi căzu pe un poster afișat pe ușă încăperii. “The Big Decider: the Mighty Heaven take on the Hell’s Kitchen this Wednesday. Only on InSky TV. Watch uș rîse.”

“Watch uș rîse???” și simți cum îi crește din nou pulsul. “Asta e motto-ul nostru, cine sunt plagiatorii ăștia, cine se cred ei???”.

Intrigat începu să meargă prin coridorul îngust, interesant e că parcă nu există gravitație, totul părea atât de ușor…la un moment dat privirea îi fu atrasă de cineva care jongla cu un balon de fotbal stând doar pe apa și semăna leit cu…statuia aia din Rio. “Wow, am ajuns la Rio?” se gândi el din ce în ce mai intrigat.

Brusc, văzându-l pe Levy, jucătorul se opri din jonglat și un surâs larg îi apăru pe față.

“Mr. Levy, ce surpriză, nu va așteptam. Bine ați venit, numele meu e Jesus. As in Jesus Gabriel Silva de la City” adaugă el cu un zâmbet șmecheresc.

“Jesus? De la City! Wow…superb footballing skills, dacă ești în căutarea unei echipe, nordul Londrei te așteaptă cu brațele deschise”.

“No, mulțumesc domnule Levy dar va trebui să negociați cu tata, nu pare dispus să mă mai trimită odată pe pământ, prima oară au fost niște complicații cu Roma”.

“Oh, prietenii lui Baldini, nu-mi aminti ce saga a fost până l-am transferat și noi pe Lamela. Dar asta cu tatăl nu-mi place, noi nu suntem PSG sau Barcelona să plătim comisioane la părinți” replică Levy. “Alt caz Neymar” se gândi imediat.

“Nope, era pe vremea lui Pilat, ex Pontius manager retras pentru bani la Maccabi, dar oricum, sunt ‘nailed’ aici așa cum spuneți voi pe Insulă” și îi arată cu degetul posterul. “Heaven’s captain, sunt așteptări mari de la mine. Dar dacă sunteți interesat unul din colegii mei care nu crede în ruptul capului că vom câștiga vreodată ceva poate veni, la voi acolo la Spurs ar găsi mediul propice fără ambiție și fără speranță, ar fi un good fit”.

“Danny Rose???” Întreba Levy.

“Nu, numele lui e Toma. Good guy, îi dau cartea dvs de vizită. Ați mai avut un jucător de la noi care a fost cândva chiar căpitan pe WHL, și acum suporterii îi cântă numele. Oooh, oooh, Judas! Ooh, aah! I wanna know why you’re such a…” se opri brusc, puțin rușinat.
“Anyway, nu vă mai rețin domnule Levy, știu că vă așteaptă Peter. He’s a funny guy, o să vă înțelegeți” termină el reluandu-și jongleriile cu balonul.
Levy își continuă drumul prin coridorul îngust cu camere de o parte și de alta. Garrincha, Socrates, Brian Clough, Bill Nicholson și alte nume cunoscute pe plăcuțele de pe uși. La un moment dat citi “Ted Drake-Arsenal legend” un gând îi încolți în minte. Trase cu coada ochiului în stânga și în dreaptă, apoi luă un spray cu graffitti și început să lucreze. După cinci minute se opri și îndreptându-și ochelarii pe nas își admiră cu un ochi critic munca. Zâmbi mulțumit, însă auzind un zgomot o rupse imediat la fugă. Se opri la capătul culoarului și ochii îi căzură pe o altă plăcuță de pe ușă pe care scria ‘Adebayor’. “WTF??? Ce caută asta aici?” Nu mai apucă să își termine gândul că o altă ușă se deschise și un bătrânel simpatic ținând in mână un rând de chei și un breloc cu Chelsea-Champions of Europe 2012 apăru în cadru zâmbind larg. “Domnule Levy, va așteptăm. Eu sunt Peter, the goalkeeper errmm gate keeper, intrați”.

