Liverpool câștigă Premier League

Aguerooooo a fost momentul în care am reînceput să urmăresc cu interes fotbalul britanic. Doi ani mai târziu am suferit la alunecarea lui Gerrard, am văzut de la cativa metri dubla lui Džeko pe Goodison Park (primul meci de Premier League pe stadion), iar la două zile după a venit punctul final. Crystanbul.

Următorul moment important a fost venirea lui Klopp, the normal one. Am fost pe Anfield la câteva meciuri, m-am bucurat la revenirea cu Borussia, și ușor-ușor am început să sper. Două finale pierdute mai târziu (2016 Sevilla și 2018 Ramos) am spus însă ‘time to chill‘. Părea că succesul nu va veni prea curând pentru Liverpool, într-un moment în care fotbalul a devenit o afacere și succesul se măsoară mai degrabă în încasări decât în trofee.

Câștigarea Champions League în 2019 m-a prins cumva nepregătit. Nici după semifinala cu Barcelona nu am îndrăznit să sper și nu am încercat să merg pe stadion la Madrid. Eram chill. Victoria din finală m-a lovit însă într-un mod neașteptat și irepetabil.

Sezonul următor părea că va aduce, în sfarsit, și trofeul Premier League. Și chiar când mă pregăteam să admit că m-am transformat din doubter în believer, a venit meciul acela cu Atletico și imediat după, Covid-ul. Time to chill, din nou. A venit și trofeul Premier League, dar ca atunci când primești un cadou doar după ce le aduci aminte celor dragi că a fost ziua ta.

Sezoanele următoare mi-au reconfirmat teoria că fotbalul rămâne în primul rand un business și trofeele sunt doar un efect colateral fericit. Ca în Problema celor trei corpuri, epoca stabilă pre-Covid a lăsat rapid locul unei noi ere haotice, marcate de stadioane fără spectatori, accidentări pe bandă rulantă, înfrângeri cu 7-2, calificare în CL cu gol înscris de portar, visuri despre cvadruple și încă o finală pierdută contra inevitabilului Madrid.

Plecările lui Wijnaldum, Mane și Firmino au durut, intonarea YNWA pe Santiago Bernabeu a fost bittersweet, iar despărtirea de Klopp a devenit inevitabilă. So long, and thanks for all the fish.

Și apoi a venit Slot, care, cu acelasi lot mostenit de la Klopp, a reușit din prima încercare să aducă trofeul Premier League pe Anfield, de această dată plin cu suporteri. Un eveniment care aduce cu o lebădă neagră: istoric, improbabil (poate mai putin pentru Ted Lasso), dar care retrospectiv poate fi explicat. Explicațiile rămân pentru altă ocazie; acum e timpul pentru sărbătorit. Unul dintre cele 10 lucruri pe care le-am invatat despre fotbal este că succesul este ciclic. Asa că mă bucur de momentul ăsta fără să mă gândesc la viitor.

Time to enjoy! 🍾

Sursa foto: liverpoolfc.com
Muzica: Pete Wylie – Heart as big as Liverpool

O înfrângere cât o victorie

Am fost în tribună la meciul României contra Belgiei. Recunosc că nu urmăresc îndeaproape fotbalul internațional și că din 1998 încoace nu am mai fost implicat emoțional în meciurile tricolorilor. Am rezervat biletele din primul moment în care au fost disponibile; motivul principal fiind dorința de a le oferi fiului și tatălui meu prima experiență la un turneu final (în același timp, a fost prima experiență și pentru mine).

Atmosfera și prestația din primul meci m-au făcut să cred că suntem în fața unei transformări. Asteptările mi-au fost confirmate la finalul meciului: avem în fată o nouă echipă a României și, mai important, o nouă generație de suporteri.

România a pierdut aseară în fața Belgiei, dar rezultatul nu spune întreaga poveste a meciului. Am văzut un stadion în care suporterii români au dominat fundalul sonor. În care echipa a fost încurajată din momentul în care a ieșit la încălzire până când a părăsit terenul. Atitudinea a fost acolo, atât pe teren cât și în tribune. Energia pozitivă s-a transmis pe teren și tricolorii au jucat curajos, au trecut peste golul primit foarte devreme și și-au creat câteva ocazii importante de a reveni în meci.

Nu voi face greșeala de a trage concluzii doar pe baza rezultatului. Fotbalul este un joc cu puține goluri, iar rezultatele sunt de multe ori aleatorii. Într-o zi marchezi două goluri de la 25 de metri, în alta ratezi singur cu portarul. Ce a rămas constant a fost atitudinea pozitivă în față unor adversari mai bine cotați. La 1-0 contra Ucrainei au continuat să atace. La 0-1 contra Belgiei au jucat cu încredere și au crezut pană la capăt că pot reveni în meci.

Câteva cuvinte despre suporteri. Mi-au lăsat impresia că fac parte dintr-o nouă generație. Mai educată, mai prietenoasă și cu o înțelegere mai bună asupra asteptărilor de la suporteri. E adevărat că o combinație de factori precum distanța și costurile totale au filtrat parțial tipul de suporter prezent pe stadion. Am văzut insă suporteri români tineri, optimiști și cu zâmbetul pe buze:

Sursa foto: frf.ro

După foarte mulți ani, România scrie o poveste frumoasă la un turneu final. Indiferent de rezultatul ultimului meci din grupă, suporterii au motive să fie optimiști, iar tricolorii se pot baza pe energia tribunelor.

