Ultima parte din seria de articole despre noile realități ale fotbalului modern

1) 👈Avem opinii din ce în ce mai polarizate

2) 👈Am devenit cu toții experți. În orice domeniu

3) Suntem neajutorați în fața propriilor erori de rationament 👇

Fie că suntem constienți de asta sau nu, creierele noastre sunt afectate frecvent de erori de raționament. Într-o măsură mai mică sau mai mare, suntem cu toții influențați de: negativity effect (atenția disproportionată acordată lucrurilor negative), confirmation bias (tendinta de a selecta doar informațiile care cofirmă propriile opinii), recency effect (formarea unei păreri doar pe baza experiențelor recente), the echo chamber (o bulă închisă care reflectă doar păreri și convingeri similare cu ale noastre), the small sample (formarea unei păreri pe baza unui eșantion redus), etc. Lista este lungă. Problema cu erorile de raționament nu este neapărat existența lor, cât dificultatea pe care o avem în a le auto-detecta.

Voi analiza mai jos o singură eroare, mai puțin cunoscută: resulting-ul (cunoscut și ca outcome bias). Acesta se referă la judecarea deciziilor doar în funcție de rezultat, ignorând procesul care a stat la baza deciziei. Este o eroare pe care jucătorii de poker o cunosc foarte bine: ei sunt nevoiți la fiecare pas al jocului să ia o decizie (mă retrag, merg mai departe, plusez) pe baza unor informații incomplete (cele două cărți din mână și cele 3-5 de pe masă și reacția adversarilor). Jucătorii cu experiență vor avea încredere în procesul care a dus la luarea deciziei și nu vor lăsa rezultatul să le afecteze deciziile viitoare.

~~

Resulting-ul este prezent bineînțeles și în fotbal. Exemplul cel mai bun îl oferă pundiții emisiunilor sportive care judecă prestațile pe baza unui singur criteriu: rezultatul. Jucătorii sau antrenorii sunt “outstanding”, “brilliant” și “top drawer” după victoria de sâmbătă, dar se transformă inexplicabil în “lazy”, “gutless” și “lethargic” după înfrângerea de miercuri.

Arbitrii sunt și ei influențați de resulting. În noiembrie 2019, Martin Atkinson i-a arătat cartonașul galben lui Son în partida Everton – Spurs. După câteva secunde însă, văzând efectul intervenției lui Son asupra gleznei lui Gomez, Atkinson a schimbat culoarea cartonașului și l-a eliminat, incorect, pe Son. Eroarea a fost corectată la câteva zile în urma contestației clubului (suspendarea de 3 etape a fost anulată), dar a schimbat deznodământul partidei: cu un om în plus pe teren, Everton a reușit să egaleze.
Un alt exemplu de resulting în arbitraj este cvasi-imposibilitatea de a primi penalty dacă atacantul nu cade. Multe faulturi în careu nu au ca efect o cădere (de exemplu o discretă tragere de tricou sau de umar – care încetinește un atacant în drumul spre poartă), dar dacă atacantul nu cade, arbitrul nu va dicta penalty. În loc să analizeze faultul, arbitrii analizeaza de cele mai multe ori rezultatul acestuia.

Resulting-ul este prezent și în rândul fanilor. Câteva rezultate bune – precum cele obținute de Mourinho în primele meciuri pe banca lui Spurs – reușesc să schimbe părerea unor suporteri despre antrenor. În episodul 3 al documentarului ‘All or nothing – Tottenham Hotspur’, o suporteră Spurs recunoaște înaintea meciului contra Chelsea că și-a schimbat părerea despre noul antrenor: “Now he’s my manager; I am falling in love with the guy against my better instincts”.

În perioada Poch, era anti-Mourinho…

Uneori este suficient un singur meci pentru a emite decizii irevocabile despre calitățile unui antrenor. În ultima etapă din campionatul trecut, rezultatul meciului dintre Manchester United și Leicester a decis mai mult decât ocupanta ultimului loc de Champions League:

https://twitter.com/barneyronay/status/1287295757456941057

În alte cazuri mai rare, doar câteva minute sunt suficiente pentru a decide dacă niste jucători sunt ‘bottlers’ sau ‘world class’: victoria incredibilă a PSG-ului contra Atalantei a obligat jurnaliștii să își rescrie rapid cronicile:

https://twitter.com/gunnerblog/status/1293649461105827847

Manifestarea cea mai frecventă a resulting-ului este în schimbarea prematură a antrenorului pe motivul că ‘fotbalul se joacă pe goluri’. Sezonul trecut, Watford a schimbat primul antrenor după doar 4 etape, și al doilea după 14. Pe de altă parte, Southampton a avut încredere în Ralph Hasenhuttl chiar și după înfrângerea cu 9-0 din etapa a 10-a, când se aflau pe locul 18. Watford a mai schimbat o dată antrenorul și a retrogradat până la urmă, în timp ce Southampton a terminat pe 11.
În mod evident, păstrarea aceluiași antrenor nu garantează nimic, așa cum am aflat din experiența lui Eddie Howe la Bournemouth sau Daniel Farke la Norwich. Exemplul cu Hasenhuttl ilustrează doar faptul că o decizie precum schimbarea antrenorului are nevoie de mai mult timp pentru a analiza procesul, nu doar rezultatele pe termen scurt.

Football teams are constantly getting results they don’t deserve
It becomes vital to divorce process from outcome. If we’ve done everything right but suffered a bad result, we should be less tempted to make changes […], because even over a short period of time good processes will begin to deliver good outcomes.
Yet this is the opposite of what we see when we look at how football coaches and managers react to results.

When you should change a winning team

Concluzii

În încheiere, câteva idei/concluzii punctuale:

  • primul articol este o invitație la echilibru. Simplificarea lucrurilor și adoptarea unor poziții extreme pot fi dăunătoare pentru toți
  • al doilea articol este despre conștientizarea limitelor în abordarea unui subiect în care nu suntem experți. Este absolut OK să nu ai o părere despre orice subiect
  • în fine, ultima parte este despre capcanele erorilor de raționament. Primul pas în rezolvarea oricărei probleme este conștientizarea acesteia.

Mai multe concluzii pe community.anglofil.ro

Previous Article