To be continued…

 

 

Tottenham – Chelsea 1X2

Se mai poate participa la concursul de pronosticuri completând formularul online pana la ora meciului Tottenham-Chelsea.

Am incercat sa ieșim din tiparul obișnuit al pronosticurilor de meci punând intrebarea altfel de data aceasta. A rezultat distribuția aceasta:

Ce putem spune sigur este ca vor fi între minim 6 (pronostic 1) si maxim 14 (pronostic X) participanți care au greșit.

Ultimul North London Derby pe White Hart Lane

Coys își ia la revedere de la vechiul WHL în și cu stil

Duminică 30 aprilie, o duminică normală după toate aparențele în care lumea in Londra se bucura de incă o zi liberă (sau de beție), o primă luni din mai care e în mod tradițional public holiday și care coincide cu sarbătoarea muncitorească. Oh, mai e ceva însă – ultimul derby nord-londonez care se dispută pe actualul White Hart Lane. Un derby cu semnificații mai aparte, sigur că vecinii de cartier vor să strice sarbatoarea asa cum și noi le-am stricat-o (partial, mă rog) la ultimul NLD pe Highbury și, mai ale,s să ne oprească din cursa de urmarire a lui Chelsea. Și să evite St. <no name> Day, reversul lui St. Totteringham’s Day, ziua în care matematic Arsenal nu mai au cum să-i prinda din urmă pe Spurs. Am avut la dispoziție 22 de ani să ne gandim la un nume adecvat pentru această zi însa n-am dat atenție, pe bună dreptate, avem pești mai mari de fript.

Ajung la stadion destul de devreme pentru  pre-match drinks, însă n-am anticipat că pe lângă spectatorii normali zona va fi plină ochi și de fani care n-au prins bilet, dar vor să urmărească meciul în apropiere. Îmi fac loc cu greu într-un pub No 8 (fostul Bell&Hare) absolut înțesat de lume care urmărește cum Pedro prinde un șut unic în viață și face 1-0 pe Goodison. Mărturisesc că îmi e puțin indiferent întrucât sunt oarecum consolat cu titlul mergând pe Stamford Bridge, și dacă pierd cu Everton oamenii lui Conte nu au cum să mai scape puncte cu restul echipelor cu care mai au de jucat. Sper doar că ‘ai nostri’ nu vor fi demobilizați, sigur nu mai avem cum să repetăm meltdown-ul din sezonul trecut!?!…Nu îi găsesc pe cei de pe forum, mă felicit că am reușit să prind o bere după vreo jumătate de oră de stat la rând. Ca întotdeauna, nu există semnal de mobil pe lângă stadion așa că nici măcar n-am cum să mai întru pe mail să văd nr de telefon al forumistului de a inițiat meet-up-ul, nu am avut la dispoziție decât vreo două săptămâni să notez numărul ăla, mult prea puțin timp desigur. Chelsea înscriu din nou așa că nimeni nu mai e interesat de ceea ce se întâmplă la Liverpool și se reiau chanturile adecvate NLD-ului.

“When I was a little boy/My Mom bought me a little toy/An Arsenal fan on a string/Told me to kick his f… ermmm beautiful head in’/Beautiful head in, beautiful head in/Told me to kick his beautiful head in’ Cum umorul fanului mediu nu cunoste limite în multe situații, unul din cei ce cântă produce și un maimuțoi îmbrăcat în roșu ‘on a string’ care face înconjurul zonei. Termin berea  (parafrazând un alt co-forumist Spurs, 5.50 quid for a 330 ml Foster plastic bottle, really Daniel Levy?:) așa că mă îndrept spre ieșirea din pub să nu pierd una din atracțiile oricărui NLD, sosirea fanilor Arsenal. Un spectacol unic în care fanii se filmează reciproc cu smart phone-urile din dotare într-un show unic de Apple vs Samsung and Vodafone vs EE, let the battle commence.