E ceva aici:

10 comentarii după partida Spurs Liverpool vs PGMOL din weekend

  1. Probabil cea mai mare eroare de la introducerea VAR îmi confirmă opinia că arbitrii din PL sunt in cel mai bun caz mediocri. Am mai spus cu alte ocazii că sunt atât de slabi încât nici VAR nu îi poate salva. QED.
  2. Nu cred neapărat ca există un bias anti-Liverpool, deși alții au scris un studiu argumentat cu date despre cum Liverpool este tratată mai aspru in PL decât celelalte echipe din Top 6. Cred ca lema lui Hanlon se aplica perfect aici.
  3. Într-un meci cu două cartonașe roșii, arbitrii au reușit performanța ca eliminările sa nu fie motivul principal al controversei. 
  4. Punând lucrurile in perspectiva, nu am avut niciodată un procentaj mai bun de decizii corecte. In era pre-VAR, goluri valabile precum cel al lui Diaz erau anulate in fiecare weekend. Este esențial însă ca arbitrii sa învețe din acest incident si asemenea decizii sa nu se mai întâmple pe viitor.
  5. In condițiile in care, cel mai probabil, se va continua cu aceiași arbitri, vad doua îmbunătățiri care pot fi implementate imediat: transparență si accountability.
    1. Transparenta: conversațiile dintre arbitri trebuie făcute publice in timp real, inclusiv (sau mai ales) pentru cei de pe stadion. 
    2. Accountability: orice greșeala se plătește cu o suspendare de minim 10 meciuri (nu simbolic, ca acum).
  6. Despre fotbal, atât cât s-a putut vedea de arbitri: am văzut două echipe in formă, poate cu un ușor plus pentru Liverpool care a absorbit bine presiunea si, in condiții normale, ar fi putut sa forțeze (ca in ultimele meciuri) in repriza secundă. 
  7. Szoboszlai si Mac Allister arată excelent si par ca joacă la Liverpool de cateva sezoane. That being said, nu cred ca poziția ideala a scoțianului este la închidere. Ar fi fost interesant de văzut cum ar fi arătat lucrurile daca Fabinho ar fi rămas (sau daca ar fi fost adus un înlocuitor post pe post). Cu încă un fundaș central cred ca Liverpool ar fi putut avea un sezon de peste 85 de puncte. 
  8. Nu cred ca este nicio îndoială ca Liverpool arată mult mai bine acum decât sezonul trecut. Cred ca Liverpool s-a despărțit de Henderson și de Milner cu 1-2 sezoane mai târziu decât ar fi trebuit, si mă întreb cum ar fi arătat Jones, Elliott si Bajcetic cu minutele adunate in lipsa celor doi. 
  9. La Spurs, Maddison a fost unul dintre cele mai inspirate transferuri din istoria recentă, iar trenul Ange începe sa prindă viteză. Dacă reușesc să rezolve dependența de golurile lui Son (si Matip) cred că vor termina in Top 3 sezonul ăsta.
  10. Suporterii lui Liverpool au fost fantastici. Am avut loc fix deasupra lor si, in repriza secundă, au încurajat echipa tot timpul. Culmea, după a doua eliminare, au rămas singurii care se auzeau pe stadion, de parcă Liverpool conducea cu 3-0. 

10 lucruri care se mai pot întâmpla în 2020

2020 este cu siguranță un an special în lumea fotbalului. Câteva evenimente au fost aproape de limita irealului: posibila anulare a campionatului englez după ce Liverpool luase un avans imposibil de recuperat, 8-2-ul din sferturile de finală ale Champions League, anularea turneului final al Euro 2020, tentativa de despărțire între Messi și Barcelona.
Vara lui 2020 a adus însă un aer de normalitate: campionatele au reînceput și au fost duse la bun sfârșit, Sevilla a câștigat Sevilla League, iar în cealaltă finală au câștigat nemții.

Sezonul 2020-21 a început după o scurtă pauză, dar evenimentele bizare au continuat (*). În Premier League, am avut până acum:

  • o medie de 3.58 goluri marcate pe meci (172 goluri în 48 meciuri)
  • un record de 44 goluri înscrise în etapa a doua, urmat de 41 de goluri în etapa a patra
  • 29 de penalty-uri in 48 de meciuri (o medie de 0.60 pe meci)
  • scoruri precum 1-6, 7-2, 2-5, 4-3 sau 3-3
  • suspans:

Premier League late drama this weekend:
EVE vs LIV: 90+2′ VAR cancelled winner
CHE vs SOU : 90+2′ equalizer
NEW vs MUN: 86′ winner
SHE vs FUL: 85′ equalizer
CRY vs BHA: 90′ equalizer
TOT vs WHU : 90+4′ equalizer
LEI vs AVL: 90+2′ winner

Mr. Numbers

(*) Calitatea foarte slabă a arbitrajelor a rămas neschimbată.

2020 nu s-a terminat însă. Am creat mai jos o listă cu 10 lucruri absurde, dar care încă se mai pot întâmpla în următoarele două luni:

Read more