Pe scurt de pe Anfield la returul contra Hoffenheim

Mergeam la genul de meci din care nu ai prea multe de câștigat, ci doar enorm de pierdut dacă nu treci mai departe. Așa că atmosferă înainte de meci nu era deloc de vacanță. Locul meu este la primul etaj al noului Main stand, lângă suporterii germani. Are avantajul ca oferă terenul de joc asa cum ne-au obisnuit transmisiunile TV: cu Kop-ul în dreapta.  You’ll Never Walk Alone cântat de tot stadionul are ceva magic și nu se compară cu nimic din ce am experimentat până acum pe un stadion de fotbal. Ți se face părul măciucă și în timp ce cânți prin marea de fulare întinse îți dai seamă că te ții în brațe cu vecinii de scaun.

Primele 30 de minute ilustreaza fotbalul ofensiv imaginat de Klopp: 3 goluri în succesiune rapidă și ceea ce din tribuna pare încă vreo duzină de ocazii imense. ‘This is football’ – izbucnește Klopp după golul 3 – semn că sezonul asta Liverpool joacă fotbalul pe care-l vrea germanul. Nu îmi aduc aminte să fi văzut live un gol mai frumos decât cel de 3-0 al lui Can. Așa cum s-a văzut și la primul gol din meciul din prima etapă contra lui Watford, echipa dă dovadă de mai multă fluiditate decât anul trecut. La succesiunea rapidă de pase participă jumătate din echipă (Moreno, Wijnaldum, Mane, Firmino și Can) și suporterii sunt entuziasmați: vecinul de scaun ma îmbrățișeaza euforic și e clar pentru toată lumea că meciul e jucat si calificarea e asigurată. La pauză, un fan se întrebă mucalit dacă Coutinho ar avea loc în echipă actuală.

Repriza secunda curge mai lent, si am timp să observ mai bine sistemul 4-3-3 al lui Klopp. Am ocazia să îl văd de aproape pe Trent Alexander-Arnold, care pare să își fi câștigat locul de titular înaintea lui Clyne. E înlocuit pe final de Gomez, care nu pare la fel de comfortabil pe flanc. Salah care pare că joacă de 3 sezoane la Liverpool: vine des în sprijinul apărării și explodează periodic spre poarta adversă. Meciul se încheie și nu știu dacă omul meciului este Firmino sau Mane: Firmino a fost peste tot și a contribuit la toate cele 4 goluri, iar Mane a terorizat pur și simplu apărarea adversă tot meciul.

Un singur aspect negativ mi-a atras atenția: acel sentiment de ‘moaning’ omni-prezent în social media se simte într-o mică măsură și pe stadion: unii comentează când văd că Moreno e titular, înjură printre dinți când Lovren greșește la golul de 3-1 și devin nervoși când Mignolet nu prinde din prima o centrare înaltă cu 15 minute înainte de final. Un pic de neînțeles o asemenea atitudine și o să revin la asta într-un comentariu separat.

Ce urmează: calificarea în Champions League crește așteptările suporterilor pentru noi transferuri în ultima săptămâna. Este clar pentru toată lumea că ar mai fi nevoie de un apărător și de un înlocuitor pentru Coutinho. Cel mai probabil însă nu se va întâmpla nimic: Klopp a repetat că este mulțumit cu actualul lot și orice transfer înainte de 31 august ar avea un aer de ‘panic buy’. Grupa ușoară în care va juca Liverpool aduce de asemenea așteptări pentru fazele superioare ale Champions League.

O introducere de 3 minute în snooker

O scurtă introducere în snooker, scrisă rapid şi adresată celor interesaţi de acest sport. Fără niciun link, pentru a fi parcursă rapid, fără întreruperi.

Reguli de bază
– se începe cu 15 bile roşii şi 6 bile colorate (galbenă, verde, maron, bleu, roz, neagră) şi bineînţeles, bila albă
– bilele roşii sunt aşezate în formă de triunghi, bilele colorate pe poziţii predefinite
– fiecare bilă roşie introdusă e urmată de o încercare la o bilă colorată
– bilele roşii rămân în buzunar, bilele colorate revin pe punctul lor predefinit

Etape ale jocului
– întâi se introduc toate bilele roşii
– apoi urmează ‘curăţarea’ (the clearance): când pe masă rămân doar bilele colorate, acestea nu mai sunt scoase din buzunar
În timpul curăţării, bilele colorate trebuiesc introduse în ordinea valorii lor (vezi mai jos)

Punctaj
– o bilă roşie – un punct
– bilele colorate au între două şi 7 puncte: galbenă 2 – verde 3 – maron 4 – bleu 5 – roz 6 – neagră 7
– faulturile sunt penalizate cu 4 sau 7 puncte (ex. introducerea bilei albe – 4p pentru adversar)
– break-ul maxim este de 147 de puncte: 15 bile roşii urmate de 15 bile negre (15×1 + 15×7 = 120p) plus cele şase bile colorate (27p)
– un break de peste 100 de puncte este denumit şi ‘century break’
– un meci este compus din mai multe jocuri (frames). Exemplu – finala campionatului mondial poate avea maxim 35 de jocuri
– un frame se poate încheia înainte că toate bilele să fie introduse, dacă diferenţa de puncte dintre cei doi jucători este suficient de mare