Genul ‘I’m here live with my mates giving it large to the Arsenal fans, they’re terrified’ sau ‘I’m here live, bruv’, taking over the Spurs stronghold, look at me how brave I am’. Poliția călăre ia acest 4G extravaganza în serios astfel că nici un smartphone nu e distrus în proces, dar nici nu aflăm care rețea e mai tare și care pixeli sunt mai buni, Samsungii sau Iphoneii. Cei care nu au smartphone exersează poziția aia cu brațele deschise și pieptul bombat înainte, hilarious. Remarc și unul ce pare din garda veche, om serios ras în cap cum se cuvine, o burtă rotundă exersată la sală (sală de mese, desigur:), geacă Burberry în carouri și ghiul la degetul mic, the typical Brexiteer, de îl găsești pe Costa Del Sol în vacanță petrecându-și ziua în vreun Union Jack pub în întuneric, pentru  cine a văzut Brits abroad și cunoaște genul. Își aruncă his lethal weapon (burtă de bere) înainte într-un gest sfidător și însoțit de un strigăt gutural și genuinely neanderthalian, ‘Come On!!!’  Bun, reușesc sa trec printre rândurile de smartphone warriors spre North Stand. Și am un șoc, nu am mai fost de la meciul cu Boro prin februarie și ramân mut cand vad cât de mult s-a lucrat deja la noul stadion. Wow! Ma trec fiorii, randul meu să am the typical brainless moment, wow, just wow. Stadionul arată impresionant chiar și doar la 30-40% terminat. Moment în care ii iert toate lui Levy, de unde a scos oare banii sa finanteze lucrarile ‘in no time’???

Că să ajungi în North Stand-ul actual urci printr-o structură de schele care face parte din noul stadion, superbă această imagine în care se întâlnesc vechi și nou. Din nou mă trec fiori gândindu-mă că am făcut primii păși pe scările noului stadion că să intru în cel vechi. Ajung la locul meu cu doar 10 minute înainte de început și intru deja în atmosferă, Come On You Spurs!

Echipele intră pe teren, When The Spurs Go Marching face să nu se audă formația de început a gunnerilor, noi suntem fără Walker ceea ce pare a adeveri zvonurile unui relativ conflict cu Poch, care nu îl vede pe Kyle fit să joace două meciuri la rând, dovadă rotația din ultimele 10-12 meciuri cu Trippier. Am încredere totuși în Tripp, pare mai ‘composed’ și știe să centreze, mă gândesc că a fost preferat și pentru  calitățile mai defensive având în vedere pericolul  Sanchez.

Începem bine, Kane se descurcă pe spații mici și șutează în Cech chiar în primul minut după care jocul se închide puțin, Arsenal încearcă să speculeze jocul înainta,t însă pasul la offside merge brici iar Wanyama pare a avea cinci picioare deposedând, pasând, alergând. Noi ne descurcăm mai bine la a dejuca offside-ul, Kane scăpa, centrează, Delle e acolo însă nu e gol, cum??? Fază e la poarta cealaltă față de locul meu și nu realizez ce s-a întâmplat, mă gândesc că a fost offside oricum derutat și de repunerea lui Cech. Altă recuperare Wanyama (cine altcineva?), pasăm rapid și Sonny scăpa de adversarul direct, centrează, mingea ajunge la Eriksen, toți sărim din scaun sărbătorind deja golul imminent, dar nu! Ce a fost asta, ratare, nu se poate!! Ufff…jocul scade în intensitate după aia, Cech mai scoate un șut la colț al lui Jan și vine pauză, inerent mă gândesc că e one of those days când mingea nu intră în poartă. Fanii Arsenal produc momentul umoristic al reprizei când scandează ‘Your support, your support, your support is f***ink s**t’’, la care tot stadionul izbucnește în râs și aplaudă ironic, hihi. La pauză, o surpriză plăcută, invitatul de onoare e Juergen Klinsmann. Comentatorul stadionului îi aduce aminte de faimosul ‘goal celebration’ de după primul lui meci și gol cu Sheffield Wednesday urmată de altă cu Everton exact la poartă unde urmează să atacăm în a doua repriză, poartă din zonă mea de tribună. Mintea fanilor fotbalului e puțin complexă în anumite momente așa că mă gândesc că poate spiritul celebrării lui Klinsi va aduce golul în a două parte a jocului la poartă asta .