Tipuri de lovituri
Există două tipuri de lovituri:
– de atac: atunci când jucătorul încearcă introducerea bilei obiect
– de siguranţă: atunci când jucătorul încearcă să îşi lase adversarul într-o poziţie incomodă. Această poziţie incomodă dă şi numele jocului: poziţia de snooker reprezintă o poziţie în care jucătorul care urmează la masă nu are o traiectorie directă între bila albă şi bila obiect

Turnee
Cele 3 turnee majore sunt:
– World Championship – Sheffield, aprilie/mai
– Masters – Londra, ianuarie
– UK Championship – York, decembrie
Câştigarea celor 3 turnee este denumită ‘Triple Crown’, iar trei jucători au reuşit această performanţă în decursul aceluiaşi sezon.

Elemente specifice
Pe lângă dezavantajele inerente unui sport individual, unul dintre elementele specifice snookerului este faptul că atunci când adversarul este la masă, pur şi simplu nu ai ce să faci decât să urmăreşti ce se întâmplă şi să rămâi concentrat.
Regulă de baza în snooker este sportivitatea. Este unul dintre cel mai fair-play sporturi, în care jucătorii sunt primii care semnalează o eroare pe care o comit. Nu există simulări, tactici de intimidare a adversarului sau comentarii răutăcioase.
Arbitrul joacă un rol minor, iar activitatea lui se reduce de multe ori la poziţionarea bilelor pe masă sau, mai rar, la refacerea poziţiei iniţiale atunci când un jucător comite o eroare.
Spre deosebire de alte sporturi, jucătorii pot rămâne în activitate o perioada destul de lungă: cel mai tânăr campion mondial a câştigat titlul la 21 de ani, iar finalistul acestei ediţii de cupa mondială, John Higgins are 42 de ani
Spectatorii joacă şi ei un rol important: ştiu cât de importantă este liniştea şi de multe ori, înaintea unei lovituri cheie, în sala poţi auzi sunetul unui nasture căzut (‘you can hear a pin drop’ – unul dintre clişeele comentatorilor britanici).
Deşi este un sport care necesită sacrificii enorme, premiile sunt relativ mici. Spre comparaţie, campionul mondial este răsplătit cu aproximativ 300.000 lire sterline, cam cât câştigă Lovren în 3 săptămâni la Liverpool. Venitul anual maxim este sub 1 milion de lire pentru un jucător de top.

Jucători în activitate
– Super-starul acestui joc este fără îndoială Ronnie O’Sullivan, considerat de mulţi cel mai talentat jucător din istorie. Are 5 titluri mondiale, şi printre multe alte recorduri, este autorul celui mai rapid break maxim din istorie: acum exact 20 de ani, în timpul campionatului mondial, Ronnie a reuşit un 147 în 5 minute şi 20 de secunde. Youtube ‘snooker fastest break’, merită.
– Campionul mondial în activitate: Mark Selby – 2 titluri mondiale la care cel mai probabil va mai adăuga unul luni seara
– Finalistul din acest an – John Higgins, deja 4 titluri în palmares
– Alţii: Jud Trump, Barry Hawkins, Ali Carter, Mark Allen, Stuart Bingham
– De peste hotare: Neil Robertson (Australia), Ding Jung Hui, Marco Fu (China)
– Un singur jucător de snooker a primit titlul de “BBC Sports Personality of the Year” – în 1988

Câteva interferenţe interesante cu fotbalul
– Ronnie O’Sullivan şi Liverpool au lucrat pentru pregătire psihologică cu doctorul Steve Peters. Pe 5 mai 2014, în doar 23 de minute, Liverpool a ieşit din lupta pentru titlu după faimosul 3-3 la Crystal Palace, iar Ronnie O’Sullivan a pierdut inexplicabil finala Campionatului Mondial (14-18) după ce la un moment dat îl conducea pe Mark Selby cu 10-5. Steve Peters a fost în dressing room în timpul finalei lui Ronnie, fără a fi însă în măsură să îl ajute
– Mark Selby – the Jester from Leicester – a câştigat al doilea sau titlu mondial după cel de mai sus la doar 11 minute după ce Leicester a devenit matematic campioană în urmă victoriei lui Chelsea împotriva lui Tottenham (2 mai 2016)

Disclaimer
Urmăresc snooker de mai bine de 10 ani. Ca spectator, am partipat la un campionat mondial (2014) şi 3 mastersuri (2015, 2016, 2017).
Experienţa unui meci de snooker văzut live este extraordinară, iar preţurile biletelor sunt mai mult decât decente. Imi doresc să văd live un 147 al lui Ronnie. M-am nimerit să stau în spatele lui Ronnie când făcea pozele cu ultimul Masters câştigat:

Liverpool la mijloc de sezon

Liverpool a început sezonul entuziasmant, beneficiind din plin de lipsa competiţiilor europeene, a accidentărilor importante şi de o pregătire făcută sub comanda lui Klopp. Cu câteva etape petrecute în vârful clasamentului după un program în care a întâlnit aproape toate contracandidatele la titlu şi cu un stil de joc sufocant pentru adversar, Liverpool părea una dintre candidatele serioase la titlu. Au fost de ajuns însă câteva accidentări cheie şi câteva greşeli individuale la începutul lui decembrie pentru că fanii Liverpool să îşi aducă aminte de dezamăgirile sezoanelor anterioare.
În acest moment, după 16 meciuri, Liverpool este pe locul 2 în clasament cu o medie de 2.12 puncte pe meci şi e în grafic pentru a termina sezonul cu 80 de puncte. Cu siguranţă insuficiente pentru a câstiga titlul în condiţiile în care în ultimele 5 sezoane echipa campioană a avut între 81 şi 89 de puncte. În plus, Chelsea ameninţă să ‘închidă’ campionatul, cu 11 victorii în ultimele 11 meciuri şi cu un forecast de 96 de puncte la final.
Cele 40 de goluri marcate şi 20 primite – un record pentru Premier League – fac din Liverpool o echipa spectaculoasă pentru privitorii neutri aşa cum am prezis încă de la începutul sezonului. Dar cu siguranţă suporterii ar prefera mai puţine goluri şi mai multe puncte.

Portar: răul cel mai mic

Atunci când a fost adus la Liverpool, Karius era văzut ca înlocuitorul perfect pentru ezitantul Mignolet. A urmat o accidentare chiar înainte de startul sezonului, apoi câteva meciuri în care nu prea a avut ce să apere, şi apoi colapsul: două meciuri consecutive în care echipa a pierdut puncte din cauza lui. Pentru a-l proteja, Klopp l-a reactivat pe Mignolet. Devine clar pentru toată lumea că noul venit are nevoie de timp, dar pentru fani e un pic greu de acceptat încă un sezon fără un portar de calitate. Curtois, Cech, De Gea, Bravo, Lloris, Schmeichel dau siguranţă coechipierilor; Mignolet şi Karius pentru moment nu.
Varianta a treia de portar este Manninger, 39 de ani, dar la cum stau lucrurile în acest moment aş fi mai comfortabil cu un portar de talia lui Pantilimon titular înaintea celor 3.

Apărarea: totul în jurul lui Matip

Matip este cu siguranţă unul dintre cele mai reuşite transferuri din perioada recentă. Cu el titular, Liverpool nu a pierdut nici un meci. Principala problema a fost găsirea unui partener pe măsură. Lovren a fost până acum varianta preferată de Klopp, cu variantele de rezervă Klavan sau Lucas. Mai nou însă, câteva accidentări l-au scos pe Matip din echipa iar rezultatul a fost vizibil la Bournemouth: 3 goluri încasate în ultimele 15 minute. În plus, este posibil că Matip să lipsească în ianuarie din cauza African Cup of Nations. Nu a luat încă o decizie finală, dar în cazul în care va lipsi, apărarea lui Liverpool va fi foarte fragilă.
De neînţeles pentru mulţi suporteri este despărţirea de Sakho: self-medication-ul din primăvară a cântărit probabil decisiv în decizia lui Klopp de a-l exclude din lot, deşi mulţi suporteri i-ar mai fi dat o şansă francezului.
“I never make final judgements about my players as long as their attitude is good” a spus Klopp referindu-se la recenta prestaţie a lui Karius. Se pare că în cazul lui Sakho decizia finală a fost luată şi, cel mai probabil, în ianuarie francezul va părăsi Liverpool, cu câteva echipe din Premier League gata să îl primească.
Pe flancuri, Milner şi Clyne îşi fac treaba suficient de bine. Problema principala sunt rezervele acestora: Trent Alexander are doar 18 ani şi un singur meci oficial, iar Alberto Moreno a avut un sezon 2015-2016 inconstant care a dus la reprofilarea lui Milner în fundaş stânga.
Posibila revenirea a lui Joe Gomez ar putea îmbunătăţi lucrurile în apărare; dar pare din ce în ce mai clar că în ianuarie trebuie adus cel puţin încă un apărător de talia lui Matip.

Mijlocul: high-pressing

În perioada pre-accidentări, mijlocul era format din Henderson, Lallana şi Can, cu variante de rezervă Wijnaldum, Lucas, Stewart şi Grujic.
La mijloc Klopp pare să fi redescoperit doi noi jucători: Henderson şi Lallana, care au avut un sezon excelent până acum: Lallana a marcat 6 goluri în 16 meciuri (după ce sezonul trecut marcase 4 în total), în timp ce Henderson se află pe locul 5 în clasamentul mijlocaşilor Premier League realizat de Squawka.
Nou-venitul Wijnaldum s-a integrat şi el destul de bine în angrenaj, fiind folosit de Klopp pe o poziţie mai defensivă decât la Newcastle. Pe de altă parte, Emre Can a început să joace din ce în ce mai ofensiv, marcând până acum 3 goluri în 10 meciuri după ce sezonul trecut marcase unul singur.
Problemele par să fie şi în acest compartiment rezervele: cu Lallana şi Can accidentaţi mijlocul nu a mai arătat la fel de solid. Grujic şi Stewart nu au început titulari niciun meci, în timp ce Lucas pare să fie preferat de Klopp mai degrabă în apărare.