Începe repriza a două și Wanyama (omul asta e pe tot terenul, nu e normal asta!) prinde un șut pe care scrie gol însă Cech scoate uluitor din nou. Eriksen bate cornerele îngrozitor și nu profităm nici de data asta. Suntem însă dominanți și vine o fază cam încâlcită, Eriksen scăpa în careu în unghi, Cech apăra, nu mai văd nimic întrucât toți sunt în picioare în față mea, decât apoi că mingea intră în plasă, explozie!!! Cel din față mea vroia să bea apa când l-a prins fază probabil așa că exulta cu apa fără capac în mână, însă ce mai contează ceva șuvoaie de apa în cap. ‘We’ve got Ali, Delle Ali/I just don’t think you understand/He only cost five Mil/He’s better than Ozil/We’ve got Delle Ali’.

Nici nu avem timp să ne așezam în scaun și al patrulea picior al lui Wanyama mai recuperează o minge, pasează cu al cincilea la Kane, fault, toți ne uităm la arbitru, penalty! Delir pe stadion, e ca acum câțiva ani în era AVB când i-am distrus în două minute cu goluri Bale și Lennon. Am emoții, vreau să îi zic celui din față să lase naibii smart phone-ul cu care filmează penalty-ul că ar aduce ghinion, Kane începe mișcarea cu ceva asemănător dânsului tribal al lui Zaza la penalty-ul Italian care aproape că mă ucide însă e gol, imparabil, gol. Nu gol, ci GOOOOOOOAAAAAL! E 2-0 în două minute, asta e sigur sfârșitul. Cineva în zonă are puterea să glumească ‚‘We seem to beat the sub-standard opposition by four goals these days it’s going to be Four-Nil, don’t worry‘ și nu ne îngrijoram întrucât nu lăsăm nici un moment impresia că am putea scăpa Victoria (de la Victor Wanyama), Hugo se încălzește și el cu o minge trimisă pe poartă de Walcott. Lumea își aduce aminte de modul în care Walcott sărbătorea pe vremuri un 2-0 așa că ‘Theo, what’s the score, Theo, Theo what’s the score?’ domină fundalul sonor. și un mai puțin ceremonios dar foarte spot-on, ‘You’re just a s**t Aaron Lennon’. ‘Arsene Wenger we want you to stay’ mă enervează întrucât același lucru l-au cântat și după golul de 2-1 al lui Kane sezonul trecut numai   fim egalați apoi, fără Mind The Gap  Arsene Wenger sarcastic chants, ufff…

Toți jucatorii în alb par giganți, un fel de Golițti infruntand niste Davizi pricăjiți și fără chef de luptă. Wanyama și-a gasit și al șaselea picior cu care îl pune in poziție de unu la unu pe Kane însa preluare de championship al lui Harry, e încă destul de rusty dupa accidentare. Nimic pe teren până la final și un 2-0 mult mai facil decat mă așteptam și în sfarăit St.Totteringham’s Day e anulat. Luptăm înca pentru  titlu și mottoul ala care părea atât de deplasat acum cațiva ani (It’s better to aim high and fail than aim low and succeed) pare în sfarșit în contextul potrivit.

O ultima poza pe WHL cu Moussa Dembele și Walker aflați la incălzirea de dupa meci, ies de pe stadion și acum observ că pentru  a ajunge în stradă treci practic pe sub stadionul nou, o imagine impresionantă la care mă trec din nou fiorii.

E ultimul meu meci pe WHL, intrucât nu sunt în Londra când jucăm cu United, rămas bun White Hart Lane, ne revedem în august 2018 pe noul White Hart Lane. Up the Spurs!