Atacul: MFC

LiverpoolFC.com
Sursa imagine: LiverpoolFC.com
Tridentul ofensiv preferat de Klopp a fost Mane, Firmino, Coutinho, cu variante de rezervă Origi, Sturridge şi Ings.
Mane are un debut excelent la Liverpool, cu 7 goluri în 15 meciuri. Spre deosebire de Matip, care este incert pentru African Cup, Mane va lipsi cu siguranţă în ianuarie, ceea ce îi va da cu siguranţă bătăi de cap lui Klopp.
Firmino are un sezon similar cu cel anterior: constant, disponibil la efort, altruist, şi, din fericire, scutit de accidentări.
Accidentarea lui Coutinho şi indisponibilitea lui Sturridge au dus însă la o reconfigurare a echipei, cu Origi atacant central. Acesta nu a dezamăgit până acum, marcând câte un gol în fiecare meci. Cu Sturridge şi Coutinho din nou disponibili la finalul lui decembrie, Liverpool ar putea suplini lipsa lui Mane. Un eventual transfer al unui atacant în ianuarie l-ar pune pe Sturridge în pole-position pentru o vânzare în vara.

Accidentările

Accidentările au marcat sezonul trecut şi mulţi le-au pus pe seama ritmului impus de Klopp în condiţiile lipsei pregătirii de la începutul sezonului. Din păcate însă, accidentările par să continue într-un ritm îngrijorător şi în acest sezon, în pofida pre-sezonului sub comanda lui Klopp.
De la începutul sezonului, peste 10 jucători importanţi au fost afectaţi de accidentări: Karius, Matip, Lovren, Milner, Gomez, Can, Lallana, Mane, Coutinho, Sturridge, Ings, Grujic etc. În acest moment 7 jucători sunt indisponibili. Dacă pentru Ings sezonul este (din nou) compromis, pentru restul perioada de refacere este mai mică de 3 săptămâni. Cea mai gravă accidentare este la Coutinho, care speră să revină pe teren în derby-ul de Anul Nou contra Manchester City.

Ce urmează

Următorul meci, derby-ul de pe Merseyside devine foarte important în condiţiile în care Chelsea are deja 9 puncte avans.
Apoi urmează 3 meciuri într-o săptămâna, cu mai puţin de 48 de ore între meciul de acasă cu City şi deplasarea la Sunderland.
Semifinala EFL Cup înseamnă 2 jocuri suplimentare în ianuarie contra lui Southampton, în care probabil Klopp va folosi echipa de baza. Lipsa lui Mane şi (posibil) a lui Matip vor fi extrem de vizibile într-o perioada deja aglomerată. Ianuarie se termină cu meciul de pe Anfield contra lui Chelsea.
Foarte multe speranţe sunt în revenirea lui Coutinho, care a avut teribilul ghinion de a se accidenta tocmai atunci când atinsese forma maximă a carierei.

Interesant de urmărit dacă Klopp va face vreo mutare în ianuarie: a admis deja că studiază piaţa. În orice caz, pare puţin probabil să vedem mai mult de 2 jucători noi sau vreun transfer pe o suma cu multe zerouri:
You need to be prepared. That is what we try to be. If we think we need someone we will try everything we can to do it. If not, you can write what you like, we won’t do anything. We only want the right solution, not any solution.

Legat de prognoze – cred că Klopp va face tot ce se poate în acest sezon pentru a aduce un trofeu. Cele mai mari şanse sunt în EFL Cup, unde se profilează o finală contra lui United. În campionat, cea mai probabilă pare o clasare pe locul 3/4; prevăd o lupta echilibrată contra Arsenal, City şi United pentru top 4.

Avancronica sezonului lui Liverpool

18 Mai 2016: Liverpool pierde finala Europa League prăbuşindu-se în a doua repriză şi termină sezonul în genunchi, cu o singură victorie în ultimele 6 meciuri oficiale.

18 Iulie 2016: În plină perioadă de pregătire, la câteva luni de la înfrângerea de la Basel, finala pierdută e încă vie în mintea lui Klopp. Unul dintre motivele principale ale înfrângerii pare să fie oboseala acumulată de jucători la finalul unui sezon intens, în care Liverpool a fost implicată în 4 competiţii şi a jucat în total 63 de meciuri (52 sub Klopp):
It was long ago but it still feels bad. You have the moments when you still suffer a little bit. It was a hard night and a hard few days afterwards but it is in the past and like all games in the past if you can use them you should do. When you watch it again you see that something broke at half time. Different players had no weapons any more; they had no power and no confidence. You saw that.

18 August 2016: Klopp: I want a remarkable season – I want to look back next summer with a big smile on my face.

Sezonul 2016-2017 are într-adevăr toate şansele să fie unul remarcabil pentru Liverpool. Klopp intră în primul sezon în care s-a ocupat singur de pregătirea fizică, de amicale şi de transferuri. Lotul pare promiţător, iar aducerea unui preparator fizic cu experienţă indică interesul pe care Klopp îl acordă fitness-ului – un element cheie în jocul de tip high intensity pressing. În plus, spre deosebire de sezonul trecut, Liverpool se va concentra exclusiv pe Premier League şi va susţine meciurile de acasă în faţa mai multor spectatori.

Transferuri şi lot

Este primul an în care Klopp s-a ocupat de gestionarea lotului. A adus 6 jucători: Matip, Karius, Mane, Klavan, Manninger, Wijnaldum. Cel mai probabil nu va mai veni nimeni, Klopp declarând în câteva ocazii că este mulţumit cu lotul actual. La capitolul plecări, 11 jucători au fost vânduţi şi 6 împrumutaţi. Foarte posibil să mai fie plecări până la 31 august, cu probabilitatea cea mai mare la Benteke şi Balotelli.

Interesant de notat că sumele implicate au fost relativ mici pentru Premier League, cu 68 de milioane £ cheltuite şi 46 obţinute din transferuri. Cu o vânzare foarte probabilă a lui Benteke (evaluat de club la 30m£), Liverpool poate fi una dintre puţinele echipe din PL care termină sezonul estival de transferuri pe plus. Spre comparaţie, cele două cluburi din Manchester au împreună o balanţă negativă de 350m£.

Principalele semne de întrebare rămân la capitolele portari şi apărare. Văzut de mulţi ca rezervă în acest sezon, Mignolet rămâne titular în condiţiile în care Karius s-a accidentat chiar înainte de debutul campionatului. Manninger pare o soluţie de avarie solidă.

Apărarea pare să rămână şi în acest sezon un element fragil al angrenajului. Dacă centrul apărării pare ameliorat – cu Lovren, Klavan, Matip, Sakho şi Gomez concurând pentru 2 poziţii de titular – pe flancuri lucrurile par destul de fragile. Clyne şi Moreno nu sunt constanţi şi, aşa cum am văzut în prima etapă, sunt predispuşi la erori.

De la mijloc în sus lucrurile stau bine; singură dilema a lui Klopp fiind pe cine să lase pe banca.

Aşezarea standard pare să fie cea din prima etapă – 4-2-3-1 cu doi mijlocaşi defensivi şi trei jucători cu profil ofensiv în spatele unui fals 9. Aşa cum s-a întâmplat sezonul trecut, în funcţie şi de adversar Klopp poate transforma sistemul într-un 4-3-3 sau chiar 4-4-2. Calitatea lotului îi va permite să facă acest lucru.

Jucători despre care se discută mai puţin, dar care sunt de urmărit: Grujic, Gomez, Ojo (amândoi accidentaţi) şi Markovic (da, va fi păstrat).

Minusuri

1. Portarul: Sezonul trecut a fost cu siguranţă veriga slabă a angrenajului. Mignolet este jucătorul care a făcut cele mai multe erori defensive care au dus la goluri: 4 (sursă: Squawka). Aceste erori au dus la pierderea a 8 puncte (contra WBA, Sunderland, Norwich şi Newcastle, toate pe teren propriu). Interesant este că dacă aceste 8 puncte nu ar fi fost pierdute, Liverpool s-ar fi clasat pe locul 4 (68 de puncte) şi ar fi jucat în barajul Champions League în locul lui City. Nici Bogdan, rezerva lui Mignolet, nu a fost mai bun, gafând dezamăgitor în deplasarea la Watford.

Karius pare un înlocuitor potrivit pentru Mignolet. Cu acelaşi număr de jocuri sezonul trecut, germanul este superior la numărul şi procentajul loviturilor parate:

CjPSssNWkAAwVhy

2. Defensiva: se profilează deja câţiva jucători-problemă. Dacă incidentul cu Sakho (trimis acasă de Klopp în turneul de pregătire în SUA) poate fi mai uşor trecut cu vederea, prestaţiile ezitante ale lui Moreno stârnesc controverse. Unii îl apără, dar marea majoritate îl critică, considerându-l pe spaniol ‘blind-spot’-ul lui Klopp. Criticile vocale ale unor foşti jucători – Carragher a spus că la 4-1 cu Arsenal îşi dorea că LFC să mai înscrie pentru că îi era teamă cu Moreno pe teren – l-au făcut pe Klopp să îi ia apărarea înaintea celei de-a doua etape: Alberto played vs Arsenal for a reason. Is the world not happy with our left-back? Clyne, Milner and Klavan can all play left-back. I’m sorry people are not happy with Alberto Moreno.

Chiar dacă nu are legătură cu defensivă, la capitolul jucători-problema ar putea intra şi Sturridge. Două potenţiale probleme ar putea afecta relaţia acestuia cu Klopp: accidentările intermitente (care l-au ţinut pe bară o mare parte din sezonul trecut) şi pecking order-ul (în condiţiile în care Firmino, Origi sau Ings pot fi preferaţi de Klopp înaintea lui Sturridge).

3. Accidentările: ar avea un impact mai pronunţat în zona defensivă (portari / apărare / flancuri). Exemplu: accidentarea lui Karius lasă loc doar ezitantului Mignolet, iar accidentările lui Sakho, Gomez şi Matip lasă în centrul apărării doar opţiunile Klavan şi Lovren. O eventuală accidentare a lui Clyne sau Moreno ar duce la soluţii gen Milner sau Klavan evoluând pe o poziţie neobişnuită.

De la mijloc în sus existând suficienţi jucători de calitate pentru a suplini eventualele accidentări. Exemplul cel mai recent – accidentarea minoră a lui Mane crează oportunitati pentru Ings şi Markovic.

Momentan jucătorii afectaţi cel mai grav de accidentări sunt Karius, Gomez şi Sakho, cu Lucas şi Mane suferind accidentări uşoare şi Matip, Sturridge şi Milner ieşiţi proaspăt din infirmerie.

La mijlocul sezonului trecut Klopp a fost criticat pentru faptul că jocul intens pe care-l cere jucătorilor săi duce frecvent la accidentări ale acestora, cu Sturridge exemplul cel mai elocvent. Dar cu un presezon în care pregătirea a fost făcută adecvat şi fără meciuri în cupele europene, problema accidentărilor pare să fie diminuată.

4. Controlul la mijloc: Au existat zvonuri legate de aducerea lui Mahmoud Dahoud de la Borussia Munchengladbach, tipul de jucător care controlează mijlocul terenului. Zvonurile nu s-au concretizat şi rămâne de urmărit în ce măsură Henderson, Can sau Wijnaldum vor fi în măsură să facă asta.

La capitolul ‘potenţiale puncte negative’ ar intra:
– un nou conflict al suporterilor cu conducerea (remember minutul 71 din meciul de pe teren propriu cu Sunderland)
– ameninţarea că un alt sezon nereuşit ar duce la un exod al jucătorilor valoroşi (Coutinho, Can, Firmino)
– oboseala pe final de sezon în cazul unor jucători de baza (exemplu: Coutinho a marcat doar 3 goluri în ultimele 3 luni ale sezonului trecut şi a fost invizibil în finala de la Basel)

Plusuri

1. Valoarea lotului: Vânzările au fost controlate şi nici un jucător important nu a plecat. Dacă plecările unor jucători ca Toure, Skrtel, Ibe sau Allen erau previzibile şi oportune, Klopp a ales să păstreze jucători experimentaţi şi polivalenţi că Milner sau mai ales Lucas. Din acelaşi motiv, aş îndrăzni să prezic că şi Markovic va fi păstrat deşi există zvonuri intense că va fi vândut.

A rămas acelaşi nucleu, un lot care începe să se sudeze, jucători care cresc şi încep să lucreze bine împreună. În primul meci al sezonului au fost doar 3 noi titulari (Klavan, Mane, Wijnaldum). Klopp nu este genul de antrenor care să cumpere jucători de 100 milioane, ci preferă să scoată ce e mai bun din ce are la dispoziţie. Mai important, aşa cum a dovedit Leicester sezonul trecut, e mai important să ai o echipa decât individualităţi.

2. Lipsa competiţiilor europene: 15 din cele 63 de meciuri ale sezonului trecut au fost în Europa League. Lipsa acestora va însemna mai mult timp de odihnă, şi aşa cum arată statistică de mai jos, performanţe mai bune. Din cele 8 înfrângeri în Premier League din sezonul trecut:
5 – au venit când pauză între jocuri a fost de 3 zile
2 – după 4 zile
1 – după 7 zile
Cifrele de mai sus spun un singur lucru: Klopp vrea energie, pressing şi intensitate. Iar acestea vin mai uşor când jucătorii au o săptămână între meciuri.

În ceea ce priveşte celelalte competiţii, cel mai probabil Klopp va folosi League Cup pentru a vedea la lucru jucători că Ojo, Grujic, Steward, Brannagan, Markovic sau Ings. Ţinând cont de valoarea lotului ar trebui să ajungă lejer până în fazele superioare. FA Cup începe de-abia în ianuarie 2017, iar până atunci se vor cunoaşte şansele la Premier League. În consecinţă, atenţia acordată cupei va fi invers proporţională cu poziţia în clasament la începutul anului.

3. Pregătirea de vară: Klopp s-a ocupat de pregătirea din pre-sezon şi a angajat un nou preparator fizic, Andreas Kornmayer, care şi-a petrecut ultimii 6 ani la Bayern Munchen. Klopp vorbeste despre el la superlativ: Don’t forget, the 2013 treble-winning team of Bayern was unbelievably strong and they had all their players fit until the end.

4. Noul stand: Liverpool joacă primele 3 jocuri din acest sezon în deplasare. Pe 10 septembrie va debuta pe teren propriu împotriva campionilor Leicester şi va inaugura noul main stand:
thumb_25714_default_news_size_5
Imagine: liverpoolfc.com

Capacitatea stadionului a crescut cu 8.500, ajungând la 54.000 de locuri. Un detaliu important care va contribui la atmosfera specifică pe Anfield.

Prognoze

Sondajul de pe anglofil.ro din timpul Euro 2016 indică pentru Liverpool o clasare probabilă pe locurile 5-6, cu 68% din voturi:
lfc-anglofil-forecast 800
La debutul sezonului casele de pariuri nu o dădeau pe Liverpool favorită la top 4, plasând-o imediat dupa City, United, Chelsea şi Arsenal. Victoria din prima etapă împotriva lui Arsenal i-a facut însă pe majoritatea bookmaker-ilor să facă rocada între Liverpool şi Arsenal.
oddschecker 800

Indiferent de prognoze însă, un lucru pare cert: Liverpool o să fie o echipă de urmărit, care are toate ingredientele pentru a produce meciuri spectaculoase. Câteva argumente:
– este echipa care a reuşit să marcheze 4 goluri în faţa unor echipe ca Dortmund, City, Barcelona sau Arsenal.
– deja înaintea primei etape se afla pe primul loc la numărul de goluri marcate in 2016 (sursa whoscored.com):
goal-scored-2016-800
– jocul practicat de echipele lui Klopp este prin definiţie plăcut, iar antrenorul german pare să ducă mai departe mentalitatea germană de a accelera chiar şi când conduci confortabil (remember 7-1). Aşa cum am văzut contra lui Arsenal, se forţează şi la 3-1.

So, we go again. And it’s going to be fun to watch!

Cronica finalei Ligii Campionilor: Real – Atletico

*Cronică scrisă de Dorin Moise.

Milano

‘Ce meci e?’ întreabă stewardesa la ieşirea din avionul care tocmai a aterizat la Milano, văzând câţiva suporteri în tricouri colorate.
‘Real Madrid v Atletico’ îi răspunde cineva.

E sâmbătă la prânz şi oraşul nu pare încă pregătit pentru finală. Temperaturile estivale (aproape 30 de grade) şi faptul că se joacă după ce marile campionate s-au încheiat deja dau finalei un aer de Intertoto.

Senzaţia se menţine doar până când ajung în Stazione Centrale din Milano. Acolo e una dintre zonele alocate suporterilor lui Atletico, şi în curând mă văd între câteva sute bune de tricouri dungate, care caută umbră, beau bere şi cântă.

atleti fans st centrale

Centrul turistic e la fel de animat, dar de dată asta cu suporteri din ambele tabere, interesaţi mai degrabă de shopping decât de fotbal.

Mă îndrept spre stadion şi atmosfera de finală începe să se simtă. Merg câteva staţii cu metroul alături de suporteri care cântă şi din când în când dansează sărind şi bătând cu mâinile în tavanul vagoanelor. Localnicii privesc cu un aer amuzat; cel mai probabil sunt obişnuiţi. Merg apoi pe jos – de la piaţa San Siro până la stadion. Un ultim kilometru parcurs cu greu împreună cu marea de suporteri spanioli. Stadionul începe să se vadă. Soarele apune în spatele lui şi îl face să arate şi mai impunător:

san siro sunset

Accesul în stadion durează mai mult decât mă aşteptăm: după un filtru de securitate şi încă două pentru verificat biletul, urmează 8 etaje de scări parcurse cu greu printre suporteri care caută cu privirea un lift inexistent.

san siro outside panorama

Am bilet în standul suporterilor lui Atletico, undeva la colţul terenului, aproape de tribuna a doua. Din unghiul în care mă aflu am o excelentă vedere de ansamblu a stadionului, dar distanţa până la teren e destul de mare. Bilet de categoria a doua; nu vreau să ştiu cum ar fi arătat unul de categoria a patra cu vizibilitate redusă.

pano

Lângă mine câţiva suporteri îmbrăcaţi în alb trec aproape neobservaţi în marea de dungaţi.

atleti fans before the kickoff

Echipele termină încălzirea şi terenul e acoperit cu un covor albastru pe care începe ceremonia de deschidere. 72.000 de spectatori aşteaptă începutul finalei. UEFA pare că s-a inspirat din Super Bowl-ul american şi avem muzică live acompaniată de un mini-spectacol de artificii. Alicia Keys cânta câteva melodii înainte că echipele să între pe teren. This girl is on fire…

girl on fire

Imnul Champions League e intonat live de Andrea Bocelli, dar din cauza etajului şi a sonorizării nu aud mare lucru. Toată festivitatea intarzaie debutul partidei cu vreo 5 minute, dar suntem în Italia, nu se grăbeşte nimeni. Suporterii lui Real acoperă peluza cu mesajul ‘Hasta el final, vamos Real!‘. Cei ai lui Atletico au un alt text – ‘Tus valores nos hacen creer‘ – pe care îl văd doar pe ecranul stadionului.

hasta el final vamos real

Meciul

Real începe mai bine şi are două lovituri libere din afara careului. Bale trimite un cross excelent la prima iar la a doua prelungeşte cu capul până la Sergio Ramos care devine primul apărător care înscrie în două finale de CL. Acum trebuie să îşi găsească loc să-şi tatueze şi 14:25 după 92:48. Albii vin să se bucure la colţul terenului; dar distanţa e destul de mare ca să văd bine. Se pare că a fost offside, dar cum în fotbal nu avem (încă) challenge, golul rămâne valabil.

real celebrating

Până la pauză nu se mai întâmplă nimic notabil: Real absoarbe cu uşurinţă presiunea lui Atletico şi nu mai există ocazii periculoase la nicio poartă.

Imediat după pauză Torres obţine un penalty în faţa lui Pepe. Toată lumea scoate telefonul şi vreo câţiva Terrabiţi de spaţiu se umplu într-un minut pe zecile de mii de telefoane care filmează din toate unghiurile. Griezmann îndoaie însă transversală spre bucuria celor câtorva suporteri ai lui Real care exultă periculos de aproape de marea de dungaţi. Pentru reluare majoritatea apelează la telefon; filmările de acolo sunt mai clare decât cele de pe ecranele stadionului:

Atletico e pusă pentru prima dată în situaţia să atace, şi o face destul de bine. Ocaziile se înmulţesc la poarta Realului. E cea mai apropiată de mine, dar tot simt nevoia unui binoclu.

Lineker sumarizează în 3 tweeturi ce se întâmplă în continuare:

lineker

Carrasco devine în acelaşi timp primul belgian care marchează într-o finală de CL şi primul jucător care îşi sărută prietena în timpul finalei. Brusc, soţiile şi prietenele nevoite să privească meciul devin interesate de povestea celor doi.

Se intră în prelungiri unde Realul este mai insistent. Atletico pare să se mulţumească cu şansa penaltiurilor, iar pe final jucătorii de-abia se mai mişcă pe teren. Medicii, maseurii, brancardierii şi Simeone acoperă împreună o distanţă mai mare decât cei 20 de jucători care aduc cu un grup de pensionari care mai degrabă ar avea chef de şah decât de fotbal. Într-un final vine fluierul izbăvitor şi jucătorii se scurg pe gazon în aşteptarea maseurilor.

Statistici

Fotbalul modern se bazează din ce în mai mult pe date statistice şi metrici. În cazul loviturilor de departajare, studiile arată următoarele:

1. Echipa care execută primul penalty are şanse mai mari să câştige

2. Presiunea creşte constant, de aceea este importantă ordinea executanţilor (cel mai bun ultimul)

3. Jucătorii mai tineri au şanse mai mari de reuşită

4. Al patrulea penalty are şansele cele mai mari să fie ratat (link 1, 2, 3)

Aşadar, echipa care cunoaşte şi exploatează toate aceste lucruri este în avantaj, iar în cazul finalei această echipa a fost Real. Decizia celor de la Atletico să cedeze primul penalty celor de la Real este inexplicabilă, cu atât mai mult cu cât au pierdut şi poarta la care se execută. Cei de la The Guardian au sesizat acelaşi lucru:

A coin is tossed, a decision made: Atlético choose to take the second penalty, which pleases the Real players who know statistics suggest that suits them. So they go first; they also chose an end, their end.
Sid Lowe – The Guardian

Real a câştigat loviturile de departajare pentru că:

– a primit cadou de la Atletico executarea primului penalty,

– cei 5 jucători au fost aleşi în ordinea experienţei (cu Lucas Vazquez primul şi Ronaldo ultimul)

– în medie vârsta jucătorilor a fost mai mică (27.5 ani vs 27.8 ani la primii 4 executanţi, 28.2 vs 28.6 dacă îi includem şi pe Ronaldo + Torres care nu a mai apucat să mai tragă).

În plus, statistica s-a respectat şi singurul penalty ratat a fost al patrulea, de către Atletico. Ronaldo a devenit erou după 120 de minute în care nu a jucat nimic:

Epilog

Real a câştigat a 11-a finală într-un mod oarecum neaşteptat. Impresia a fost că toate celelalte echipe au fost puse într-o groapă cu lei, în timp ce Real a înfruntat câţiva căţei care nu prea aveau chef să se afle acolo. Şahtior, Malmo, Roma şi Wolfsburg nu au reprezentat adversari redutabili, iar în duelurile cu City şi Atletico au jucat atât cât a trebuit, ajutaţi şi de puţin noroc. Până la urmă însă sunt finalişti şi nimic altceva nu mai contează, dar nu pot să nu mă întreb cum ar fi aratat un meci al lui Real contra lui Juventus, Bayern sau Barcelona.

După finala pierdută în 2014 la Lisabona, căpitanul celor de la Atletico le-a spus coechipierilor că se vor întoarce într-o nouă finală. Au trecut doar 2 ani până când acest lucru s-a întâmplat; dar nu ştiu cât timp va mai trece până următoarea finală. Pentru asta ar avea nevoie să descopere rapid un nou atacant de talia lui Aguero, Forlan, Falcao, Costa sau Griezmann; să îşi păstreze jucătorii cheie şi antrenorul, şi să gestioneze cu succes schimbarea de generaţii, în condiţiile în care 6 jucători importanţi sunt trecuţi de 30 de ani (Juanfran 31, Godin 30, Felipe Luis 31, Gabi 33, Fernandez 30, Torres 32).

Dar dacă Atletico va juca o nouă finală, vor fi condamnaţi să o câştige. Suporterii alb-roşii nu merită încă o finală pierdută.

cry